ICCJ. Decizia nr. 45/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 45/2010
Dosar nr. 748/46/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanţii D.I. şi D.F. au chemat în judecată Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând obligarea acestuia să dispună plata compensaţiilor băneşti ce li se cuvin; să fie obligat la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe zi întârziere, începând cu data rămâneri irevocabilă a hotărârii şi până la executarea obligaţiei; să fie obligat la plata daunelor interese de 100.000 lei dacă debitorul nu va executa obligaţia prevăzută în titlul executoriu în termenul prevăzut.
În motivare, reclamanţii au susţinut că prin hotărârea nr. 292 din 28 ianuarie 2008, le-au fost acordate compensaţii băneşti în valoare de 157.803,87 ron pentru terenuri, 6.657,17 ron pentru recolte neculese, 160.993,76 ron pentru locuinţe, anexe gospodăreşti şi terenul aferent şi că la 21 februarie 2008, prin cererea înregistrată la registratura generală a Autorităţii pentru Restituirea Proprietăţilor, au solicitat plata compensaţiilor.
Reclamanţii au mai susţinut că pârâtul nu a dat curs cererii, astfel că la 11 februarie 2009 au revenit însă, acesta, în loc să facă plata cuvenită, prin adresa nr. 1533 din 27 martie 2009 le-a comunicat că dosarul este incomplet. La 21 aprilie 2009, pârâtul a primit documentele solicitate, însă nici după această completare nu s-a efectuat plata.
Prin sentinţa civilă nr. 105/F – CONT din 24 iunie 2009 Curtea de Apel Piteşti a admis în parte, cererea formulată de reclamanţi şi a obligat Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să dispună plata despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 292 din 28 ianuarie 2008 a Comisiei Judeţene Argeş de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că Hotărârea nr. 292/2008 a Comisiei Judeţene Argeş a fost înregistrată la Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2993 la 11 martie 2008 iar potrivit art. 10 din aceeaşi lege, plata trebuia făcută într-un an de zile de la emiterea hotărârii Comisiei Judeţene Argeş, însă până în prezent nu a fost realizată. Este adevărat că acelaşi text al legii prevede şi posibilitatea de a face plata, în rate, în maxim 2 ani de zile. Cu toate aceste instanţa de fond a considerat că această posibilitate nu-i dă dreptul de a plăti toată suma în ultima lună a celui de al doilea an.
Cu privire la obligarea la plata amenzii civile de 50 lei pe zi de întârziere, instanţa de fond a apreciat că nu există motive suficiente să se considere că pârâta va întârzia executarea plăţii, astfel că nu a admis cererea reclamanţilor de obligare la plata unei amenzi civile.
De asemenea, instanţa de fond a respins cererea privind daunele având în vedere condiţiile pentru acordarea acestora şi anume: prejudiciul să fie cert, lichid şi exigibil. Se poate acorda daune şi pentru prejudiciul viitor, însă numai sub condiţia ca acesta să fie previzibil ca existenţă şi întindere, or, în speţă, aceste condiţii nu sunt îndeplinite întrucât reclamanţii nu au dovedit întinderea prejudiciului.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 – Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului recurentul a făcut o prezentare a istoricului dedus judecăţii şi a nomelor legale aplicabile în materie şi a concluzionat în sensul că Hotărârea nr. 292/2008 a fost emisă fără a fi respectate prevederile Legii 290/2003, deoarece nu se face dovada proprietăţii bunurilor pentru care s-au solicitat despăgubiri.
Recurentul apreciază că Hotărârea nr. 292/2008, a fost emisă fără a respecta prevederile Legii 290/2003. Astfel, Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 din cadrul A.N.R.P., este în situaţia de a cere revocarea Hotărârii nr. 166/2007, aşa cum prevede art. 17 alin (4) din HG 1120/2006, cu modificările şi completările ulterioare, „în situaţia în care constată încălcarea prevederilor Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a normelor metodologice adoptate în aplicarea sa, propune reanalizarea actelor administrative emise în aplicarea acestei legi de către comisiile judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Decizia motivată a vicepreşedintelui se comunică comisiilor Judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. în baza raporturilor administrative ierarhice, vicepreşedintele poate solicita comisiilor judeţene sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 revocarea actelor administrative emise, în situaţia în care constată încălcarea prevederilor legale în vigoare."
Examinând cu prioritate în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunţată de o instanţă necompetentă astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de bani cuvenită intimaţilor-reclamanţi cu titlu de despăgubiri, în baza hotărârii nr. 298/2008 emisă de Instituţia Prefectului Argeş.
Ca atare, este vorba despre o acţiune în pretenţii, datorată neplăţii în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În plus, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (5) din articolul în discuţie precizează că hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din HG nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1120/2006, menţionează faptul că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă exclusivă a tribunalului.
Ca atare, sunt aplicabile dispoziţiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.
Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competenţa materială a instanţei de judecată este reglementată de norme imperative.
În litigiul de faţă, putem afirma că suntem în prezenţa unei acţiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.
Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304 alin. (3) şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 105/F/CONT din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Argeş, secţia de contencios administrativ şi fiscal
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 446/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 457/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
