ICCJ. Decizia nr. 4167/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4167/2010
Dosar nr. 2180/2/2009
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3773 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor de întârziere solicitate pentru decontul de TVA aferent lunii noiembrie 2008 şi, în consecinţă, a respins această cerere ca inadmisibilă; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzilor datorate pentru plata cu întârziere a TVA de rambursat, pentru deconturile de TVA aferente lunilor ianuarie 2008-septembrie 2008, depuse pentru societăţile I.R.S.I. şi T.R., dobânzi calculate în conformitate cu dispoziţiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003; a obligat pârâta la 30 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, în temeiul art. 274 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de obligare a pârâtei la plata dobânzilor de întârziere solicitate pentru decontul de TVA aferent lunii noiembrie 2008, având în vedere următoarele: prin adresa din 13 ianuarie 2009, înregistrată la A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili sub în 15 ianuarie 2009, reclamanta, reprezentant fiscal al SC I.R.S.I. Gmbh Elveţia a solicitat, în temeiul art. 124 din O.G. nr. 92/2003, plata dobânzilor calculate conform Anexei nr. 1 ataşată cererii, pentru sumele restituite după ziua expirării termenului legal prevederile de art. 70 alin. (1) din ordonanţă.
Prin acţiune, reclamanta solicită suma de 4.042.155,37 RON reprezentând dobânzi aferente TVA de rambursat pentru I.R.S.I., în Anexa nr. 1 din acţiune, fiind menţionate penalităţile calculate pentru decontul de TVA aferent fiecărei luni.
Pentru luna noiembrie 2008 se solicită penalităţi în cuantum de 486.988,36 RON, deşi acestea nu au fost solicitate A.N.A.F. prin cererea nr. 76/2009.
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899 din 21 decembrie 2004 reglementează procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal.
Potrivit pct. 4 Capitolul 2 din Anexa nr. 1 la acest ordin, plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai în baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.
În condiţiile în care reclamanta nu a solicitat A.N.A.F. plata dobânzii de întârziere de 486.988,36 RON aferentă decontului de TVA pentru luna noiembrie 2008, cererea prin care solicită direct instanţei de contencios administrativ obligarea pârâtei la plata acestei sume este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că reclamanta are calitatea de reprezentant fiscal în România al societăţilor I.R.S.I. Gmbh Elveţia şi T.R. Gmbh Elveţia.
În această calitate a depus la A.N.A.F. - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, câte 11 deconturi de TVA aferentă lunilor ianuarie 2008-noiembrie 2008, cu opţiunea de rambursare a soldului sumei negative a TVA.
Prin adresele din 13 ianuarie 2009, reclamanta, în calitatea de reprezentant fiscal al celor două societăţi, a solicitat A.N.A.F. plata dobânzilor calculate conform anexelor la cele două cereri, pentru sumele restituite după ziua expirării termenului legal prevăzut de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Instanţa de fond a constatat că la data înregistrării cererilor de rambursare TVA formulate de reclamantă, procedura de soluţionare era reglementată de Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare.
Toate deconturile de TVA depuse de reclamantă au fost soluţionate numai în urma efectuării unor inspecţii fiscale privind verificarea realităţii modului de constituire a soldului sumei negative a TVA solicitată la rambursare, având în vedere dispoziţiile pct. 6.1 lit. c) şi d), lit. b) din Capitolul 2 al Anexei nr. 1 la ordin.
Dispoziţiile cuprinse la Capitolul 2 lit. c) din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1857/2007 reglementează fluxul operaţiunilor în cazul deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare soluţionate cu inspecţie fiscală anticipată prevăzându-se la pct. 1 că deconturile (...) se transmit zilnic împreună cu documentaţia aferentă, compartimentului cu atribuţii de inspecţie fiscală în vederea efectuării verificării.
Conform dispoziţiilor pct. 5, în maximum 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA, compartimentul cu atribuţii de inspecţie fiscală transmite compartimentului de specialitate dosarul solicitării, împreună cu raportul de inspecţie fiscală, precum şi după caz, decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală sau decizia privind nemodificarea bazei de impunere.
