ICCJ. Decizia nr. 4177/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4177/2010
Dosar nr. 4070/2/2008
Ședința publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A.C.S., A.I., A.N., A.D.T., B.M., B.C.D., B.G., B.L., B.C., B.C.T., B.O., B.T., B.U.C., B.M.I., B.V., C.S., C.A.S., C.M., C.G.T., C.F., C.S.M., C.O.M., C.E.R., C.R.S., D.D., D.O.D., D.A., D.I., D.P., G.B., G.N.P., G.I., G.G.M., G.C.R., I.V.V., I.D., I.A.N., I.G., L.V., L.S., M.N.C., M.C., M.D.E., M.M., M.L., M.G., M.F.D., M.T.A., M.O.C., M.I., M.U.G.,, N.N., N.T., N.I., N.V., O.I., P.R., P.M.B., P.A., P.C., P.I., P.E.A., P.F., P.O.I., P.G., P.S., R.F., R.O., R.I., S.I., S.M., S.D., S.L., S.C., S.F., S.A., S.T.D., S.G.F., S.N.F., T.C.I., T.C.H.A., T.F., T.R., T.T., U.B.N., V.D.R., V.I.F., V.G., Z.D., Z.D.A. și intervenienții B.F.G., B.M.D., B.I.C., C.S.I.M., D.I.O., J.C.V., M.A.C., N.G.I., N.A., P.M.A.I., R.A.I., T.C.I., V.V., Z.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la acordarea creșterilor salariale prevăzute de O.G. nr. 10/2007, pentru salariații bugetari în 3 trepte astfel:
- cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007, față de nivelul din Iuna decembrie 2006;
- cu 2% începând cu data de 01 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007;
- cu 11% începând cu data de 01 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
De asemenea, au solicitat ca aceste creșteri salariale să fie actualizate cu indicele inflației de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă și, totodată, pentru viitor, includerea acestor indexări în salariul de bază lunar, pentru perioada funcționării reclamanților ca ofițeri de poliție judiciară la Direcția Națională Anticorupție.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin neacordarea indexărilor menționate s-a ajuns la încălcarea dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea formelor de discriminare, dar și la încălcarea dispozițiilor art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
La data de 01 august 2008, Direcția Națională Anticorupție a depus cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin care a solicitat ca în cazul admiterii acțiunii Ministerul Economiei și Finanțelor să ia act de obligativitatea inițierii și adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă și alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
La data de 06 octombrie 2008, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
De asemenea, a fost depusă și cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
La data de 08 octombrie 2008 a fost depusă cerere de intervenție în interes propriu de numiții B.F.G., B.M.D., B.I.C., C.S.I.M., D.I.O., G.G.M., J.C., M.A.C., N.G.I., N.A., P.M.A.I., R.A.I., T.C.I., V.V., Z.C.
Prin sentința nr. 3284 din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe cererile de chemare în garanție și a respins cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că inadmisibilitatea unei acțiuni vizează condițiile de exercitare a acțiunii, efectuarea unor anumite proceduri prealabile, introducerea acțiunii în anumite condiții nu însă și faptul că prin aplicarea unor anumite decizii ale Curții Constituționale acțiunea nu poate fi admisă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor pe cererile de chemare în garanție, s-a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece nu s-a solicitat obligarea acestuia la plata drepturilor salariale ale reclamanților, ci doar să se ia act că are obligația de a iniția și adopta un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că O.G. nr. 10/2007 nu li se aplică nici reclamanților și nici magistraților judecători sau procurori de la judecătorii, tribunale și curți de apel, precum și la parchetele de pe lângă acestea.
Cu privire la existența discriminării prin neaplicarea indexărilor la salariile reclamanților, s-a reținut pe de o parte că discriminarea nu este săvârșită de către pârâți, aceștia nefiind emitenți ai actului normativ O.G. nr. 10/2007 și nici competenți să emită un act normativ privind salarizarea magistraților sau a reclamanților în calitate de ofițeri de poliție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Împotriva sentinței nr. 3284 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, reclamanții și intervenienții au declarat recurs.
