ICCJ. Decizia nr. 4117/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.4117/2010
Dosar nr. 2436/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 150 din 4 martie 2010 a Plenului C.S.M. s-a dispus organizarea concursului de promovare efectivă a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie la tribunale/parchete de pe lângă tribunale şi curţi de apel, la Bucureşti la data de 9 martie 2010.
Prin aceeaşi hotărâre a fost aprobat calendarul concursului de promovare efectivă a judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie la tribunale/parchete de pe lângă tribunale şi curţi de apel, conform anexei nr. 1, lista de posturi pentru promovare efectivă în funcţii de execuţie la tribunale/parchete de pe lângă tribunale şi curţi de apel, conform anexelor nr. 2 şi 3, precum şi tematica, bibliografia şi formularele tip ale cererilor de înscriere la concurs, conform anexelor nr. 4 - 9.
Împotriva acestei hotărâri, în baza dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, a formulat recurs M.F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
În motivarea recursului s-a susţinut că, obligarea candidaţilor de a opta înainte de examen pentru promovarea la o anume instanţă din teritoriu şi nu doar pentru gradul ierarhic superior, cu posibilitatea de a-şi formula opţiunea după afişarea rezultatelor, încalcă dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
De asemenea, recurenta a arătat că prin hotărârea atacată nu s-a motivat Decizia de a nu se aproba un număr de locuri pentru promovarea pe loc şi nici Decizia de a nu se stabili, în cadrul posturilor vacante şi posturile de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, invocând excepţia necompetenţei materiale şi excepţia inadmisibilităţii recursului.
Cu privire la excepţia necompetenţei materiale s-a arătat că actul atacat nu este o hotărâre a Plenului C.S.M. privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, astfel că recurenta trebuia să urmeze calea de atac revăzută de dreptul comun, reprezentant cu Legea nr. 554/2004 şi nu poate beneficia de calea recursului special prevăzut de Legea nr. 317/2004.
Excepţia inadmisibilităţii recursului a fost invocată cu motivarea că, nefiind aplicabile prevederile art. 29 din Legea nr. 317/2004, în raport de natura actului atacat, recurenta avea obligaţia să îndeplinească cerinţele procedurale prevăzute de Legea nr. 554/2004, inclusiv cerinţa parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va admite excepţia de necompetenţă materială pentru următoarele considerente.
Conform dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, hotărârile Plenului C.S.M. care privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Hotărârea contestată în prezenta cauză nu se încadrează în categoria actelor administrative prevăzute expres de reglementarea susmenţionată şi care pot fi contestate în primă instanţă în procedura specială a recursului, având dispoziţii organizatorice referitoare la modul de desfăşurare a concursului de promovare, la posturile scoase la concurs, tematica şi bibliografia concursului.
În consecinţă, sunt aplicabile normele de competenţă materială cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Hotărârea nr. 150 din 4 martie 2010 a Plenului C.S.M. este un act administrativ cu caracter normativ, a cărui legalitate poate fi contestată în condiţiile Legii nr. 554/2004, astfel că în primă instanţă este competentă să se pronunţe curtea de apel.
Faţă de motivele care au fost expuse, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată de intimatul C.S.M. şi pe cale de consecinţă, se va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza având ca obiect acţiunea în anulare a Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 150 din 4 martie 2010 formulată de M.F. în contradictoriu cu C.S.M. la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4114/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4118/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
