ICCJ. Decizia nr. 4247/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4247/2010
Dosar nr. 1430/35/2009
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la această pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul C.S., a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, solicitând să se dispună anularea preavizului din 24 aprilie 2009 şi ordinului nr. 1345 din 23 mai 2009, cu consecinţa reîncadrării pe funcţia publică deţinută anterior şi a plăţii drepturilor salariale aferente, cu motivarea că acest ordin este netemeinic, neconstituţional şi nelegal.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată, invocând în principal excepţia lipsei procedurii prealabile administrative, iar în subsidiar excepţia tardivităţii promovării acţiunii.
Prin sentinţa nr. 44/CA din 27 ianuarie 2010, Curtea de Apel Oradea a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii acţiunii şi a admis acţiunea formulată de reclamantul C.S. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, dispunând anularea preavizului din 24 aprilie 2009 şi a ordinului nr. 1345 din 23 mai 2009 emis de pârâtă, cu consecinţa reîncadrării reclamantului pe funcţia publică deţinută anterior şi a plăţii drepturilor salariale aferente.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, având în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004 şi Decizia nr. 1257/2009 pronunţată de Curtea Constituţională, prin care s-a constatat neconstituţionalitatea Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009, în speţă nu era necesară parcurgerea procedurii prealabile, iar acţiunea este introdusă în termen legal, fiind neîntemeiate astfel excepţiile lipsei procedurii prealabile şi a tardivităţii.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că prin ordinul nr. 1345 din 23 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de director executiv adjunct al Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, după ce, în prealabil, prin preavizul din 24 aprilie 2009 i s-a comunicat reclamantului că începând cu data de 23 mai 2009 se desfiinţează funcţia publică de director executiv adjunct.
Având în vedere că atât preavizul din 24 aprilie 2009, cât şi ordinul nr. 1345/2009 au fost emise în baza dispoziţiilor din O.U.G. nr. 37/2009, instanţa de fond a constatat aceste acte administrative sunt nelegale ca urmare a declarării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia au fost emise
Împotriva acestei hotărâri, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, recurenta a susţinut în esenţă că, în mod eronat instanţa de fond a respins excepţiile invocate, respectiv excepţia lipsei procedurii prealabile cât şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii, susţinând că în raport de prima excepţie invocată nu au fost respectate dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar în raport de cea de-a doua excepţie nu a fost respectat termenul de o lună de la comunicarea acesteia şi nici termenul de şase luni pentru promovarea acţiunii.
În ceea ce priveşte termenul de un an prevăzut de dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, recurenta a susţinut că deşi actul atacat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, acesta nu şi-a încetat aplicabilitatea ca urmare a deciziei nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale, ci ca urmare a abrogării sale prin O.U.G. nr. 105/2009, ordonanţa care a reluat în parte prevederile O.U.G. nr. 37/2009, inclusiv cele privind desfiinţarea funcţiilor publice de director executiv şi director executiv adjunct.
Cu privire la legalitatea şi temeinicia ordinului atacat, respectiv Ordinul nr. 345 din 23 mai 2009 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, recurenta a susţinut că nu este prevăzută anulabilitatea unui act administrativ ca urmare a abrogării unui act normativ ce a stat la baza emiterii sale mai ales că prevederile O.U.G. nr. 37/2009 referitoare la desfiinţarea funcţiilor publice de director executiv şi director executiv adjunct s-au regăsit şi în prevederile O.U.G. nr. 105/2009.
Astfel fiind, recurenta-pârâtă consideră că măsura desfiinţării funcţiei de conducere deţinută de intimatul-reclamant este legală, fiind dispusă în baza unui act normativ în vigoare, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, iar acesta, în baza opţiunii exprimate, a fost numit în funcţia publică de conducere – şef birou – în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Maramureş.
Intimatul-reclamant C.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat în cauză şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, susţinând în esenţă că ordinul atacat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, declarată neconstituţională, ca şi O.U.G. nr. 105/2009, declarată ulterior prin Decizia nr. 1629/2009.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 188/1999, Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 şi 1629/2009.
Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte criticile cu privire la soluţionarea eronată a excepţiilor invocate, respectiv excepţia lipsei plângerii prealabile, cât şi a excepţiei tardivităţii, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate şi nu pot fi reţinute întrucât acţiunea formulată de intimatul-reclamant s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea contenciosului administrativ, în cazul în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţă, respectiv fără exercitarea unei proceduri prealabile, în limitele termenului de un an de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale.
Având în vedere aceste prevederi legale, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de recurenta-pârâtă.
Nici criticile formulate de recurentă pe fondul cauzei privind legalitatea ordinului atacat nu pot fi reţinute, fiind nefondate.
Astfel, recurenta susţine că, deşi în preambulul actului administrativ atacat este indicat drept temei în baza căruia a fost emis O.U.G. nr. 37/2009, - act normativ care nu mai este în vigoare ordinului atacat nu şi-a încetat aplicabilitatea ca urmare a Deciziei nr. 1257/2009 a Curţii Constituţionale, ci ca urmare a abrogării sale prin O.U.G. nr. 105/2009, ordonanţă care preia în parte prevederile O.U.G. nr. 37/2009, inclusiv cele privind desfiinţarea funcţiilor publice de director executiv şi director executiv adjunct, iar dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu îşi găseşte aplicabilitatea în cauză.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, acţiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste ordonanţe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operaţiuni administrative.
Prin alin. (4) al aceluiaşi text de lege este reglementată situaţia acţiunilor formulate de o persoană vătămată, în cazul în care s-a declarat neconstituţională ordonanţa, prin admiterea unei excepţii într-o altă cauză, respectiv faptul că efectele se produc de la data admiterii excepţiei şi în cauze similare, care au ca temei juridic aceleaşi prevederi declarate neconstituţionale.
Prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 şi Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009 şi implicit această ordonanţă, precum şi O.U.G. nr. 105/2009.
Astfel fiind, în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, efectele acestor decizii se extind şi asupra celorlalte cauze având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza O.U.G. nr. 37/2009.
Desfiinţarea postului deţinut de reclamant prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice din moment ce ambele ordonanţe au fost declarate neconstituţionale, astfel că se revine la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este legea organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale.
Astfel fiind, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivele prevăzute în mod expres de prevederile legale şi în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.; se va respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj în nume propriu şi în reprezentarea Autorităţii Naţionale a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 44 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4246/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4249/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