Prin cererea de recurs, în esență, recurenții au subliniat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a Deciziilor nr. 818-821/2008 ale Curții Constituționale, prin ignorarea art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 14 din aceeași Convenție.
În opinia recurenților, pentru admiterea indexărilor cerute nu este necesar ca instanța să înlocuiască norme legale sau să adauge la lege, ci doar să le aplice pe cele incidente, precizându-se că temeiul de drept al acțiunii este unul complex care include însă și dispozițiile art. 1 și art. 27 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reiterat apărările formulate în fața instanței de fond, solicitând menținerea sentinței recurate pe care a apreciat-o ca fiind temeinică și legală.
Prin încheierea din 05 noiembrie 2009, la cererea recurenților-reclamanți și a recurenților-intervenienți, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 10/2007.
Prin Decizia nr. 584 din 04 mai 2010, Curtea Constituțională a României a respins ca inadmisibilă această excepție, constatând că potrivit art. 1 din O.G. nr. 10/2007 majorările salariale aplicate vizează exclusiv anul 2007, actul normativ în discuție având aplicabilitatea limitată în timp.
În temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța de control judiciar a pus în discuție motivul de nelegalitate ce decurge din neobservarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 27 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Atât acțiunea, cât și cererea de intervenție au ca obiect acordarea de despăgubiri constând în creșterile salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, actualizate către reclamanți/intervenienți în calitatea lor de ofițeri de poliție judiciară în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
În motivarea cererilor s-a punctat, între altele, faptul că prin neacordarea de către pârâți a indexărilor solicitate, s-a ajuns la încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 137/2000.
Asupra problemei discriminării s-a aplecat și judecătorul fondului, tocmai pentru că era unul din motivele invocate în susținerea temeiniciei acțiunii, iar apărările legate de discriminare au fost reiterate și prin cererea de recurs.
Potrivit art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000: „Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.”
Cererea este scutită de taxă de timbru și nu este condiționată de sesizarea Consiliului” (n.n. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării).
În alin. (3) al aceluiași articol se stipulează: „Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului”.
În speță, având în vedere calitatea de funcționari publici cu statut special a reclamanților și intervenienților, instanța de drept comun este instanța de contencios administrativ, conform Legii nr. 360/2002 și Legii nr. 188/1999.
Întrucât judecata s-a făcut fără citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, citare obligatorie în conformitate cu art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, devin incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, se va admite recursul și se va casa sentința recurată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.C.S., A.I., A.N., A.D.T., B.M., B.C.D., B.G., B.L., B.C., B.M., B.C.T., B.O., B.T., B.U.C., B.M.I., B.V., C.S., C.A.S., C.M., C.G.T., C.F., C.A.S., C.S.M., C.O.M., C.E.R., C.R.S., D.D., D.O.D., D.A., D.I., D.P., G.B., G.N.P., G.I., G.G.M., G.C.R., I.V.V., I.D., I.A.N., I.G., L.V., L.S., M.N.C., M.C., M.D.E., M.M., M.L., M.G., M.F.D., M.T.A., M.O.C., M.I., M.U.G., N.N., N.T., N.I., N.V., O.I., P.R., P.M.B., P.A., P.C., P.I., P.E.A., P.F., P.O.I., P.G., P.S., R.F., R.O., R.I., S.I., S.M., S.D., S.L., S.C., S.F., S.A., S.T.D., S.G.F., S.N.F., T.C.I., T.C.H.A., T.F., T.R., T.T., U.B.N., V.D.R., V.I.F., V.G., Z.D., Z.D.A. și recurenții-intervenienți B.F.G., B.M.D., B.I.C., C.S.I.M., D.I.O., J.C.V., M.A.C., N.G.I., N.A., P.M.A.I., R.A.I., T.C.I., V.V., Z.C. împotriva sentinței civile nr. 3284 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4173/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4179/2010. Contencios. Contestaţie la... → |
|---|
