ICCJ. Decizia nr. 4089/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4089/2010
Dosar nr. 193/64/2010
Şedinţa publică din 5 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată, la data de 04 martie 2010, în dosarul civil nr. 653/305/2009, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis cererea formulată de reclamanta B.A. şi a dispus sesizarea Curţii de Apel Braşov cu privire la soluţionarea excepţiei de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 1946 din 12 iunie 1998 emis de M.A.A.
Prin sentinţa civilă nr. 107/ F din 01 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 193/64/2010, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de pârâta SC V. şi în consecinţă a fost respinsă excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 1964 din 12 iunie 1998 emis de M.A.A.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că obiectul excepţiei de nelegalitate îl reprezintă un certificat de atestare a dreptului de proprietate emis la data de 12 iunie 1998, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
A mai reţinut instanţa că deşi prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 permit verificarea legalităţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, aceste prevederi contravin unor principii fundamentale convenţionale şi comunitare şi anume dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O., şi principiul securităţii juridice prevăzut de art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum s-a reţinut şi de către Plenul secţiei de contencios administrativ al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în aplicarea art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, înlăturarea aplicării acestora, în ceea ce priveşte actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs reclamanta B.A., criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurenta a susţinut în esenţă că procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 se aplică şi actelor administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a legii, în acest sens invocând deciziile nr. 425 şi 426 din 10 aprilie 2008 ale Curţii Constituţionale prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate invocate cu privire la aceste dispoziţii legale.
Totodată, recurenta a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a înlăturat textul de lege art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât astfel cum a statuat Curtea Constituţională, excepţia de nelegalitate reprezintă un mijloc eficient de apărare, justificat de însăşi exigenţele unui proces echitabil.
Intimaţii M.E.C.M.A., M.A.D.R., precum şi societăţile comerciale SC P.B. SRL, SC C. SA şi SC T.O. SA au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, invocând în acest sens practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocate cu privire la un act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Intimaţii C.J.C. şi SC C. SA Sf. Gheorghe au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Excepţia de nelegalitate invocată în cauză vizează nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 1946 din 12 iunie 1998 emis de M.A.A.
Acest act administrativ cu caracter individual a fost emis la data de 12 iunie 1998, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată, oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate", iar potrivit art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 „Excepţia de nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 în forma sa iniţială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
De asemenea, Curtea Constituţională prin Decizia nr. 425 din 10 aprilie 2008 şi 426 din 10 aprilie 2008 şi 426 din 10 aprilie2008 a reţinut într-adevăr, că dispoziţiile mai sus menţionate sunt constituţionale în raport de prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 şi art. 44 din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, respectiv a dispoziţiilor art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007 invocate drept temei juridic al excepţiei de nelegalitate, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond în aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie republicată, cu privire la aplicarea prioritară a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte (cum este şi cazul Convenţiei Europene), a înlăturat dispoziţiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual, emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, reţinând că aceste dispoziţii contravin unor principii fundamentale convenţionale a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale.
În măsura în care permit cenzurarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, dispoziţiile susmenţionate din Legea contenciosului administrativ, încalcă astfel dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O. şi în practica C.E.D.O., precum şi art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse, principiului securităţii juridice, care se regăseşte în totalitatea articolelor Convenţiei, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept (C.E.D.O., Hotărârea din 6 decembrie 2007, B. contra României).
Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţie, republicată prin raportare la principiile amintite mai sus, la C.E.D.O. precum şi la jurisprudenţa C.E.D.O., Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, Curtea va respinge şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de intimaţii pârâţi C.J.C. şi SC C. SA, reţinând faptul că sentinţa atacată cu recurs în prezenta cauză a fost pronunţată în contradictoriu cu aceştia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinţei nr. l07/ F din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge excepţiile pentru lipsa calităţii procesuale pasive invocate de C.J. Covasna şi SC C. SA Sf. Gheorghe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4063/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4102/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
