ICCJ. Decizia nr. 4026/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4026/2010
Dosar nr. 7534/2/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză:
- să constate refuzul nejustificat al pârâtului, prin intermediul Direcţiei Cetăţenie, de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române;
- să dispună obligarea pârâtului să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale, în termen de maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti;
- să oblige pârâtul la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, timp de peste 6 ani, cererea sa de redobândire a cetăţeniei române nu a fost soluţionată de autoritatea publică cu competenţă în materie, fiind încălcat principiul celerităţii care guvernează procedura administrativă necontencioasă.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.J.L.C. a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, întrucât cererea de redobândire a cetăţeniei române a fost examinată şi avizată pozitiv de către Comisia cetăţenie, în şedinţa din 2 noiembrie 2009.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 40 din 5 ianuarie 2010, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect şi a obligat pârâtul M.J.L.C. la plata către reclamant a sumelor de 1.000 lei, cu titlu de daune morale şi 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În raport de conţinutul adresei nr. 21266/ DC din 28 decembrie 2009, din care rezultă faptul că, în şedinţa din 2 noiembrie 2009, cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române a fost examinată şi avizată pozitiv de către Comisia cetăţenie, întocmindu-se Raportul prevăzut de art. 17 şi 18 din Legea nr. 21/1991, în care s-a menţionat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru redobândirea cetăţeniei române, Raport care a fost înaintat M.J.L.C., în vederea emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei române, acţiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Capătul de cerere privind acordarea daunelor morale este fondat, în temeiul art. 998 – art. 999 C. civ. şi art. 18 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.J.L.C., care a solicitat modificarea sa în parte, în sensul respingerii capetelor de cerere privind acordarea daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, au fost formulate următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată:
1) Nu se poate vorbi de un prejudiciu cauzat reclamantului prin soluţionarea cererii de acordare a cetăţeniei române, întrucât aceasta nu constituie o obligaţie pentru Statul român.
2) Nu există un refuz sau o tergiversare în rezolvarea cererii reclamantului, deoarece sunt înregistrate foarte multe cereri cu acest obiect.
3) În cauză nu este probată culpa procesuală a recurentului, după cum impun prevederile art. 274 C. proc. civ., pentru a se putea acorda reclamantului cheltuieli de judecată.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
1) În cauză, intimatul - reclamant B.N. a solicitat daune morale în sumă de 1.000 lei, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a nesoluţionării într-un termen rezonabil a cererii sale de redobândire a cetăţeniei române.
În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate, în general, ca reprezentând o atingere adusă integrităţii fizice a persoanei, sănătăţii, cinstei, demnităţii, onoarei sau prestigiului profesional.
Potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale aparţine reclamantului, conform principiului actori incumbit omnus probandi.
Cu alte cuvinte, potrivit dreptului comun, reclamantul are obligaţia de a face dovada existenţei prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit a faptei pârâtului, a săvârşirii faptei ilicite cu vinovăţie şi a raportului de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant şi fapta pârâtului.
Aşadar, daunele morale nu se acordă în mod automat, ca efect al admiterii cererii de anulare a unui act administrativ, ci trebuie administrate probe care să justifice producerea unor suferinţe morale.
În speţa de faţă, intimatul - reclamant nu a probat faptul că a suferit un prejudiciu moral, întrucât cererea sa de redobândire a cetăţeniei române a fost soluţionată într-o perioadă de timp mai îndelungată.
Pe de altă parte, trebuie menţionat faptul că, în jurisprudenţa C.E.D.O. (a se vedea cauza M. contra României) se arată că emiterea actului solicitat de reclamant poate constitui în sine o reparaţie echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral suferit de acesta.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (a se vedea hotărârea nr. 17 decembrie 2009 în cauza C-197/09 RX-II, Mc/Agenţiei Europene pentru Medicamente – E.M.E.A.), arătând că anularea unui act poate constitui în sine repararea adecvată a prejudiciului moral menţionat de reclamant.
În speţa de faţă, cererea intimatului - reclamant de redobândire a cetăţeniei române a fost soluţionată favorabil, conform celor consemnate în adresa nr. 21266/ DC din 28 decembrie 2009 emisă de recurentul - pârât.
2) Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În raport de prevederile art. 275 C. proc. civ., intimatul - pârât a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile intimatului - reclamant, motiv pentru care nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtului M.J.L.C. la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei nr. 40 din 5 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge şi capetele de cerere privind obligarea la plata daunelor morale şi a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4021/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4028/2010. Contencios → |
|---|
