ICCJ. Decizia nr. 4021/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4021/2010
Dosar nr. 3134/2/2009
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi precizată ulterior, reclamanta SC C.T. SRL a solicitat,în contradictoriu cu pârâţii M.T.I., prin D.I.T.R., şi A.R.R., constatarea dreptului de a efectua cursa, conform autorizaţiei pentru un serviciu regulat internaţional nr. 00302, pe ruta Plopii - Slăyiteşti - Turnu Măgurele - Alexandria - Bucureşti - Giurgiu – Ruse, precum şi recunoaşterea dreptului de a efectua transport de persoane, conform acestei autorizaţii.
Reclamanta a arătat că cele două pârâte nu îi recunosc dreptul de a efectua servicii pe ruta menţionată în autorizaţia de transport regulat internaţional de persoane. Aceste autorităţi publice impun nişte condiţii şi restricţii nelegale, permiţându-i doar să ia călători pentru îmbarcare de pe teritoriul României şi să-i debarce la întoarcere în România.
Arată reclamanta că, în legislaţia europeană care reglementează transporturile, nu se face o asemenea distincţie.
A.R.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
M.T.I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile.
Prin sentinţa nr. 4370 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de A.R.R. şi M.T.I. şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.T. SRL ca neîntemeiată.
Referitor la excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, Curtea a reţinut că cele două răspunsuri, prin care A.R.R. şi M.T.I. refuză recunoaşterea dreptului pretins de reclamantă, constituie acte administrative asimilate, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel că, potrivit art. 7, în acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, în baza autorizaţiei de transport internaţional, se poate efectua doar îmbarcarea de pe teritoriul naţional, din staţiile menţionate şi debarcarea pe teritoriul străin, respectiv îmbarcarea la Russe şi debarcarea pe teritoriul României.
În opinia primei instanţe, faptul că prin autorizaţia de transport internaţional este aprobată ruta Plopii - Slăviteşti - Turnu Măgurele - Alexandria - Bucureşti - Giurgiu - Ruse şi întors nu înseamnă ca reclamanta are dreptul, în aceeaşi cursă, de a îmbarca şi debarca persoane pe teritoriul României, întrucât, în acest caz, transportul nu ar mai putea fi considerat ca fiind internaţional.
Împotriva sentinţei nr. 4370 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs M.T.I. şi SC C.T. SRL.
Recurentul M.T.I. a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca inadmisibile, urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
În speţa dedusă judecăţii, nu este vorba despre un refuz nejustificat de soluţionarea a cererii recurentei - reclamante, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată.
În concret, pentru a putea reţine existenţa unui exces de putere, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din legea aflată în discuţie, judecătorul fondului trebuia să analizeze legislaţia aplicabilă în materie şi să constate că aceasta nu permite soluţionarea favorabilă a cererii recurentei - reclamante.
Recurenta SC C.T. SRL a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În primul motiv de recurs, încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta susţine că sentinţa contestată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii, deoarece prima instanţă nu a înţeles care sunt serviciile pe care societatea are dreptul să le presteze, în baza autorizaţiei pe care o deţine.
În cel de-al doilea motiv de recurs, fondat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că prima instanţă a interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecăţii, fiind vorba despre normele europene aplicabile în cauză.
În cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţine că hotărârea judecătorească atacată este lipsită de temei legal şi că a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor europene, respectiv a Regulamentului Uniunii Europene nr. 684/1992, precum şi a Regulamentului Uniunii Europene nr. 2121/1998, care trebuiau aplicate cu prioritate.
Recurentul - pârât M.T.I. a formulat întâmpinare la recursul recurentei - reclamante în care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de M.T.I. este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin precizarea cererii introductive de instanţă, aflată la dosar fond, recurenta - reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.T.I. şi A.R.R.:
1) - să se constate dreptul său de a efectua cursa, conform Autorizaţiei pentru un serviciu regulat internaţional nr. 003028, pe ruta Plopii – Slăviteşti – Turnu Măgurele – Alexandria – Bucureşti – Giurgiu – Ruse;
2) - să se recunoască dreptul său de a efectua transport de persoane, conform acestei autorizaţii.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual cu caracter normativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia; cererea poate fi formulată oricând.
De asemenea, art. 109 alin. (2) C. proc. civ., prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente trebuie să se facă numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.
Ca atare, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii: particularul are posibilitatea de a obţine revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanţei de contencios administrativ.
Din probele administrate în cauză, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă SC C.T. SRL a îndeplinit procedura administrativă prealabilă.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. 43/309 din 20 ianuarie 2009, recurenta - reclamantă a solicitat recunoaşterea M.T.I. recunoaşterea dreptului său de a utiliza şi în traficul naţional autorizaţia în baza căreia efectuează transport rutier public de persoane prin servicii regulate, pe traseul Plopii – Slăviteşti – Turnu Măgurele – Alexandria – Bucureşti – Giurgiu – Ruse.
Prin adresa nr. 43/309 din 29 ianuarie 2009, recurentul - pârât M.T.I. a respins solicitarea recurentei - reclamante, în raport de dispoziţiile din OUG nr. 109/2005, modificată şi de cele ale Regulamentului C.E.E. nr. 684/1992, modificat privind regulile comune pentru transportul internaţional de călători cu autocarul şi autobuzul.
Ulterior, recurenta - reclamantă s-a adresat cu o cerere similară şi A.R.R., cerere la care a primit răspuns (a se vedea adresa nr. 1992 din 3 februarie 2009).
Recurenta - reclamantă a promovat recursul administrativ, reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, prin cererea înregistrată sub nr. 1003 din 24 februarie 2009, cerere la care a primit răspuns de la A.R.R. (a se vedea adresa nr. 5909 din 4 martie 3009).
Ca atare, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dezvoltat în cererea de recurs formulată de M.T.I., este nefondat.
Recursul declarat de recurenta - reclamantă va fi anulat, ca netimbrat, pentru următoarele motive:
În temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, modificată, cererile în contencios administrativ se timbrează cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei.
Conform art. 11 alin. (1) din legea anterior individualizată, cererea de recurs se timbrează cu 50 % din taxa datorată pentru cererea soluţionată de prima instanţă.
De asemenea, art. 20 alin. (2) din legea în discuţie prevede că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anulara acţiunii sau a cererii.
În speţa de faţă, recurenta - reclamantă a fost citată cu menţiunea timbrării cererii de recurs cu taxă judiciară de timbru de 2 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, obligaţie legală pe care această parte a refuzat să o îndeplinească.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.T.I. şi va anula recursul promovat de SC C.T. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.T.I. împotriva sentinţei nr. 4370 din 8 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de SC C.T. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4016/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4026/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
