ICCJ. Decizia nr. 4358/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4358/2010
Dosar nr. 3338/2/2009
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09 aprilie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.I., să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând, în baza unui angajament de colaborare semnat la 09 octombrie 1989, informaţii care se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, aşa cum rezultă din actele dosarului, iar acţiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare şi libertatea opiniilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008.
Ulterior, la data de 23 iunie 2009, reclamantul a depus la dosarul cauzei actele despre care se face vorbire în cererea de chemare în judecată şi care au stat la baza întocmirii notei de constatare din 29 octombrie 2008.
La data de 23 iunie 2009, pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că activitatea desfăşurată de acesta nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 3656 din 03 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
În opinia instanţei de fond, pentru a se verifica dacă pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securităţii trebuie procedat la analiza fiecărei informaţii furnizate de reclamant, în sensul de a stabili dacă prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste informaţii vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În concret, instanţa a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar şi menţionate în nota de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informaţii care să se încadreze în textul legal anterior individualizat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susţinut că hotărârea judecătorească a fost dată cu aplicarea greşită a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Mai precis, recurentul a arătat că prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că intimatul a fost recrutat de organele de Securitate şi a avut numele conspirativ de S.R. În această calitate, intimatul a făcut mai multe informări, printre care şi despre manifestarea unei atitudini potrivnice regimului comunist a unui coleg al său, care a declarat că este nemulţumit de faptul că nu primeşte o retribuţie corespunzătoare pentru munca pe care o prestează.
Recurentul a apreciat faptul că legiuitorul nu a impus existenţa unei pluralităţi de acte de colaborare, cu respectarea celor două condiţii de fond, fiind de ajuns şi un singur denunţ pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii.
Ca atare, recurentul a opinat în sensul că interpretarea dată de judecătorul fondului textului legal aflat în discuţie este extrem de restrictivă şi duce la anularea scopului legii.
În ceea ce priveşte îndeplinirea celei de a doua condiţii impuse de textul legal analizat, recurentul a considerat că instanţa fondului trebuia să aibă în vedere faptul că aceasta se referă la vizarea încălcării şi nu la încălcarea propriu-zisă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calităţi de colaborator sau lucrător al Securităţii, urmare a candidaturii acestuia la funcţia de primar al oraşului Făurei, judeţul Brăila.
După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare din 29 octombrie 2008, în baza căreia a sesizat instanţa de contencios administrativ cu prezenta acţiune în constatarea calităţii intimatului de colaborator al Securităţii, acţiune la care a ataşat înscrisurile doveditoare.
Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securităţii.
Persoana să fi furnizat organelor de Securitate „informaţii, indiferent sub ce formă, precum şi note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii”.
Informaţiile furnizate să denunţe activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Pe aspectul îndeplinirii acestor condiţii, instanţa de control judiciar reţine faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat, la data de 09 octombrie 1989, pentru supravegherea informativă şi obţinerea de date despre activitatea unor persoane cunoscute „cu trecut politic reacţionar” şi a celor care au făcut parte din „fostele partide burgheze”, a descendenţilor acestora, precum şi date despre elemente cunoscute în evidenţele altor probleme.
Recurentul-reclamant a depus la dosarul cauzei un număr de 7 note informative, două dintre aceste note fiind semnate E.V., la datele de 13 mai 1989 şi 20 august 1989, şi vizând verificarea intimatului-pârât, în vederea recrutării.
În ceea ce priveşte activitatea intimatului-pârât, din notele existente la dosar rezultă, în esenţă, că acesta a relatat despre persoanele în cauză, fie că nu au discutat duşmănos la adresa organelor locale de partid şi de stat, fie că nu este văzut în anturajul altor persoane dubioase.
Într-adevăr, după cum a susţinut şi recurentul, despre numitul G.S., intimatul a relatat faptul că acesta este nemulţumit de salariul primit în raport de munca pe care o depune la locul de muncă. Însă, această afirmaţie nu se referă la o atitudine potrivnică regimului comunist, ci la un aspect care se referă la raporturile sale de muncă.
Altfel spus, intimatul-reclamant nu a făcut relatări care să corespundă scopului pentru care a fost recrutat de organele de Securitate.
Pentru considerentele anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 3656 din 03 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4356/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4359/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
