ICCJ. Decizia nr. 4047/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4047/2010
Dosar nr. 69/59/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ, sub nr. 7058/30 din 24 septembrie 2008, reclamantul R.I., a solicitat în contradictoriu cu M.I.R.A. Bucureşti, prin D.G.R.J.C. şi I.J.P. al Judeţului Timiş obligarea pârâţilor la plata primei de concediu cuvenite pentru anii 2002 şi 2003 conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, sume actualizate în raport cu rata inflaţiei.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esenţă următoarele:
Prin OUG nr. 146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive şi actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006, stabilindu-se şi cele trei tranşe de plată pe parcursul anului 2008.
Art. 4 alin (5) din actul normativ mai sus indicat, prevede faptul că „plata drepturilor prevăzute la alin. (1) - (4) se face la cererea beneficiarilor acestor drepturi".
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul R.I. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 24 septembrie 2008, ulterior apariţiei actului normativ mai sus indicat, intrat în vigoare la data de 19 decembrie 2007, cererea fiind deci, la data înregistrării la instanţă, ulterioară apariţiei actului normativ.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. Bucureşti prin D.G.R.J.C. şi I.J.P. al Judeţului Timiş, ca fiind fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs R.I., iar prin Decizia civila nr. 342 din 05 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosar nr. 7058/30/2008, Curtea a admis recursul reţinând că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect echivalează cu necercetarea în fond a cauzei astfel încât, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., a admis recursul şi a casat sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, ocazie cu care prima instanţă a analizat pe fond cererea reclamantului stabilind totodată şi dacă acesta beneficiază de dreptul la prima de concediu pe anii 2002 - 2003 ţinând cont de legislaţia specifică aplicabilă poliţiştilor în perioada respectivă.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 7058.1/30/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 461/ CA din 27 aprilie 2009, pronunţată în dosarul nr. 7058.1/30/2008, Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamantul R.I. împotriva pârâţilor M.I.R.A. şi I.J.P. al judeţului Timiş şi a obligat pârâţii la plata primelor de concediu către reclamant pentru anii 2002 şi 2003 actualizate cu rata inflaţiei, la data plătii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenţii M.I.R.A. şi I.J.P. al Judeţului Timiş, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei civile recurate şi respingerii acţiunii.
Prin Decizia nr. 1339 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a admis recursurile declarate de M.I.R.A. şi I.J.P. Judeţului Timiş împotriva sentinţei nr. 461/ CA din 27 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 7058.1/30/2008 şi a modificat sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire R.I., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. 69/59/2010, solicitând anularea acestei decizii, precizând că există decizii definitive potrivnice date de aceeaşi instanţă, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În motivarea căii de atac, mai arată reclamantul, că prin Decizia nr. 605 din 22 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 2547.1/115/2007, s-au respins recursurile declarate de pârâţii I.P.J. Caraş-Severin şi I.J.P.F. Caraş-Severin împotriva sentinţei nr. 145 din 21 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în dosarul nr. 2547/115/2007, cauza fiind similară cu cea a cărei revizuire se solicită, acordându-se astfel reclamanţilor aceleaşi drepturi salariale cu cele solicitate de reclamantul din prezenta cauză.
Intimatul I.P.J. Timiş a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara de a soluţiona cauza, raportat la motivele de revizuire, considerând că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 310 din 4 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de R.I. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că cererea de revizuire este formulată peste termenul legal.
Recurentul R.I. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deciziile supuse analizei fiind Decizia nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 7058.1/30/2008 şi Decizia nr. 605 din 22 mai 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 2547.1/115/2007.
Codul de Procedură Civilă reglementează în Titlul V - Capitolul II, revizuirea hotărârilor (art. 322 – art. 328), cale extraordinară de atac, iar în conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 324 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod „termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti în cazul hotărârilor potrivnice pronunţate de instanţe de recurs de la pronunţarea ultimei hotărâri".
Prin urmare, termenul de introducere a cererii de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, în cazul în care ultima hotărâre este a instanţei de recurs, curge de la pronunţarea acestei hotărâri.
În speţă, Decizia nr. 1339 din 10 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 7058.1/30/2008, supusă analizei, a fost pronunţată la data de 10 noiembrie 2009, de instanţa menţionată, cererea de revizuire fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 20 ianuarie 2010, deci cu depăşirea termenului legal prevăzut de dispoziţiile art. 324 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
Mai trebuie precizat faptul că în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună şi curge de la pronunţarea ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbateri sau la pronunţare.
Văzând şi dispoziţiile art. 324 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv declarată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.I. împotriva Deciziei nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4033/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4048/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
