ICCJ. Decizia nr. 4014/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4014/2010
Dosar nr.1101/59/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul V.D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti, anularea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România aprobat prin Decizia nr. 5/2007 a Colegiului Medicilor Dentişti din România, întrucât este nelegal.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 3/2008 prin care a fost sancţionat de către Comisia Superioară de Disciplină, este întemeiată pe prevederile Regulamentului de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină, regulament care încalcă principiul obiectivităţii organului de decizie.
A mai arătat reclamantul că a formulat plângere prealabilă adresată Colegiului Medicilor Dentişti din România solicitând revocarea Deciziei nr. 5/2008 prin care a fost adoptat Regulamentul, la care nu a primit nici un răspuns.
Prin întâmpinare, pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti din România a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Timişoara, iar pe fondul acţiunii a solicitat respingerea acţiunii în anulare formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Prin Sentinţa civilă nr. 456 din 22 decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Timişoara, a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul V.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti din România, a anulat art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului Medicilor Dentişti din România, a respins în rest acţiunea reclamantului şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile este nefondată, întrucât reclamantul a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
Referitor la excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Timişoara, instanţa de fond, având în vedere că domiciliul reclamantului este în Arad iar sediul pârâtului este în Bucureşti, a reţinut că şi această excepţie este nefondată, întrucât din punct de vedere teritorial este competentă să judece atât Curtea de Apel Timişoara cât şi Curtea de Apel Bucureşti.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut în esenţă că deşi reclamantul a solicitat anularea întregului Regulament, motivele de nelegalitate invocate în susţinerea cererii sale privesc doar anumite texte din cuprinsul acestui regulament, întrucât nu s-a făcut dovada vătămării prin restul textelor legale din regulament.
Astfel, cu privire la art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România, instanţa de fond a constatat că au fost încălcate dispoziţiile art. 75 şi art. 76 din Legea nr. 24/2000 care prevăd că actele normative emise de un organ al administraţiei publice centrale de specialitate trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit pe baza şi în executarea cărora au fost emise, reţinând că sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 9 lit. e) din Regulament nu este prevăzută şi de art. 531 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.
Referitor la încălcarea dreptului la două grade de jurisdicţie în cazul contestării sancţiunilor disciplinare aplicate membrilor organelor de conducere ale Colegiului Naţional sau ai colegiilor teritoriale, prima instanţă a reţinut că art. 30 din Regulament nu contravine dispoziţiilor art. 532 din Legea nr. 95/2006, iar lipsa de independenţă a Comisiei Superioare de Disciplină este compensată de posibilitatea contestării hotărârilor acestei comisii în faţa instanţelor de contencios administrativ.
În ceea ce priveşte lipsa oricărei reglementări referitoare la dreptul de apărare al celui cercetat disciplinar, instanţa de fond a constatat că nu se poate reţine nelegalitatea Regulamentului pentru acest motiv, întrucât în lipsa unor precizări în acest sens devin aplicabile dispoziţiile generale în materia asigurării dreptului la apărare.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, prima instanţă, având în vedere că litigiul este în strânsă legătură cu activitatea profesională a reclamantului V.D.A., a considerat nerelevant faptul că în chitanţa depusă la dosar se menţiona că plata s-a făcut de „C.A.A.S. 2D”.
Împotriva Sentinţei nr. 456 din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara au declarat recurs Colegiul Medicilor Dentişti din România şi V.D.A.
1. În recursul formulat de Colegiul Medicilor Dentişti au fost invocate ca temei legal dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., criticile fiind prezentate global, fără a fi încadrate în motivele enumerate la art. 304, 3041 C. proc. civ.
În esenţă, referitor la Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008 a Colegiului Medicilor Dentişti din România s-a susţinut că acesta este legal şi conform cu Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligat, recurentul a susţinut, în esenţă, că reclamantul a acţionat în justiţie în nume propriu şi nu a dovedit că ar fi făcut cheltuieli de judecată, plăţile către avocatul care l-a reprezentat fiind făcute de „C.A.A.S. 2D”.
2. În recursul formulat de reclamantul V.D.A. a fost invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008 este nelegal nu numai în privinţa art. 9 lit. e), aşa cum a reţinut instanţa de fond, dar şi în privinţa art. 30 care, în raport cu art. 532 din Legea nr. 95/2006, nu respectă dublul grad de jurisdicţie administrativă;
- Regulamentul este nelegal şi prin faptul că nu conţine nicio dispoziţie cu privire la respectarea dreptului la apărare a medicului dentist cercetat disciplinar;
- prin modul de constituire a Comisiei Superioare de Disciplină, Regulamentul este nelegal pentru că permite ca, în componenţa sa, să fie şi membri ai Biroului executiv naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România, ceea ce afectează obiectivitatea comisiei.
