ICCJ. Decizia nr. 4349/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4349/2010
Dosar nr. 1546/46/2009
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 30/F-Cont din 03 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti au fost respinse ca neîntemeiate cererile conexe formulate de reclamanta SC N.N.S. SPRL în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL, în contradictoriu cu A.F.P. Râmnicu Vâlcea şi Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
În practicaua hotărârii, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii G.A. şi G.V. nu au calitate procesuală şi a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a acestor reclamanţi, excepţie invocată de pârâţi, întrucât decizia nr. 157/2009 şi decizia de impunere, contestate în cauza de faţă, nu îi vizează pe aceştia.
Cu privire la G.V., instanţa a constatat că la dosar există dovada că este administrator special al SC C. SRL în procedura insolvenţei, însă a reţinut că cererea de faţă nu este promovată în considerarea acestei calităţi.
Instanţa a apreciat că reclamanţii nu se găsesc în ipoteza existenţei unui act administrativ emis în favoarea unei alte persoane, dar care să le afecteze un drept propriu lor, pentru a putea contesta actul respectiv.
De asemenea, Curtea a respins şi excepţia de tardivitate a cererii de chemare în judecată, respectiv excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamanţilor G.A. şi G.V.
Instanţa de fond a reţinut că cererile formulate de reclamantul lichidator judiciar SC N.N.S. SPRL au fost formulate în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004, termen calculat de la data comunicării deciziei nr. 157/2009 către SC C. SRL.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamanţilor G.A. şi G.V., instanţa de fond a respins această excepţie, întrucât decizia nr. 157 din 08 mai 2009, obiect al cauzei de faţă, nu a reţinut această lipsă de calitate şi nu a respins contestaţia administrativă formulată de SC C. SRL pentru acest motiv.
Pe fondul cererilor de chemare în judecată conexate formulate de lichidatorul judiciar SC N.N.S. SPRL pentru SC C. SRL, instanţa a reţinut că prin raportul de inspecţie fiscală din 03 august 2008 şi prin decizia de impunere din 02 iulie 2008 emise de A.F.P. Vâlcea, SC C. SRL a fost obligată să plătească impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor şi TVA, cu majorări de întârziere corespunzătoare în cuantum de 2.891.714 RON, obligaţii rezultând din perioada 01 ianuarie 2003-31 martie 2008.
Instanţa a reţinut că, potrivit menţiunilor din raportul de inspecţie fiscală, necontestate în cauză, la momentul controlului societatea reclamantă era administrată şi reprezentantă legal de P.D.A.
Împotriva actelor fiscale arătate, SC C. SRL a formulat contestaţie administrativă, iar prin decizia nr. 157 din 08 mai 2009, Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul A.N.A.F. a respins contestaţia ca fiind nedepusă în termen. Astfel, s-a reţinut că decizia de impunere a fost comunicată societăţii comerciale la data de 03 iulie 2008, iar contestaţia a fost formulată la 08 aprilie 2009, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.
Instanţa a concluzionat că decizia nr. 157/2009 a fost legal emisă şi în aceste condiţii, actele fiscale de impunere nu mai pot fi verificate sub aspectul legalităţii lor.
2. Recursul declarat de către de G.V., G.A. şi SC N.N.S. SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC C. SRL Vâlcea
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs toţi reclamanţii, adică: G.V., G.A. şi SC N.N.S. SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC C. SRL, formulând critici pe care le-au încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii susţin că hotărârea Curţii de apel este nelegală sub mai multe aspecte:
2.1. Instanţa nu s-a pronunţat prin dispozitiv asupra cererilor conexe formulate de reclamanţii de G.V. şi G.A.
Cei doi recurenţi-reclamanţi persoane fizice arată că prima instanţă a soluţionat numai contestaţia formulată de către reclamanta SC N.N.S. SPRL, lichidatorul judiciar al SC C. SRL, deşi actele administrativ fiscale au fost atacate şi de ei.
2.2. Hotărârea fondului este motivată sumar şi contradictoriu, ignorându-se aspecte esenţiale ale cauzei.
În cuprinsul acestui motiv, recurenţii afirmă că instanţa a analizat superficial problemele de drept supuse dezlegării sale, ignorând dovezile prezentate din care reieşea faptul că au calitatea de debitori ai bugetului de stat ca urmare a emiterii de către D.G.F.P. Vâlcea a unor decizii de răspundere solidară din 27 octombrie 2008 pentru suma de 2.891.714 RON. Aşa fiind, recurenţii consideră că raţionamentul instanţei este contradictoriu, neexistând nicio justificare pentru admiterea excepţiei lipsei calităţii lor procesuale active şi pentru respingerea, în acelaşi timp, a excepţiei lipsei dovezii de reprezentant.
