ICCJ. Decizia nr. 4104/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4104/2010
Dosar nr. 4443/2/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, la data de 15 mai 2009, C.N.P. – B.E.C. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi pe ministrul de resort D.C., solicitând constatarea nelegalităţii Ordinului nr. 439/2008 pe calea excepţiei reglementate de art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi de asemenea, anularea actului prin care s-a acordat şi sindicatelor dreptul de asistare a poliţiştilor la procedurile disciplinare.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul este nelegal, întrucât contravine prevederilor Legii nr. 360/2002, HG nr. 1305/2002 şi Ordinului nr. 400/2004 care recunosc dreptul poliţistului de a fi asistat în faţa consiliilor de disciplină de un alt poliţist, ales de el sau desemnat de C.N.P.
La data de 21 februarie 2010 a fost depusă cererea de intervenţie în interes propriu a S.N.P. şi Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin care s-a solicitat respingerea acţiunii şi în consecinţă constatarea legalităţii Ordinului nr. 439/2009, intervenţie admisă în principiu prin încheierea din 22 ianuarie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 674 din 5 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate, ca inadmisibilă, şi de asemenea, a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a aceluiaşi Ordin nr. 439/2009. Instanţa a admis cererea de intervenţie în interes propriu şi a constatat legalitatea ordinului contestat, dispunând obligarea reclamantului la 595 lei cheltuieli de judecată către pârâtul D.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, solicitarea concomitentă a constatării nelegalităţii ordinului, atât prin acţiunea de fond, cât şi pe cale de excepţie, contravenind condiţiilor de admisibilitate prevăzute de textul de lege susmenţionat.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că sintagma „poliţistul are dreptul de a fi asistat de către un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală din care face parte, ori din C.N.P." – prevăzută în ordinul atacat, reprezentând o dispoziţie favorabilă poliţiştilor, nu contravine prevederilor Legii nr. 360/2002, respectiv art. 59 alin. (7), text ce nu poate fi interpretat în sensul nerecunoaşterii posibilităţii ca, în baza altor norme juridice şi alte categorii de persoane să poată asigura apărarea poliţiştilor.
Instanţa a făcut trimitere, sub acest aspect la prevederile art. 9 din Constituţie, art. 267 alin. (4) C. muncii şi art. 28 alin. (1) din Legea sindicatelor nr. 53/2003.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul C.N.P. – B.E.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a susţinut că instanţa, constatând legalitatea Ordinului nr. 439/2009, a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, substituindu-se Parlamentului României.
De asemenea, s-a invocat încălcarea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, potrivit cărora dreptul de asistare în activitatea de cercetare disciplinară aparţine exclusiv C.N.P., precum şi neadministrarea tuturor probelor propuse în dovedirea acţiunii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Critica adusă prin primul motiv de recurs este neîntemeiată. Împrejurarea că instanţa a constatat legalitatea ordinului a cărui anulare s-a solicitat constituie o consecinţă a soluţiei de respingere atât a acţiunii, cât şi a excepţiei de nelegalitate referitoare la acelaşi act administrativ, această din urmă cerere fiind în mod corect considerată inadmisibilă, neputându-se invoca nelegalitatea în acelaşi timp, în cadrul aceluiaşi litigiu şi pe calea acţiunii directe şi pe cale incidentă.
Referitor la motivul privind neadministrarea tuturor probelor solicitate, susţinerea este fără temei, din încheierea de dezbateri din 22 ianuarie 2010 nerezultând că reclamantul ar fi cerut şi alte probe decât actele depuse la dosar.
Este real faptul că Legea nr. 360/2002 prevede dreptul poliţistului de a fi asistat în faţa consiliilor de disciplină de un alt poliţist, ales de el, ori desemnat de corp sau de un avocat.
Însă, potrivit art. 295 alin. (2) C. muncii, prevederile acestui cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Or, în conformitate cu art. 267 alin. (4) C. muncii, în cursul cercetării disciplinare salariatul are dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un reprezentat al sindicatului al cărui membru este.
Dispoziţiile Ordinului nr. 439/2009 fiind reglementate în interesul poliţistului şi neputându-se susţine că prevederea menţionată C. muncii ar fi incompatibilă cu textul art. 59 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, solicitarea de anulare a actului administrativ a fost corect respinsă, nefiind dovedită nelegalitatea invocată.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.N.P. – B.E.C. împotriva sentinţei nr. 674 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4102/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4107/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
