ICCJ. Decizia nr. 4165/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4165/2010
Dosar nr. 1075/42/2009
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8 din 14 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect „refuz acordare drepturi” şi a obligat angajatorul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să-i elibereze reclamantei adeverinţă-anexă, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii 303/2004, modificată, din care să rezulte că în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2007, la calcularea vechimii în magistratură se iau în consideraţie şi perioadele în care aceasta a exercitat profesia de consilier juridic sau avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, în prezent pensionară, a solicitat ca angajatorul să înainteze Casei Locale de Pensii a Sectorului 4 Bucureşti, dosarul complet în vederea calculării drepturilor de pensie, inclusiv adeverinţa-anexă conform normelor metodologice căreia i se stabilise prin decizia nr. 207549 din data de 20 noiembrie 2008 drepturile de pensie conform art. 86 din Legea nr. 303/2004, aşa cum a indicat angajatorul la data înaintării dosarului în vederea pensionării acesteia.
Instanţa de fond a mai arătat că este surprinzător că nu s-au luat în calculul vechimii în magistratură şi perioadele în care aceasta a fost consilier juridic (01 august 1974-25 mai 1977), cât şi cele în care a exercitat profesia de avocat (01 aprilie 1984-01 martie 1995), cu atât mai mult cu cât prin O.U.G. nr. 100/2007, publicată în M. Of. nr. 684/08.10.2007, la art. 82 alin. (2), se prevede expres că judecătorii şi procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia de la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător sau procuror, dar în continuare, tot în cuprinsul aceluiaşi articol se prevede că la calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul sau procurorul, a exercitat funcţia de avocat sau consilier juridic.
De altfel, chiar Consiliul Superior al Magistraturii, luându-i în discuţie cererea de pensionare, a analizat actele dosarului şi a reţinut că potrivit datelor existente în evidenţa Direcţiei resurse umane şi organizare, doamna procuror născută la 03 ianuarie 1948, are o vechime în magistratură de 34 ani şi 10 luni, detaliind perioadele în care reclamanta a exercitat diferite funcţii de specialitate juridică, conform textului de lege mai sus citat.
Refuzul angajatorului de a elibera o astfel de adeverinţă-anexă conform normelor metodologice ale O.U.G. nr. 100/2007 care prin art. 82 alin. (2) defineşte vechimea în magistratură care va fi luată în calcul la stabilirea pensiei, este total nejustificată.
Reaua-credinţă rezultă mai degrabă din refuzul nejustificat de a elibera acest act la solicitarea reclamantei pentru a putea să solicite, conform Legii nr. 19/2000, recalcularea pensiei la care are dreptul.
Împotriva sentinţei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ. cu aplicarea art. 304 din acelaşi cod, casarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca nefondată.
A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să elibereze intimatei-reclamante adeverinţa în speţă, depăşind astfel atribuţiile puterii judecătoreşti prin adăugarea la legea specială a magistraţilor, schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestui act normativ, hotărârea pronunţată fiind dată cu aplicarea greşită a legii. Solicitarea reclamantei de recunoaştere a perioadelor în care a îndeplinit funcţiile de consilier juridic şi avocat ca vechime ce se ia în calcul la pensionarea la cerere prevăzută de art. 82 din Legea nr. 303/2004 apare ca rămasă fără obiect, întrucât, după modificarea Legii nr. 303/2004 prin O.U.G. nr. 100/2007 art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 a fost modificat în sensul că „Judecătorii şi procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător sau procuror”. Or, s-a precizat că aceste revederi exprese ale legii speciale relevă intenţia indubitabilă a legiuitorului de a permite doar judecătorilor şi procurorilor care au îndeplinit numai aceste funcţii timp de cel puţin 25 de ani să beneficieze de pensia de serviciu anticipată ca magistraţi. De aceea, s-a considerat că dacă legiuitorul - în cuprinsul art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare - exclude în mod expres prin sintagma „numai” alte funcţii decât cele de judecător sau procuror este evident că perioadele în care judecătorii şi procurorii au îndeplinit funcţiile de consilier juridic şi jurisconsult nu pot fi luate în calcul ca vechime pentru pensionarea la cerere.
