ICCJ. Decizia nr. 4113/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4113/2010
Dosar nr. 10448/42/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 11.626/2007la Judecătoria Ploieşti, reclamanţii U.R. şi U.P. au chemat în judecată pe pârâţii P.R., C.S.M., M.J., M.P., M.A.I., Curtea de Apel Ploieşti, T.P. şi J.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a Decretului nr. 1030/2005 şi a Hotărârii C.S.M., urmând ca instanţa să se pronunţe implicit şi cu privire la efectele unei astfel de constatări în condiţiile legii.
Prin sentinţa civilă nr. 60 din 15 martie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia calităţii procesuale pasive a M.J. şi M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanţa de fond a admis şi excepţia tardivităţii, respingând ca tardivă acţiunea formulată împotriva pârâţilor P.R., C.S.M., M.I.R.A., Curtea de Apel Ploieşti, T.P. şi J.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâtul M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu, întrucât nu a emis actele administrative pentru care reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea.
Excepţia tardivităţii acţiunii formulate în contradictoriu cu pârâţii a fost admisă, cu motivarea că reclamanţii nu au respectat termenul prevăzut de Legea nr. 554/2004 pentru contestarea în justiţie a actelor administrative întocmite de C.S.M.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond a judecat pricina cu încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea părţilor, deoarece nu au fost legal citaţi pentru termenul la care au fost invocate şi soluţionate excepţiile de procedură referitoare la calitatea procesuală pasivă şi la tardivitatea acţiunii.
Recurenţii au criticat hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul respingerii acţiunii împotriva M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că ministerul intimat are legitimare procesuală faţă de cererea formulată, astfel că a fost corect chemat în judecată pentru constatarea nulităţii actelor administrative deduse judecăţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefundat, pentru următoarele considerente:
Sentinţa civilă nr. 60 din 15 martie2010 a fost pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti cu respectarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., care prevăd că, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că procedura de citare a recurenţilor pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită şi în consecinţă, aceştia au avut posibilitatea să-şi exercite drepturile procesuale prevăzute de lege, inclusiv sub aspectul combaterii excepţiilor de procedură invocate cu privire la calitatea procesuală pasivă şi la tardivitatea acţiunii formulate.
Recurenţii au criticat neîntemeiat soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât instanţa de fond a constatat întemeiat că intimatul – pârât M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a întocmit actele administrative contestate şi nici nu are atribuţii în privinţa organizării şi funcţionării instanţelor judecătoreşti.
Soluţia dată excepţiei de tardivitate a acţiunii formulate în contradictoriu cu ceilalţi intimaţi – pârâţi este, de asemenea, legală şi temeinică, dat fiind că recurenţii – reclamanţi nu au dovedit respectarea termenelor prevăzute în mod imperativ de Legea nr. 554/2004 pentru sesizarea instanţei de contencios administrativ.
În consecinţă, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii U.R. şi U.P. împotriva sentinţei nr. 60 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4108/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4114/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