2.3. Nu s-a observat că actele administrativ fiscale atacate sunt emise cu încălcarea dispoziţiilor C. proc. fisc.
La acest punct recurenţii formulează critici pe fondul cauzei, insistând asupra nelegalităţii deciziei de impunere din 02 iulie 2008 emise în baza raportului de inspecţie fiscală din 02 iulie 2008, acte administrativ fiscale care ar contraveni dispoziţiilor art. 7, 44, 49, 67, 106 şi 107 C. proc. fisc.
3. Apărările intimatei A.F.P. Râmnicu Vâlcea
Dintre cele două intimate a formulat întâmpinare în cauză numai A.F.P. Râmnicu Vâlcea, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că în mod corect acţiunea celor doi reclamanţi G.V. şi G.A. a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale active, câtă vreme niciunul din actele contestate nu îi vizează pe aceştia, ci pe persoana juridică SC C. SRL.
Or, câtă vreme raportul de inspecţie fiscală şi decizia de impunere au fost comunicate acesteia sub semnătura reprezentantului legal şi cu aplicarea ştampilei societăţii comerciale, rezultă că în mod legal, în procedura administrativă, li s-a respins contestaţia formulată peste 280 de zile ca nefiind depusă în termen.
În plus, aceeaşi intimată mai arată şi că recurenţii nu au atacat tabelul preliminar de creanţe în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006, republicată, a insolvenţei şi încearcă pe cale ocolită o repunere în termenul de a formula contestaţie cu privire la creanţa în discuţie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare:
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu două acţiuni formulate de către reclamanţii G.A. şi G.V., fiecare dintre ei împreună cu SC N.N.S. SPRL, lichidator judiciar al SC C. SRL, având acelaşi obiect: anularea deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. – Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi a deciziei de impunere din 02 iulie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 02 iulie 2008 emise de D.G.F.P. Râmnicu Vâlcea.
Cele două acţiuni au fost conexate de Curtea de apel în şedinţa publică de la 03 februarie 2010, fiind soluţionate împreună prin sentinţa atacată.
Pentru motivele expuse la pct. 1.1 al acestei decizii, Curtea de apel a considerat, în esenţă, că reclamanţii G.A. şi G.V. nu au calitate procesuală în cauză iar acţiunea reclamantei SC N.N.S. SPRL, formulată în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL nu este întemeiată, achiesând la soluţia dispusă de intimata A.N.A.F. în etapa administrativă a litigiului, în sensul tardivităţii formulării contestaţiei.
Această soluţie nu este legală, iar criticile formulate de recurenţi în cuprinsul celui de-al doilea motiv de recurs sunt fondate.
Referitor la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor G.A. şi G.V.
Prima instanţă a considerat că reclamanţii persoane fizice nu au calitatea să atace decizia nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. întrucât acest act administrativ priveşte o altă persoană, respectiv SC C. SRL, ai cărei reprezentanţi nu mai sunt.
Procedând astfel, instanţa a golit de conţinut dispoziţia cuprinsă în art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. şi, într-un cadru normativ mai general, chiar prevederea constituţională cuprinsă în art. 21, afectând accesul la justiţie al reclamanţilor G.V. şi G.A., nemulţumiţi de soluţia pe care A.N.A.F. a pronunţat-o în privinţa contestaţiilor administrative pe care ei le-au formulat împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 şi raportului de inspecţie fiscală din 02 iulie 2008.
Pe de altă parte, din punct de vedere procedural în contextul cauzei de faţă, soluţiile pronunţate în privinţa excepţiilor referitoare la calitatea de reprezentant al societăţii comerciale şi cea de persoană care are calitatea de a ataca decizia nr. 157 din 08 mai 2009, nu pot fi disociate, după cum bine au remarcat recurenţii, neavând nicio logică soluţia primei instanţe în privinţa acestor două excepţii.
Referitor la modul de interpretare a prevederilor cuprinse în art. 205-207 C. proc. fisc.:
Prima instanţă a respins ca neîntemeiate cererile conexe formulate de reclamanta SC N.N.S. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL, pornind de la premisa greşită că numai această parte formulase contestaţia administrativă la care se referă art. 205 C. proc. fisc.
În realitate, actele administrativ fiscale prin care se stabiliseră în sarcina SC C. SRL debite totale în valoare de 2.891.714 RON fuseseră contestate de către recurenţii G.V. şi G.A., ambele contestaţii fiind însuşite şi de lichidatorul judiciar (dosar conexat nr. 1564/46/2009).
