ICCJ. Decizia nr. 434/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 434/2010
Dosar nr. 5506/1/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Gura Humorului la data de 3 martie 2008, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa: să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 54.367,5 lei reprezentând 50% din cheltuielile eligibile în valoare de 108.735 lei, efectuate în etapa a II-a a proiectului realizat prin Programul SAPARD conform Contractului Cadru nr. C3.40205313500163 din 31 mai 2006; obligarea pârâtului la plata contravalorii dobânzii de 11% - la creditul contractat prin B.C.R. Gura Humorului, pentru derularea integrală a proiectului realizat prin programul SAPARD, conform contractului de credit nr. 12/1868 din 7 martie 2006 - raportată la suma cuvenită de 54.367,5 lei şi neplătită în perioada începând cu data emiterii notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii din 3 noiembrie 2006 şi până la data plăţii efective; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a încheiat cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Contractul Cadru nr. C3.40205313500163 din 31 mai 2006 prin care aceasta, în calitate de autoritate contractantă, s-a obligat să-i acorde finanţare rambursabilă (50%) în condiţiile Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (SAPARD) pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Achiziţionarea unui echipament hardware şi a unor mijloace de transport noi, pentru turiştii cazaţi în pensiunea proprie „Casa C." aparţinând SC A. SRL localitatea Gura Humorului, judeţul Suceava». A mai arătat că a respectat toate procedurile impuse de pârâtă anterior efectuării plăţii, că toate documentele depuse au fost vizate, aprobate şi semnate de către pârâtă astfel încât refuzul plăţii este nelegal încălcând Contractul Cadru.
prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Gura Humorului, excepţia tardivităţii formulării procedurii prealabile (excepţie la care a renunţat prin „Precizări la întâmpinare" – f. 24 dosar Curtea de Apel Suceava) precum şi excepţia prescrierii dreptului la acţiune.
Judecătoria Gura Humorului, prin sentinţa nr. 912 din 05 iunie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, reţinând, în esenţă, natura administrativă a contractului încheiat între părţi şi faptul că o parte contractuală este autoritate publică centrală.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa nr. 152 din 28 noiembrie 2008 – Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamantă şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune formulată de pârât, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 54.367,5 RON cu titlu de cheltuieli eligibile şi contravaloarea dobânzii aferente de 11%, începând cu data de 3 noiembrie 2006 până la data plăţii efective a sumei arătate.
În considerentele sentinţei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
în ce priveşte excepţia necompetenţei materiale invocată de reclamantă, instanţa a apreciat că litigiul priveşte un contract administrativ în care una dintre părţile contractante este o autoritate publică centrală, (Agenţia de Plăţi şi Dezvoltare Rurală şi Pescuit), fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ referitoare la competenţa materială, în primă instanţă, a curţilor de apel.
A considerat că nici excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtă, nu poate fi reţinută, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, în cazul contractelor administrative, termenul de 6 luni în care poate fi introdusă acţiunea la instanţă începe să curgă de la data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, proces verbal care în cauză nu a fost încheiat.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract cadru pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului intitulat „Achiziţionarea unui echipament Hardware şi a unor mijloace de transport noi, pentru turiştii cazaţi în pensiunea proprie „Casa C." aparţinând SC A. SRL , localitatea Gura Humorului, judeţul Suceava".
A constatat că reclamanta a executat proiectul la care s-a obligat prin sus menţionatul contract, după parcurgerea Fazei A de Implementare Program cu cele trei etape şi după contractarea creditului, în două tranşe: în prima s-a achiziţionat un microbuz şi un calculator, iar în a doua un autoturism. Pentru ambele tranşe au fost întocmite dosarele cererii de plată, plăţi care însă au fost refuzate de către Serviciul Autorizare Plăţi, în mod nejustificat.
A constatat că pârâta, prin Serviciul Autorizare Plăţi, şi-a depăşit atribuţiile, încercând să anuleze documente care au fost verificate, avizate şi aprobate în etapele Fazei A de Implementare a Programului, de către Serviciul Implementare Program.
A considerat că prin refuzul nejustificat de a-şi îndeplini obligaţia de plată stipulată în contract, pârâta a încălcat obligaţiile contractuale şi dispoziţiile art. 969 C. civ., astfel că instanţa a hotărât să oblige pârâtul la plata cheltuielilor eligibile efectuate de reclamantă în etapa a II-a a proiectului şi a dobânzii aferente, percepută reclamantei la creditul contractat de la BCR Gura Humorului, de la data notificării beneficiarului cu privire la refuzul plăţii până la data plăţii efective.
3. Recursul pârâtei
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 7 şi 8 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă a criticat sentinţa sub două aspecte:
3.1. Respingerea greşită a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, în raport cu prevederile art. 7 alin. (6) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În dezvoltarea acestui motiv, recurenta-pârâtă a arătat că SC A. SRL a formulat convocarea pentru conciliere la data de 22 februarie 2007, în condiţiile în care refuzul plăţii i-a fost comunicat prin notificarea nr. 3183 din 3 noiembrie 2006, iar manifestarea de voinţă în ceea ce priveşte nedecontarea sumei a rămas definitivă prin Decizia nr. 24228 din 21 decembrie 2006, prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă împotriva notificării beneficiarului cu privire la refuzul de plată.
