ICCJ. Decizia nr. 4191/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4191/2010
Dosar nr. 12069/2/2009
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.P.G. SRL Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 55472004 şi cu dispoziţiile art. 47 alin. (4) din Legea concurenţei, suspendarea deciziei nr. 61 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenţei, până la soluţionarea cererii ce face obiectul Dosarului nr. 11976/2/2009 privind anularea acestei decizii.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 21/1996 şi cu nerespectarea art. 37-38 din aceeaşi lege, referitoare la autorizarea prealabilă a investigaţiilor efectuate „în orice alte spaţii” aşa cum prevede art. 1 din ordinul nr. 131 din 08 iunie 2007.
A mai arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (2) lit. a) şi d), raportat la prevederile art. 5 alin. (2) lit. e) pct. 2 şi 3 şi art. 5 alin. (5) din Legea nr. 21/1996, iar decizia atacată este de natură să afecteze grav şi iremediabil interesele legitime ale reclamantei, existând pericolul intrării în faliment a societăţii.
3. Apărările formulate de pârâtul Consiliul Concurenţei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Concurenţei a solicitat respingerea cererii de suspendare a deciziei Plenului Consiliului Concurenţei nr. 61/2009, formulată de reclamantă.
4. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 437 din 25 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării deciziei nr. 61 din 07 decembrie 2009 a Consiliului Concurenţei, ca nefondată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond.
Prin Ordinul nr. 132 din 23 mai 2007 emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei s-a declanşat o investigaţie din oficiu referitoare la posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din lege, de către agenţii economici activi pe piaţa pâinii din România, constatându-se că în 2006 un număr de 17 agenţi economici din judeţul Maramureş au încheiat o înţelegere anticoncurenţială prin care au stabilit de comun acord fixarea unui nivel minim al preţului de vânzare a pâinii albe, cu scopul de a creşte nivelul preţurilor pe piaţă.
Constatările au fost făcute de Consiliul Concurenţei la 28 iunie 2007, când s-au desfăşurat inspecţii inopinate la sediul Asociaţiei Maramureş, de unde s-au ridicat documente, printre care se regăsesc şi procesele-verbale încheiate în urma adunărilor generale ale asociaţilor. Din aceste acte rezultă că administratorul SC M.P.G. SRL, care deţinea şi calitatea de vicepreşedinte al asociaţiei, a subliniat că, încă din toamna anului 2005 membrii asociaţiei au căzut de acord cu utilizarea unui punct de desfacere a pâinii albe de 1,8 RON/Kg, şi că, gradual, ar trebui acceptat un preţ de 1,9 RON/Kg + T.V.A.
5.3. Prin prisma dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a constatat că afirmaţiile reclamantei referitoare la nelegalitatea deciziei Consiliului Concurenţei şi la împrejurarea că actul atacat este de natură să afecteze grav şi iremediabil interesele legitime ale acesteia, nu sunt de natură să dovedească faptul existenţei unei îndoieli serioase asupra legalităţii deciziei în discuţie.
5.4. În ceea ce priveşte cazul bine justificat, s-a reţinut că în cuprinsul deciziei sunt prezentate pe larg motivele de fapt şi de drept pentru care au fost înlăturate susţinerile reclamantei, iar pretinsele încălcări şi nerespectarea art. 36 alin. (2), art. 37-38, art. 43 nu sunt susţinute de probe, şi nu fac dovada îndeplinirii acestei condiţii.
5.5. Referitor la existenţa unei pagube iminente, instanţa a constatat că reclamanta nu aduce dovezi referitoare la o posibilă intrare în insolvenţă, în situaţia achitării amenzii stabilite prin decizia contestată. A mai reţinut că amenda aplicată este în procent de 3% din cifra de afaceri, în condiţiile în care cuantumul maxim stabilit prin lege este de 10%, iar fapta comisă este încadrată în categoria celor de gravitate mare.
6. Recursul formulat de reclamanta SC M.P.G. SRL Baia Mare.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
6.1.1. Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative, art. 36 alin. (2) şi art. 37-38 din Legea nr. 21/1996, republicată şi modificată.
6.1.2. A intervenit prescripţia dreptului de a se aplica sancţiunea contravenţională în raport de prevederile O.G. nr. 2/2001.
Recurenta invocă jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care ulterior anului 2006 a fost unitară în aplicarea termenului de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 2/2001.
6.2. Este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie cerută de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, şi anume aceea a prevenirii unei pagube iminente.
Societatea recurentă se află în pericol de a intra în faliment, ceea ce ar conduce la concedierea celor 44 de salariaţi.
7. Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Consiliul Concurenţei.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru neîndeplinirea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
7.1. Critica privind prescrierea dreptului de a aplica sancţiunea este neîntemeiată, incident fiind termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut în art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei.
7.2. Celelalte aspecte dezvoltate de recurentă, ce privesc încălcarea unor dispoziţii legale, nu sunt de natură să arunce îndoieli serioase, puternice asupra legalităţii deciziei nr. 61/2009.
7.3. Recurenta nu a dovedit cu documente situaţia sa financiară şi că plata amenzii ar conduce la intrarea în faliment.
Faptul că profitul pe anul 2009 este de 311 RON, nu este de natură a arăta imposibilitatea societăţii de a plăti amenda, deoarece aceasta se achită din veniturile societăţii şi nu din profit.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Motivul de recurs ce priveşte încălcarea unor dispoziţii legale imperative nu poate fi primit, nefiind dezvoltat de către recurentă.
Instanţa de fond nu a avut în vedere aceste critici, iar dispoziţiile art. 36 alin. (2), art. 37-38 din Legea nr. 21/1996, republicată şi modificată, privesc fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare.
3. În ceea ce priveşte prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea, se va constata netemeinicia excepţiei invocate şi implicit neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat referitoare la prescripţie.
Prevederile O.G. nr. 2/2001 s-au aplicat de către instanţa supremă pentru contravenţiile săvârşite până la modificarea Legii nr. 21/1996 prin O.U.G. nr. 121/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 184/2004.
Fapta recurentei datează din anul 2006, astfel încât este incident termenul de prescripţie prevăzut de art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea concurenţei.
4. La rândul său, condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită, la dosar neexistând nicio dovadă asupra iminenţei falimentului societăţii.
5. Faţă de acestea, nefiind întrunite prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.P.G. SRL Baia Mare, împotriva sentinţei civile nr. 437 din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4190/2010. Contencios. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 4192/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
