ICCJ. Decizia nr. 4107/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4107/2010
Dosar nr. 10143/2/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2009, reclamantul C.S. Ş.C.M.S. - Bucovina Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii M.E.C.I, A.R.A.C.Î.P. şi I.Ş.M. Bucureşti să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 4385/2009 al M.E.C.I. privind ridicarea autorizaţiei de funcţionare a centrului reclamant pentru unitatea de învăţământ preuniversitar particular L.Ş.C.M.S. – Bucovina Bucureşti până la soluţionareadefinitivă şi irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul contestat este nelegal, fiind emis abuziv, cu încălcarea dispoziţiilor legale pe care s-a întemeiat şi în special, a hotărârii nr. 5 din 25 mai 2009 a Consiliului A.R.A.C.I.P., prin care nu s-a constatat nici o abatere săvârşită de unităţile de învăţământ preuniversitar particular evaluate în perioada ianuarie – aprilie 2009.
Reclamantul a mai arătat că ordinul contestat este şi netemeinic, întrucât a fost emis pentru deficienţele constatate în procesul – verbal de control din 4 mai 2009, fără a se avea în vedere că acestea au fost remediate, astfel cum s-a constatat în procesul – verbal nr. 62 din 9 iunie 2009.
Referitor la condiţia existenţei pericolului producerii unui prejudiciu grav şi iminent, reclamantul a susţinut că se află în imposibilitate de a-şi realiza obiectul de activitate, ca o consecinţă a executării actului contestat, care implică restituirea taxei de şcolarizare achitate de elevi la începutul anului şcolar şi chiar pierderea anului şcolar pentru elevii care nu mai pot fi înscrişi sau transferaţi la alte unităţi de învăţământ.
Pârâtul I.Ş.M. Bucureşti a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, precum şi excepţia tardivităţii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 4385/2009, comunicat reclamantului la data de 15 iulie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 906 din 19 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile privind tardivitatea cererii şi lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului I.Ş.M. Bucureşti, a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 4385/2009 emis de pârâtul M.E.C.I. până la pronunţarea instanţei de fond.
Excepţia tardivităţii cererii a fost respinsă faţă de data de 13 octombrie 2009, la care ordinul contestat a fost comunicat unui reprezentant al reclamantului.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.Ş. al Municipiului Bucureşti a fost de asemenea respinsă, ca neîntemeiată, cu motivarea că acest pârât are obligaţia executării ordinului şi în consecinţă, se impune a fi citat în cauză pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunţa.
Instanţa de fond a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, considerând că sunt îndeplinite în cauză condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Existenţa unui caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 a fost reţinută faţă de îndoiala serioasă asupra legalităţii actului dedus judecăţii, generată de faptul că acesta a fost întocmit pentru sancţionarea unor deficienţe care au fost remediate, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal nr. 62 din 9 iunie 2009.
Instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinită şi cea de-a doua condiţie privind pericolul procedurii unei pagube iminente, cu motivarea că, prin executarea ordinului emis de ministerul pârât devine imposibilă îndeplinirea obiectului de activitate al reclamantului, întrucât se vor restitui taxele de şcolarizare achitate, iar elevii înmatriculaţi vor prinde anul şcolar.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S., căruia i-a fost transmisă calitatea procesuală pasivă a M.E.C.I., precum şi pârâtul I.Ş.M. Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 4385/2009.
Recurenţii au invocat motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că instanţa de fond a constatat greşit îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ.
În dezvoltarea cererilor de recurs, s-a susţinut că în cauză nu s-a dovedit o stare de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii ordinului contestat şi nici pericolul producerii unei pagube iminente pentru intimatul – reclamant, care nu dispune de o bază materială adecvată desfăşurării procesului – educativ, solicitând chiar intrarea în lichidare pentru specializările din cadrul unităţii de învăţământ la care efectivul de elevi s-a redus în proporţie de 70 % în perioada 2006 - 2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi 304/1, C. proc. civ., Înalta Curte va admite cele două recursuri declarate în cauză, pentru următoarele considerente:
Cererea intimatului – reclamant de suspendare a executării Ordinului nr. 4385/2009, întemeiată pe exercitarea recursului administrativ reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege şi a fost greşit admisă prin sentinţa recurată.
Din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existenţa unor cazuri bine justificate pentru măsura provizorie solicitată de intimatul – reclamant în perioada de soluţionare a plângerii prealabile depusă de autoritatea publică emitentă.
De altfel, instanţa de fond nici nu a motivat existenţa unei îndoieli serioase asupra legalităţii actului dedus judecăţii, care să fi constituit o justificare suficientă pentru înfrângerea principiului caracterului executoriu al actelor administrative.
Măsura de suspendare a executării actului administrativ nu a fost justificată de intimatul – reclamant nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor şi previzibil.
Situaţia de fapt expusă în cererea de suspendare pentru îndeplinirea acestei cerinţe legale nu a fost dovedită prin probe concludente, fiind chiar infirmată prin adresa nr. 3171 din 30 aprilie 2009 în care intimatul – reclamant a comunicat A.R.A.C.I.P. că pentru specializările existente în cadrul unităţii de învăţământ în perioada 2006 - 2009, efectivul de elevi s-a redus în proporţie de 70 %, drept pentru care s-a solicitat intrarea în lichidare a acestor specializări.
În consecinţă, instanţa de fond a considerat în mod eronat ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deşi intimatul – reclamant nu a dovedit susţinerile invocate în motivarea cererii de suspendare a executării.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că, va respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul C.S. Ş.C.M.S. - Bucovina Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii M.E.C.T.S. şi I.Ş. al Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 906 din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării, ca nefondată formulată de reclamantul C.S. Ş.C.M.S. – Bucovina.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4104/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4108/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
