ICCJ. Decizia nr. 4063/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4063/2010
Dosar nr. 4731/2/2009
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4263 din 2 decembrie 2009, a respins cererea reclamantului M.P. de anulare a Ordinului nr. 69607/2009 formulată în contradictoriu cu A.N.S.V.S.A., ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse, ca inadmisibile, excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant cu privire la OUG nr. 37/2009, ca şi cererile de anulare şi respectiv de suspendare ale aceluiaşi act normativ, fiind admisă cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului G.R. formulată de M.A.I.
În fine, instanţa de fond a respins şi cererea reclamantului de suspendare a executării Ordinului atacat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în ceea ce priveşte cererile reclamantului privitoare la OUG nr. 37/2009, că acestea nu sunt admisibile.
Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009, ataşată acţiunii reclamantului a fost apreciată, ca inadmisibilă, raportat la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 a Curţii Constituţionale, întrucât priveşte un act normativ care nu mai este în vigoare, urmare abrogării intervenite prin OUG nr. 105/2009.
Cererile având ca obiect anularea şi respectiv suspendarea aceleiaşi OUG nr. 37/2009 formulate în contradictoriu cu G.R. au fost respinse pe considerentul că actele normative, cum este şi ordonanţa indicată, nu fac obiectul cenzurii instanţei de contencios administrativ.
Cu referire la solicitarea de anulare a Ordinului nr. 69607/2009, emis de A.N.S.V.S.A., prim instanţă a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage inadmisibilitatea acesteia.
2. Motivele de recurs prezentate de recurentul M.P.
În termen legal, recurentul – reclamant a promovat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând, în esenţă, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea fondului litigiului.
Invocând ca temei legal al prezentului recurs prevederile art. 3041 C. proc. civ., recurentul - reclamant a susţinut următoarele:
- nu era necesară şi nici obligatorie parcurgerea plângerii prealabile în cauză întrucât Ordinul nr. 69607/2009 a intrat în circuitul civil şi şi-a produs efectele;
- instanţa de fond nu a calificat complet şi corect natura juridică a cauzei, nesesizând că, implicit, a fost menţionată şi o excepţie de nelegalitate a actului atacat, de natură a atrage aplicarea art. 4 din Legea nr. 554/2004;
- şi în alte cauze similare colegi ai recurentului au obţinut câştig de cauză, fie că au parcurs sau nu etapa plângerii prealabile.
3. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa atacată prin prisma prevederilor legale aplicabile din materia supusă verificării, cu referire la art. 3041 şi raportat la criticile recurentului - reclamant dar şi faţă de apărările autorităţii intimate, Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să atragă, fie casarea, fie modificarea sentinţei atacate, în considerarea celor în continuare arătate.
Prin cererea de chemare în judecată cu care a investit prima instanţă recurentul - reclamant a solicitat, în principal, anularea şi respectiv suspendarea executării OUG nr. 37/2009, anexând şi o excepţie de neconstituţionalitate, în cuprinsul căreia prin ample argumente a fost susţinut caracterul nelegal şi vădit abuziv al acestui act normativ.
Prima instanţă în mod legal a respins, ca inadmisibile, toate aceste cereri, reţinând, pe de-o parte, că nu mai este posibilă sesizarea Curţii Constituţionale dată fiind abrogarea expresă a actului normativ în discuţie, iar pe de alta, limitele cenzurii instanţei de contencios administrativ faţă de actele normative adoptate de Guvern în exercitarea competenţei legislative delegate.
Nu este fondată susţinerea recurentului vizând o pretinsă excepţie de nelegalitate, implicit invocată, asupra căreia instanţa de fond ar fi omis să se pronunţe.
În cuprinsul acţiunii de chemare în judecată nu se face nici o referire, nici explicită şi nici „implicită", astfel cum susţine recurentul, cu privire la vreo excepţie de nelegalitate, în sensul reglementat de art. 4 din Legea nr. 554/2004, republicată.
De altfel, în temeiul textelor de lege arătate o astfel de excepţie nici nu ar putea fi invocată decât în manieră „explicită", cu indicarea textelor de lege raportat la care se invocă o astfel de nelegalitate căci instanţa de contencios administrativ legal investită cu excepţia de nelegalitate examinează concordanţa actului administrativ dedus judecăţii cu actele normative cu forţă juridică superioară, în baza şi în executarea cărora a fost emis, ceea ce în mod evident nu s-a realizat în cauza de faţă.
În fine, neîntemeiate sunt şi criticile vizând nelegala respingere, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a Ordinului nr. 69607/2009 emis de autoritatea intimată A.N.S.V.S.A., în condiţiile în care Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanţă a apreciat asupra obligativităţii îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.
Recurentul nu se încadrează între persoanele prevăzute de art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 pentru care procedura prealabilă nu este obligatorie, astfel că se impunea ca anterior introducerii acţiunii în anularea Ordinului nr. 69607/2009 şi în termenele prevăzute de art. 1 al aceluiaşi text de lege aceasta să se adreseze cu plângere administrativă autorităţii emitente, ceea ce însă nu a dovedit că ar fi făcut.
Nici actele depuse în faţa instanţei de recurs nu demonstrează îndeplinirea prealabilă a acestei proceduri, având un conţinut cu totul diferit.
Aşa fiind, se constată că instanţa de fond în mod corect a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile administrative şi a respins şi acest capăt de cerere ca inadmisibil.
Faţă de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge aşadar, ca nefundat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.P. împotriva sentinţei nr. 4269 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4061/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4089/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
