ICCJ. Decizia nr. 4210/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4210/2010
Dosar nr. 1853/33/2009
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 47 din 03 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 invocată de reclamantul F.I. şi a fost respinsă pe fond acţiunea reclamantului în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale .
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2009, reclamantul a solicitat obligarea Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale Bucureşti să procedeze la încadrarea sa pe o funcţie publică de execuţie pentru perioada eliberării din funcţia publică de conducere – de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Bistriţa-Năsăud, până la noua numire în funcţia deţinută acum, de director coordonator al Casei Judeţene de Pensii Bistriţa-Năsăud, respectiv pentru perioada 24 aprilie 2009-25 mai 2009.
Instanţa de fond a constatat că la data de 16 ianuarie 2010, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 37/2009 în temeiul căreia a fost emis ordinul nr. 356 din 23 aprilie 2009 privind eliberarea sa din funcţia de conducere, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 şi art. 4 alin. (2) din Constituţia României.
Ulterior, reclamantul şi-a completat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 105/2009.
Instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţiile invocate, reţinând că dispoziţiile invocate ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii, întrucât acţiunea nu vizează anularea ordinelor de eliberare şi numire în funcţiile în temeiul O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009.
Totodată, instanţa a reţinut că ambele acte invocate au fost declarate neconstituţionale.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, instanţa a reţinut că la data de 25 august 2009, reclamantul s-a adresat pârâtei solicitând încadrarea pe o funcţie publică de execuţie pentru perioada 24 aprilie 2009-25 mai 2009.
Ulterior, reclamantul a revenit asupra cererii sale în sensul că a cerut reanalizarea cererii formulate cu solicitarea de a fi trecut pe un post inferior.
Instanţa de fond a constatat faptul că la data de 23 aprilie 2009, prin ordinul nr. 356, funcţia publică de conducere, de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Bistriţa-Năsăud, a fost desfiinţată, iar prin acelaşi act s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcţie la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009.
Instanţa a constatat că începând cu data de 25 mai 2009, prin ordinul nr. 1170, reclamantul este numit în funcţia de director coordonator la Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud pentru o perioadă de 4 ani, iar aceste acte administrative nu au fost contestate.
Instanţa a reţinut că la data de 25 mai 2009, dată ce corespunde cu cea a solicitării încadrării pe o funcţie de execuţie, era în vigoare ordinul nr. 1170, astfel încât nu se poate reţine o neîndeplinire a solicitării de punere la dispoziţie a unui post corespunzător funcţiei deţinute, situaţia fiind remediată prin ordinul de numire.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că, în perioada preavizului, reclamantul nu a adresat o cerere pârâtei în sensul prezentei acţiuni, pentru a-şi exprima acordul în vederea trecerii într-o funcţie de execuţie inferioară.
2. Recursul declarat de F.I.
Împotriva hotărârii Curţii de apel a declarat recurs reclamantul F.I., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (5) şi alin. (7), precum şi pe cele cuprinse în art. 97 din Legea nr. 188/1999. Instanţa nu a observat, consideră recurentul, că instituţia publică chemată în judecată nu şi-a îndeplinit obligaţia de a-l încadra într-o funcţie publică vacantă corespunzătoare, chiar şi pentru un post inferior, în condiţiile în care pentru aceasta nu era necesar acordul său. De asemenea, recurentul combate alocarea postului vacant de la Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud unei alte case de pensii, respectiv Casei Judeţene de Pensii Timiş, afirmând că este nelegală.
3. Apărările formulate de Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 septembrie 2010, intimata Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a susţinut că postul vacant vizat de recurent fusese alocat unei alte case de pensii anterior emiterii ordinului prin care fusese eliberat din funcţia publică de conducere. La data de 25 mai 2009, când s-a adresat intimatei cu cererea de trecere în funcţia publică de consilier, nu exista un post vacant de natura celui solicitat.
Ca atare, intimata consideră legală soluţia primei instanţe.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursului declarat şi a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii judiciare, astfel cum a fost conceput de recurentul-reclamant F.I., a vizat un pretins refuz nejustificat al intimatei-pârâte Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale de a-l încadra într-o funcţie publică de execuţie în perioada cuprinsă între data eliberării sale din funcţia publică de conducere de director executiv al Casei Judeţene de Pensii Bistriţa-Năsăud – 24 aprilie 2009 (data indicată de recurentul-reclamant) şi data numirii sale în funcţia de director coordonator al aceleiaşi entităţi juridice – 25 mai 2009.
Analizând cele două acte administrative de eliberare din, respectiv numire în funcţia publică de conducere, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin Ordinul nr. 356 din 23 aprilie 2009 emis de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, recurentului F.I., director executiv – consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare I – al Casei Judeţene de Pensii Bistriţa-Năsăud i-a încetat raportul de serviciu prin eliberare din funcţia publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, respectiv la data de 23 mai 2009 (conform art. 2 din ordin).
Temeiul legal al măsurii dispuse l-au constituit prevederile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, în baza cărora funcţia publică de conducere ocupată de recurent s-a desfiinţat.
Ulterior, prin Ordinul nr. 1170 din data de 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, recurentul a fost numit în funcţia de director coordonator al aceleiaşi case de pensii, începând cu aceeaşi dată.
Niciunul dintre cele două ordine indicate nu a fost atacat de recurent.
În acest context, Înalta Curte remarcă faptul că în cauza de faţă petitul acţiunii se justifică numai pentru ziua de 24 mai 2009, întrucât pentru restul intervalului de timp indicat de recurent, acesta se afla în termenul de preaviz, cu toate consecinţele juridice ce decurg din această împrejurare, în special păstrarea calităţii de funcţionar public.
Într-adevăr, dispoziţiile legale invocate de recurent, art. 99 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 188/1999, consacră dreptul funcţionarului public eliberat din funcţie de a beneficia de „punerea la dispoziţie” a unor „funcţii publice vacante corespunzătoare” şi a unor „funcţii publice vacante la nivel inferior” (pentru aceia care ocupaseră funcţii de conducere), însă acest drept este condiţionat („dacă”) de existenţa în cadrul aceleiaşi autorităţi a funcţiilor publice respective.
Or, în cauza de faţă, nu s-a probat că la nivelul Casei Judeţene de Pensii Bistriţa-Năsăud a existat un post vacant la care recurentul să fi avut vocaţia să acceadă.
Referirea recurentului la postul de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare, alocat Casei Judeţene de Pensii Timiş la data de 22 mai 2009 este lipsită de substanţă, întrucât postul respectiv nu era finanţat.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse în decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.I. împotriva sentinţei civile nr. 47 din 03 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4209/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4212/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
