ICCJ. Decizia nr. 4244/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4244/2010
Dosar nr. 9073/2/2009
Şedinţa publică de la 12 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul A.D., în calitate de moştenitor al autorilor M. şi I.Z.A., în contradictoriu cu pârâţii Prefectul Judeţului Argeş şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, conducătorului autorităţii pârâte, respectiv Prefectului Judeţului Argeş pentru neexecutarea sentinţei 1531 din 15 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive având în vedere faptul că obiectul acţiunii este reprezentat de neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care acţiunea reclamantului a fost respinsă în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Prin sentinţa civilă nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, respingând acţiunea în contradictoriu cu acest pârât şi a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâţii Prefectul Judeţului Argeş şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit sentinţei civile nr. 1531 din 05 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, irevocabilă prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009, pârâtul Prefectul Judeţului Argeş a fost obligat să comunice reclamantului modul de soluţionare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formulate de acesta în temeiul Legii nr. 247/2005, fiind obligat şi la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON daune morale, iar faţă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor s-a reţinut că nu are competenţă în materia fondului funciar, fiind respinsă acţiunea faţă de acest pârât.
Având în vedere adresa din 11 septembrie 2009, prin care Prefectul Judeţului Argeş a răspuns la petiţia din 24 august 2009 şi a comunicat modul de soluţionare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate pe raza comunelor Merişani şi Băiculeşti, jud. Argeş, anexând şi hotărârile Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş cu nr. 1179/2000, 111 din 17 august 2006, 144 din 30 noiembrie 2006 şi 449 din 16 ianuarie 2008, instanţa de fond a constatat că pârâtul s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Referitor la cererea reclamantului privind punerea în posesie sau eliberarea titlurilor de proprietate pentru terenurile a căror reconstituire a cerut-o, instanţa de fond a reţinut că sentinţa judecătorească la care reclamantul face referire nu cuprinde nicio dispoziţie referitoare la aceste aspecte.
În ceea ce priveşte daunele morale acordate de Înalta Curte, instanţa de fond a arătat că hotărârile care cuprind alte obligaţii decât cele avute în vedere de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cum ar fi plata de despăgubiri, se învestesc cu formulă executorie şi urmează procedura de executare reglementată de C. proc. civ., iar reclamantul nu a făcut nicio dovadă că a solicitat aceste despăgubiri prin memoriul adresat Prefectului Judeţului Argeş.
La data de 04 decembrie 2009, reclamantul A.D. a formulat în contradictoriu cu Prefectul Judeţului Argeş şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cerere de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în sensul pronunţării instanţei asupra excepţiei de nelegalitate invocată în cadrul pct. C, pct. E din cererea introductivă.
În consecinţă, reclamantul a solicitat, în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cercetarea, sub aspectul legalităţii, hotărârile Comisiei Judeţene Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 111 din 17 august 2006, nr. 144 din 30 noiembrie 2006, nr. 449 din 16 ianuarie 2008, precum şi daune morale în cuantum de 80.000 RON şi daune materiale în cuantum de 200.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru 20 ha teren forestier.
Prin sentinţa nr. 36/CC din 23 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinţei nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, formulată de reclamantul A.D. în contradictoriu cu pârâţii Prefectul Judeţului Argeş şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu există un capăt de cerere distinct având ca obiect excepţia de nelegalitatea a hotărârilor Comisiei Judeţene pentru Aplicare a Legii nr. 18.
Referitor la acordarea daunelor morale în cuantum de 80.000 RON şi daune materiale în cuantum de 200.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru 20 ha teren forestier, instanţa de fond a arătat că nici această cerere nu a făcut obiectul acţiunii introductive.
Împotriva sentinţei civile nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 şi a sentinţei civile nr. 36/CC din 23 februarie 2010, reclamantul A.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii atât în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 faţă de sentinţa civilă din 24 noiembrie 2009, cât şi pe cererea de completare dispozitiv formulată în baza art. 2812 C. proc. civ.
Faţă de sentinţa civilă nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 prin care s-a respins cererea recurentului formal în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în motivele de recurs se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. pentru următoarele aspecte:
Se invocă încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pe motiv că judecătorul a încălcat dispoziţiile privind rolul activ şi nu a dispus anexarea Dosarului nr. 7295/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti, iar prin soluţia pronunţată a încălcat autoritatea de lucru judecat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate invocate prin acţiunea introductivă.
Se arată că prin soluţia pronunţată pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi prin respingerea cererii de aplicare a unei amenzi, instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiindu-i încălcat un drept fundamental prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Faţă de motivele de recurs depuse la data de 19 ianuarie 2010 privind sentinţa din 24 noiembrie 2009, recurentul a depus dezvoltarea motivelor de recurs la 15 februarie 2010 care nu reprezintă motive noi de recurs, ci o completare a motivării în fapt şi în drept a motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În recursul declarat împotriva sentinţei civile din 23 februarie 2010 prin care s-a respins cererea recurentului de completare a dispozitivului sentinţei din 24 noiembrie 2009 se invocă motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Se arată că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, a încălcat principiul rolului activ judecătorului prin omisiunea de a se pronunţa şi prin respingerea ca nelegală a cererii de completare dispozitiv privind omisiunea de a pune în discuţia părţilor şi de a se pronunţa pe excepţia de nelegalitate conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Excepţia de nelegalitate avea ca obiect hotărârile Comisie Judeţene Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere şi pe cererea de acordare a daunelor materiale şi morale.