Recurentul a considerat că în cazul în care instanţa de recurs ar menţine în mod irevocabil pretenţiile formulate de reclamantă, aceasta ar însemna că s-ar depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti, adăugându-se la lege, pentru că numai legiuitorul, deci puterea legislativă, poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi. Instanţele judecătoreşti nu sunt abilitate să creeze şi să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative, respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive, respectiv Guvernului. Un demers legal pe care l-ar fi putut realiza instanţa de fond era acela de a invoca în legătură cu textele de lege la care se face referire în cauză excepţia de neconstituţionalitate, lăsând Curtea Constituţională a României să-şi exercite atribuţiile şi să soluţioneze această problemă de drept.
În concluzie, recurentul a apreciat că în condiţiile în care textul de lege pe care intimata-reclamantă şi-a întemeiat acţiunea este modificat în sensul în care funcţiile de judecător şi de procuror sunt singurele funcţii ce pot fi luate în calcul la stabilirea vechimii necesare judecătorilor şi procurorilor pentru a beneficia de pensie de serviciu, acţiunea acesteia apare ca nefondată.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a procedat în mod corect, prin hotărârea recurată, la admiterea acţiunii formulate de reclamanta B.A. şi la obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la eliberarea în favoarea reclamantei a adeverinţei-anexă, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care să prevadă, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, includerea în calculul vechimii în magistratură şi a perioadelor în care intimata a exercitat profesia de consilier juridic şi avocat.
Rezultă, din actele depuse la dosarul cauzei, că reclamanta B.A., fost procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este beneficiara deciziei privind acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă din 20 noiembrie 2008 emisă de Casa Locală de Pensii a Sectorului 4 Bucureşti, stabilirea drepturilor de pensie făcându-se corespunzător unei vechimi în magistratură de 20 de ani, 6 luni şi 17 zile. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr. 1084 din 25 iunie 2009 (în care s-a consemnat că reclamanta are o vechime în magistratură de 34 de ani şi 10 luni, din care: 9 ani şi 9 luni în funcţiile de judecător şi judecător financiar, 11 ani şi 3 luni în funcţia de procuror şi 13 ani şi 10 luni în funcţia de jurisconsult şi în profesia de avocat), a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie, prin pensionare, a doamnei B.A., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, începând cu data de 01 august 2009. Prin decretul Preşedintelui României nr. 1272 din 19 august 2009, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 587/24.08.2010, intimata a fost eliberată din funcţie ca urmare a pensionării.
Potrivit dispoziţiilor art. 82 alin. (1)-(4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi, cu o vechime de cel puţin 25 de ani în funcţia de judecător ori procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se pot pensiona la cerere şi pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia de încadrare brută lunară sau de salariul de bază brut lunar, după caz, şi sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. (2) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi foştii judecători şi procurori financiari şi consilierii de conturi de la secţia jurisdicţională care au exercitat aceste funcţii la Curtea de Conturi se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani şi beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puţin 25 de ani numai în funcţia de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum şi în funcţia de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. La calcularea acestei vechimi se iau în considerare şi perioadele în care judecătorul, procurorul, magistratul-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, precum şi judecătorul, procurorul financiar şi consilierul de conturi la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a exercitat profesia de avocat, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, consilier juridic sau jurisconsult. (3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură. (4) Pentru fiecare an care depăşeşte vechimea în magistratură prevăzută la alin. (1) şi (2) la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), fără a o putea depăşi”.
Rezultă, din dispoziţiile legale mai sus menţionate, că în calculul vechimii prevăzute de lege pentru stabilirea drepturilor la pensie de serviciu a reclamantei (care a îndeplinit, anterior pensionării, funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) se cuprind nu numai perioadele în care aceasta a exercitat funcţiile de judecător, judecător financiar şi procuror, ci şi perioadele în care intimata a fost consilier juridic (01 august 1974-25 mai 1977) şi a profesat avocatura (01 aprilie 1984-01 martie 1995). În consecinţă, se reţine că prima instanţă a făcut, în cauză, respectând principiul separaţiei puterilor în stat, o corectă interpretare şi aplicare a legii, astfel că nu este incident motivul de recurs constând în depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Prin urmare, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 8 din 14 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4151/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4166/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