Scopul reglementării acestui termen a fost acela de a se asigura respectarea termenului de 45 de zile prevăzut de Capitolul 1 lit. b) pct. 6 din aceeaşi anexă care prevede că solicitările de rambursare se soluţionează în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare.
De altfel, acelaşi termen este reglementat şi de art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, conform căruia cererile depuse de contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
În aceste condiţii, a constatat că în cauză nu sunt aplicabile termenele prevăzute de art. 104 din O.G. nr. 92/2003 invocate de pârâtă în răspunsurile formulate la cele două cereri ale reclamantei de acordare a dobânzilor de întârziere, pârâta având obligaţia de a efectua inspecţiile fiscale în cel mult 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA şi de a soluţiona solicitarea de rambursare în maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat că nu pot fi considerate informaţii suplimentare relevante în sensul art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, rapoartele de inspecţie fiscală întocmite pentru soluţionarea cererilor de către inspectorii organului fiscal care se deplasează la sediul contribuabilului pentru obţinerea tuturor datelor necesare întocmirii rapoartelor obligatorii conform Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 1857/2007.
Informaţiile la care se referă dispoziţiile legale invocate de pârâtă sunt cele solicitate de organul fiscal persoanelor care deţin date relevante pentru soluţionarea cererilor de rambursare şi nu cele obţinute de inspectorii fiscali cu ocazia efectuării inspecţiilor fiscale.
Astfel fiind, nu s-a putut reţine incidenţa dispoziţiilor art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 în raport de efectuarea inspecţiilor fiscale impuse de Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 1857/2007, pârâta având obligaţia de a respecta termenul de 45 de zile reglementat de alin. (1) al aceluiaşi articol.
Totodată, sunt aplicabile şi dispoziţiile Capitolul 2 pct. 1 din anexa la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 care stabilesc că pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 alin. (1) şi (2) sau de art. 112 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispoziţiilor art. 119 din ordonanţă.
Instanţa de fond a constatat că cele două adrese din 12 iunie 2009 comunicate reclamantei de către A.N.A.F. exprimă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reclamanta fiind îndreptăţită să obţină dobânzi de întârziere pentru rambursarea cu întârziere a TVA aferent lunilor ianuarie 2008-septembrie 2008.
Referitor la deconturile de TVA aferente lunii octombrie 2008, Curtea de apel a reţinut că reclamanta nu a solicitat penalităţi şi pentru acestea, în cele 2 anexe la cererea de chemare în judecată fiind menţionată cifra 0 la „zile depăşire scadenţă” şi „penalităţi”, aceeaşi cifră fiind menţionată şi în anexele la cererile din 13 ianuarie 2009 adresate A.N.A.F. pentru plata dobânzilor.
Sub aspectul cuantumului dobânzilor de întârziere, instanţa de fond a reţinut că potrivit Capitolul 2 pct. 3 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 1899/2004, dobânda se calculează de organul fiscal competent, reclamanta neavând posibilitatea calculării dobânzilor, iar pentru obţinerea acestora pârâta va proceda în conformitate cu dispoziţiile Capitolul 2 pct. 2, pct. 3, pct. 6.3 şi urm. din Anexa nr. 1 la ordinul sus-menţionat.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâta A.N.A.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că:
1. În mod greşit instanţa a apreciat ca fiind neincidente dispoziţiile art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 atâta vreme cât textul legal are în vedere prelungirea termenului de soluţionare a unei cereri formulate de contribuabili atunci când „sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei”, iar acest text nu face referire la provenienţa informaţiilor. Sub acest aspect, rezultatele inspecţiilor fiscale efectuate la intimata-reclamantă reprezentau informaţii suplimentare care priveau în mod direct modul de soluţionare a deconturilor de TVA depuse de SC R. SA Caracal, fiind necesare şi relevante pentru soluţionarea acestor deconturi;
2. În efectuarea inspecţiei fiscale nu au fost depăşite termenele prevăzute de art. 104 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 92/2003, iar în ce priveşte termenul prevăzut de Capitolul 2 lit. c) pct. 5 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 1857/2002 instanţa de fond a omis că potrivit dispoziţiilor Capitolul 2 lit. c) din anexa la Ordinul Ministrului Economiei şi Finanţelor nr. 1857/2007 acest termen poate fi prelungit conform art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003.