Această stare de fapt este atestată şi de preambulul deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, care face obiectul controlului de legalitate.
Cum soluţia pronunţată de Curtea de apel în privinţa excepţiei de fond a lipsei calităţii procesual active a recurenţilor persoane fizice, cât şi asupra fondului acţiunii formulate de recurenta SC N.N.S. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL, formează un tot unitar, care are la bază ideea că actele administrativ fiscale au fost contestate cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc., Înalta Curte apreciază că nu se impune casarea cu trimitere a sentinţei atacate, ci modificarea acesteia pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul arătat în continuare:
În concepţia art. 205 alin. (1) C. proc. fisc., se recunoaşte dreptul de contestare oricărei persoane „care se consideră lezat(ă) în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii”.
Acest text reflectă în materie fiscală dispoziţia de principiu cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia: „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”
Recurenţii-reclamanţi G.V. şi G.A. sunt „lezaţi” sau „vătămaţi în drepturile lor” de decizia de impunere din 02 iulie 2008 emisă în baza raportului de inspecţie fiscală din 02 iulie 2008 întocmite de A.F.P. Râmnicu Vâlcea, pentru că în baza acestor acte administrativ fiscale a fost atrasă răspunderea lor solidară cu SC C. SRL, ai cărei administratori au fost în perioada vizată de controlul fiscal, fiind emise deciziile de răspundere solidară din data de 27 octombrie 2008 pentru suma de 2.891.714 RON.
Aşa fiind şi având în vedere că cele două acte atacate nu le-au fost comunicate recurenţilor prin vreuna din modalităţile prevăzute de art. 44 alin. (2) C. proc. fisc., întrucât nu le erau adresate, devin incidente dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în sensul că ei pot formula contestaţia administrativă „din momentul în care a(u) luat la cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa (acestora)”.
Recurenţii-reclamanţi G.V. şi G.A. au probat că li s-au comunicat actele atacate la data de 31 martie 2009 de către recurenta SC N.N.S. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC C. SRL căreia, la rândul ei, intimata A.N.A.F. i le trimisese la data de 23 martie 2009.
Or, în raport de aceste date, contestaţia administrativă înregistrată la 08 aprilie 2009 este formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. fisc. şi, deci, cererea de anulare a deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. este fondată.
Referitor la omisiunea instanţei de a se pronunţa în dispozitiv cu privire la cererile conexe formulate de G.V. şi G.A., soluţionate pe cale de excepţie.
Instanţa a soluţionat toate excepţiile invocate de pârâte, atât rezolvarea dată acestora, cât şi motivarea regăsindu-se în practicaua sentinţei atacate cu recursurile de faţă.
Este real că, din perspectiva tehnicii de redactare a hotărârii judecătoreşti, ar fi trebuit ca soluţia pronunţată în privinţa tuturor excepţiilor soluţionate în şedinţa publică de la 03 februarie 2010 să se regăsească în cuprinsul dispozitivului sentinţei pronunţate la aceeaşi dată, mai ales că acţiunea reclamanţilor G.V. şi G.A. a fost soluţionată pe această cale, însă această omisiune a instanţei nu a produs nicio vătămare recurenţilor.
Ei au luat cunoştinţă de argumentele instanţei în privinţa excepţiilor odată cu comunicarea sentinţei, au formulat critici împotriva acestora aşa încât primul motiv de recurs nu este fondat.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei:
În ultimul motiv de recurs recurenţii dezvoltă criticile de nelegalitate împotriva deciziei de impunere şi raportului de control anterior indicate.
Având în vedere că intimata A.N.A.F. a soluţionat contestaţia potrivit art. 213 alin. (5) C. proc. fisc., fără a analiza cauza pe fond, în acest stadiu procesual instanţa nu poate păşi la analiza aspectelor de nelegalitate invocate.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse în decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se vor admite recursurile şi se va modifica sentinţa în sensul că se va admite în parte acţiunea reclamanţilor în sensul anulării deciziei nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. şi obligării pârâtei A.N.A.F. să soluţioneze pe fond contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 02 iulie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de G.V., G.A. şi S.C. N.N.S. SPRL Râmnicu Vâlcea – lichidator judiciar al SC C. SRL Vâlcea împotriva sentinţei nr. 30/F-Cont din 03 februarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite în parte acţiunea reclamanţilor.
Anulează decizia nr. 157 din 08 mai 2009 emisă de A.N.A.F. şi obligă pârâta A.N.A.F. să soluţioneze pe fond contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere din 02 iulie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 02 iulie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4348/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4350/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