3. Recursul formulat de Colegiul Medicilor Dentişti din România este întemeiat pentru motivul care vizează cheltuielile de judecată.
Astfel, aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantului şi a constatat ca fiind nelegale dispoziţiile art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România, aprobat prin Decizia nr. 5/2008, pe care le-a anulat ca atare.
În recursul formulat, Colegiul Medicilor Dentişti din România a susţinut contrariul, fără a invoca vreun motiv de recurs şi fără ca în susţinerile sale să poată fi identificat vreun argument pertinent în sprijinul afirmaţiei respective.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, la o simplă lectură comparativă a dispoziţiilor art. 531 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi a art. 9 din Regulamentul în litigiu, rezultă că sancţiunea interdicţiei de a mai candida şi de a mai face parte din organele de conducere până la radierea sancţiunii prevăzute la lit. b), c) şi d) a fost introdusă de Regulament, fără ca aceasta să se regăsească la art. 531 din Legea nr. 95/2006.
Or, Regulamentul aprobat prin Decizia nr. 5/2008, care are natura juridică a unui act administrativ cu caracter normativ adoptat în scopul reglementării cadrului organizatoric al dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 referitoare la organizarea şi desfăşurarea activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România, trebuie să se întemeieze pe lege şi să se limiteze la dispoziţiile legale respective.
Într-adevăr, aşa cum rezultă şi din dispoziţiile art. 75 şi 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele administrative cu caracter normativ trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără a putea să conţină soluţii care să contravină acestora.
Astfel fiind, în ceea ce priveşte soluţia de fond privind nelegalitatea art. 9 lit. e) din Regulament, aceasta este legală şi temeinică, urmând ca susţinerile recurentului să fie înlăturate.
În ceea ce priveşte criticile care vizează obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recursul Colegiului Medicilor Dentişti din România este întemeiat şi va fi admis.
Într-adevăr, instanţa de fond a obligat Colegiul Medicilor Dentişti din România să plătească reclamantului suma de 2.975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului care l-a reprezentat.
În cauză, deşi au fost depuse copiile a două facturi fiscale, acestea privesc C.A.A.S. 2D, care efectuează plăţi în favoarea avocatului D.A.I., instanţa de fond reţinând fără temei că aceste plăţi ar fi fost făcute de reclamant şi ar reprezenta cheltuieli de judecată suportate de către acesta.
Or, din interpretarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată suportate de partea care a câştigat procesul.
Astfel fiind, recursul Colegiului Medicilor Dentişti din România va fi admis sub acest aspect, urmând ca soluţia instanţei de fond să fie modificată în sensul înlăturării dispoziţiilor referitoare la obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată.
4. Recursul formulat de reclamant este neîntemeiat şi va fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că dispoziţiile art. 30 din Regulament nu încalcă un principiu al dublului grad de jurisdicţie administrativă care ar fi consacrat la art. 532 din Legea nr. 95/2006.
Într-adevăr, art. 532 se referă la comisiile teritoriale de disciplină şi, respectiv, Comisia superioară de disciplină, organisme cu competenţe distincte, iar art. 30 din Regulament se conformează dispoziţiilor legale.
De asemenea, lipsa unor referiri speciale la dreptul la apărare în conţinutul Regulamentului nu face ca acesta să fie nelegal, dreptul la apărare fiind consacrat constituţional, iar nerespectarea lui de către comisiile de disciplină, într-un caz dat, va atrage nulitatea actului de sancţionare.
Nici critica privind lipsa de obiectivitate a Comisiei superioare de disciplină nu se susţine, criticile recurentului referindu-se la eventualele incompatibilităţi şi conflicte de interese care ar putea surveni în cazurile când aceasta este sesizată de Biroul executiv naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România, iar membri ai biroului sunt şi membri ai Comisiei, situaţii care vor putea fi cenzurate de instanţele de contencios administrativ.
Astfel fiind, recursul reclamantului va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.D.A. împotriva Sentinţei civile nr. 456 din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de Colegiul Medicilor Dentişti din România.
Modifică sentinţa recurată, în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 4011/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4020/2010. Contencios → |
|---|