În acest context, deconturile cu opţiune de rambursare depuse de intimată fiind soluţionate de compartimentul cu atribuţii de soluţionare a deconturilor de TVA în cadrul termenului legal, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003 şi dispoziţiile pct. 1 şi 2 din Capitolul 2 din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004 şi intimata-reclamantă nu are dreptul la acordarea de dobânzi.
Examinând cauza prin prisma criticilor recurentei şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Prin raportare la situaţia de fapt evidenţiată de probatoriul administrat şi urmare unei corecte interpretări a dispoziţiilor legale incidente, judecătorul fondului s-a pronunţat asupra solicitărilor reclamantei, acordând în aceeaşi măsură atenţie şi apărărilor autorităţii pârâte, aşa cum au fost acestea deja menţionate în expunerea rezumativă a considerentelor de faţă.
Abordarea instanţei de fond este corectă şi legală şi va fi însuşită şi de instanţa de control judiciar, răspunzându-se astfel celor două critici subliniate de A.N.A.F. în cererea de recurs.
Astfel:
1. Sintagma „informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei” cuprinsă în art. 70 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. se referă la informaţiile solicitate de organul fiscal persoanelor care deţin date relevante pentru soluţionarea cererilor de rambursare şi chiar dacă textul legal în sine nu face referire la provenienţa acestor informaţii, aceasta este singura interpretare ce se poate da şi care rezultă fără dubiu din modul în care este formulat textul.
Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere teza avansată de recurenta-pârâtă în sensul că este vorba de datele obţinute cu ocazia inspecţiilor fiscale ar fi fost superfluă precizarea făcută în alin. (2) al art. 70 în discuţie.
Din înscrisurile existente la dosar nu a rezultat că organul fiscal a cerut „informaţii suplimentare relevante” pentru soluţionarea cererilor de rambursare TVA formulate de intimata-reclamantă cu aplicarea prevederilor din Capitolul 1 lit. b) pct. 6 Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluţionare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare, în vigoare la data înregistrării cererilor de rambursare TVA formulate de SC R. SA.
Pct. 5 din Capitolul 2 lit. c) al Anexei nr. 1 la acest ordin stipulează că în maxim 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA compartimentul cu atribuţii de inspecţie fiscală transmite compartimentului de specialitate dosarul solicitării împreună cu raportul de inspecţie fiscală, scopul reglementării acestui termen fiind acela de a asigura respectarea termenului de soluţionare a cererilor contribuabililor fixat la 45 de zile prin art. 70 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 şi de Capitolul 1 lit. b) pct. 6 din anexa la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1857/2007.
În aceste condiţii, în mod just s-a apreciat de către prima instanţă că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. fisc. şi că pârâta avea obligaţia de a respecta termenul de 45 de zile fixat prin alin. (1) al art. 70.
2. În privinţa dreptului intimatei-reclamante la acordarea de dobânzi, aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei, s-a argumentat în fapt şi în drept soluţia adoptată de instanţa de fond, soluţie care este în directă legătură cu aspectul mai sus detaliat.
Soluţionarea peste termenul stabilit de lege (45 de zile) a deconturilor de TVA pentru lunile ianuarie 2008-septembrie 2008 a condus la aplicarea art. 124 din O.G. nr. 92/2003 şi a dispoziţiilor Capitolul 2 pct. 1 din Anexa la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004.
Aceste dispoziţii legale certifică dreptul societăţii intimate la acordarea la cerere a dobânzilor datorate pentru plata cu întârziere a TVA de rambursat pentru deconturile aferente lunilor ianuarie-septembrie 2008 depuse pentru societăţile I.R.S.I. şi T.R., dobânzi calculate în conformitate cu alin. (2) al art. 124 din O.G. nr. 92/2003 şi cu dispoziţiile Capitolul 2 pct. 2, pct. 3, pct. 6.3 şi urm. din Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1899/2004.
De observat că deşi la pct. 2 al motivelor de recurs, recurenta susţine contrariul în sensul că la soluţionarea deconturilor de TVA s-a procedat în termenul legal, nu sunt aduse elemente, nu sunt indicate înscrisuri care să confirme aceste afirmaţii şi să combată concluziile care stau la baza hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 3773 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4166/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4171/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