Recurentul arată că sentinţa din 23 februarie 2010 este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin refuzul instanţei de a se pronunţa asupra unei cereri incidentale având ca obiect excepţia de nelegalitate invocată de recurent.
Se solicită admiterea recursurilor şi admiterea cererilor astfel cum au fost formulate.
Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condiţiile existenţei motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. atât în ceea ce priveşte sentinţa nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009, cât şi în ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 36/CC din 23 februarie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi s-a respins ca neîntemeiată acţiunea faţă de pârâtul Inspectoratul Judeţean Argeş apreciindu-se că nu există o neexecutare din motive imputabile în sensul dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de această soluţie dispusă strict în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în raport de titlul executoriu, respectiv de sentinţa civilă nr. 1531/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă prin decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu sunt îndeplinite condiţiile motivelor de recurs formulate, care deşi au fost întemeiate în drept, susţinerile în fapt nu au legătură cu soluţia dispusă prin sentinţa recurată.
Astfel nu se poate reţine că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sau a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut prin faptul că nu a admis o cerere de conexare sau că nu s-a pronunţat asupra unei excepţii de nelegalitate.
Aceasta deoarece instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. pronunţându-se în limitele cererii cu care a fost învestită în raport de obiect. Iar obiectul acţiunii se încadra în dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind în cadrul procedurii speciale de executare, într-un anumit termen a hotărârii judecătoreşti definitive irevocabile sentinţa civilă nr. 1531/2007 a Curţii de Apel Bucureşti prin care pârâtul Prefectul Judeţului Argeş a fost obligat să comunice recurentului modul de soluţionare a petiţiilor sale cu privire la hotărârile Comisiei Judeţene prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru unele suprafeţe de teren aflate în judeţul Argeş.
În cauză nu a fost utilă „anexarea” cu Dosarul nr. 7295/2006 al Curţii de Apel Bucureşti la dosar fiind depusă copia sentinţei civile nr. 1531 din 5 iunie 2007 şi copia deciziei nr. 2663 din 19 mai 2009, iar soluţia recurată nu încalcă vreo autoritate de lucru judecat din sentinţa care reprezintă titlul executoriu.
Instanţa de fond, cu respectarea dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 a respins în mod corect acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor prin însăşi sentinţa civilă nr. 1531 din 05 iunie 2007 acţiunea recurentului faţă de acest pârât a fost respinsă. Pe cale de consecinţă, în mod corect s-a apreciat că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în raport de obiectul acţiunii contestatare neexecutare titlu şi aplicarea unei sancţiuni conform art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, sentinţa atacată cuprinde motivele în fapt şi în drept care au justificat soluţia dispusă, aceste motive cu legătură cu pricina, neputându-se reţine că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii sau a aplicat greşit legea.
Recurentul prin motivele de recurs şi prin completare la acestea invocă aspecte care nu au legătură cu cauza şi care exced cadrului strict prevăzut de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Acţiunea formulată nu reprezintă o cerere nou în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută critica privind lipsa de rol activ şi aplicarea greşită a legii.
În mod corect s-a constatat că pârâtul obligat prin sentinţa civilă nr. 1531/2007 a executat dispozitivul sentinţei în sensul de a comunica modul de soluţionare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile aflate pe raza comunelor din judeţul Argeş. Prin titlul executoriu nu s-a impus o altă obligaţie privind punerea în posesie a recurentului care excede competenţa instanţei de contencios administrativ în raport de dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi care nu poate forma obiectul unei executări în condiţiile specifice prevăzute de art. 24(1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Pe capătul de acţiune privind daunele morale admis prin decizia instanţei de recurs din 19 mai 2009, în mod corect cererea a fost apreciată ca neîntemeiată nefiind aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci dispoziţiile privind procedura de executare silită potrivit dreptului comun, respectiv C. proc. civ. În acest sens există dispoziţii expuse – art. 22 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 36/CC din 23 februarie 2010 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile din 24 noiembrie 2009 această soluţie este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ.
În cauză motivele de recurs invocate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. nu sunt întemeiate.
Instanţa de fond nu a încălcat autoritatea de lucru judecat şi nu a încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Prin respingerea cererii de completare dispozitiv, instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi s-a pronunţat, cu respectarea principiului disponibilităţii, în limitele cererii iniţiale cu care a fost investită şi care era întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată nu există un capăt distinct privind excepţia de nelegalitate, în cauză neputând fi aplicate dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 din oficiu.
Faptul că recurentul critică unele hotărârii emise de Prefectul Judeţului Argeş în baza Legii nr. 18/1991, republicată, ca fiind nelegale şi abuzive nu atrage îndeplinirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În primul rând nu a existat o cerere care să fie întemeiată pe aceste dispoziţii, iar în al doilea rând nu erau îndeplinite condiţiile de admisibilitate a unei astfel de cereri în cadrul special prevăzut de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Iar cererea de daune pentru întârziere solicitate de recurent conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă implicit prin respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată pe toate aspectele acţiunii astfel cum a fost formulate pe motiv că în cauză nu există o neexecutare culpabilă a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile pronunţate de instanţa de contencios administrativ de către pârâtul obligat prin sentinţa civilă nr. 1531 din 15 iunie 2007, respectiv de către Prefectul Judeţului Argeş.
Iar cererea de acordare a daunelor morale este o cerere nouă care nu poate forma obiectul unei cereri în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate, menţinând ca legale şi temeinice hotărârile recurate pronunţate de instanţa de fond în Dosarul nr. 9073/2/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 110/CC din 24 noiembrie 2009 şi sentinţei civile nr. 36/CC din 23 februarie 2010 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4212/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4246/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