3.2. Soluţionarea greşită a fondului cauzei, pe baza unui raţionament în care nu s-a ţinut seama de modul de implementare a unui proiect SAPARD şi de criteriile de eligibilitate a cheltuielilor, prin prisma prevederilor OUG nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 198/2006; Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Comunităţilor Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal şi tehnic de implementare a Programului Special de Preaderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală - SAPARD, adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunităţii pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale în ţările candidate din centrul şi estul Europei în perioada de preaderare, cu modificările şi completările ulterioare; contractului de finanţare nr. C 3.40205313500163 din 31 mai 2006 încheiat între Agenţia SAPARD, în calitate de autoritate contractantă şi SC A. SRL - contractul-cadru, cu Anexele aferente: Anexa I (Prevederi Generale), Anexa III (Bugetul Indicativ şi planul financiar), Anexa IV (Instrucţiuni de achiziţii pentru beneficiarii privaţi) şi Anexa V (Instrucţiuni de plata);
4. Apărările intimatei-reclamante
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a făcut referire la prevederile art. 7 alin. (6), art. 11 alin. (1) lit. c) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 55/2004, arătând că lipsa procesului-verbal de finalizare a concilierii duce la întreruperea termenului de prescripţie prevăzut de lege, după cum în mod corect a reţinut Curtea de apel.
Cu privire la fondul cauzei, s-a apărat susţinând că din probele cauzei rezultă respectarea întocmai a programului prealabil şi a fazelor de implementare a proiectului, pe care le-a prezentat în detaliu, astfel că refuzul efectuării plăţii este nelegal.
5. Procedura derulată în recurs
Iniţial recursul a fost înregistrat sub nr. 574/237/2008, pe rolul Secţiei Comerciale a Înaltei Curţi, care prin încheierea din data de 16 iunie 2009 a scos dosarul de pe rol şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde a fost înregistrată sub numărul de faţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursulu.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită, în temeiul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu un litigiu care priveşte executarea unui contract administrativ, având ca obiect refuzul efectuării plăţii unei sume considerate de autoritatea contractantă ca fiind cheltuială neeligibilă, în temeiul art. 6 din Contractul cadru nr. C 3.40205313500163 din 31 mai 2006 pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală SAPARD România şi al anexei IV a contractului cadru (Cap. I punctul 1 şi Cap. VI pct. 20).
Refuzul plăţii a fost comunicat beneficiarului prin notificarea nr. 3183 din 3 noiembrie 2006, iar contestaţia administrativă formulată de SC A. SRL a primit răspuns nefavorabil prin adresa nr. 24228 din 21 decembrie 2006.
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, în cazul contractelor administrative, termenul de prescripţie pentru exercitarea dreptului la acţiune este de 6 luni şi curge de la data procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, care în temeiul art. 7 alin. (6) din aceeaşi lege constituie procedura prealabilă administrativă. Acelaşi text legal prevede că plângerea (invitaţia la conciliere) trebuie făcută în termen de 6 luni, care începe să curgă, în cazul litigiilor legate de executarea contractului, de la data afirmatei încălcări a obligaţiilor contractuale [art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 554/2004].
În speţă, invitaţia la conciliere a fost transmisă de intimata-reclamantă prin adresa nr. 3117 din 22 februarie 2007, la care Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a răspuns prin adresa nr. 3838 din 6 martie 2007, propunând o întâlnire la sediul său. Propunerea a fost refuzată de către intimata-reclamantă prin adresa nr. 27 din 12 martie 2007, după care autoritatea a comunicat, prin adresa nr. 4463 din 16 martie 2007, punctul său de vedere cu privire la aplicarea regulilor procedurii de conciliere, cuprinse în art. 7201 C. proc. civ.
În raport cu aceste date, cererea de chemare în judecată, înregistrată iniţial la Judecătoria Gura Humorului, la data de 3 martie 2008, a fost formulată cu mult peste termenul de prescripţie prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004.
Interpretarea pe care Curtea de apel a dat-o acestei norme, interpretare ce se regăseşte şi în întâmpinarea intimatei, sensul că termenul de prescripţie nu a început să curgă pentru ca procesul-verbal de conciliere nu a fost încheiat, este greşită, inducând ideea că în situaţia în care părţile nu convin asupra întocmirii procesului-verbal de consemnare a rezultatului concilierii, sesizarea instanţei ar putea fi făcută oricând, ceea ce contravine spiritului reglementării contenciosului administrativ, menit să asigure celeritatea procedurilor şi să evite perpetuarea stării de insecuritate juridică.
De altfel, art. 7201 alin. (5) C. proc. civ. acoperă ipoteza în care pârâtul nu a dat curs convocării, prevăzând că în acest caz reclamantul va anexa cererii de chemare în judecată dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 de zile, moment care marchează începutul curgerii termenului de prescripţie.
În întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata-reclamantă face referire şi la aplicarea termenului de decădere de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dar această normă de excepţie este incidentă numai în cazul existenţei unor motive temeinice pentru depăşirea termenului de prescripţie de 6 luni - motive temeinice care în speţă nu au fost nici invocate, nici dovedite.
Prin urmare, motivul de recurs privind greşita aplicare a legii în soluţionarea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune este întemeiat, împrejurare care face de prisos analiza celorlalte critici formulate de recurenta-pârâtă.
2.Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit împotriva sentinţei civile nr. 152 din 28 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC A. SRL Gura Humorului, ca prescrisă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4326/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 446/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
