ICCJ. Decizia nr. 4362/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4362/2010
Dosar nr. 384/32/2009
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 437/103/2009 pe rolul Tribunalului Neamţ, reclamanţii I.S.M., P.R. şi V.V.V. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale solicitând obligarea pârâtului la acordarea sporului de risc în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 27 martie 2008, spor datorat de pârât, în conformitate cu art. 127 alin. (5) C. silvic, actualizat în raport de indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă sumei datorate.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că sunt funcţionari publici în domeniul silvic şi ocupă funcţia de consilieri în cadrul Direcţiei Generale de Control Silvic şi Cinegetic. Reclamanţii susţin că sunt îndreptăţiţi să li se plătească sporul de risc, reprezentând 25% din salariul de bază, spor prevăzut de art. 127 alin. (5) C. silvic.
Reclamanţii au făcut trimitere la dispoziţiile art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/1999, art. 41 din Legea nr. 6/2007, din analiza cărora rezultă că funcţionarii publici beneficiază şi de sporurile prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice.
Reclamanţii au apreciat că sporul de risc de 25% din salariul de bază este stabilit în cadrul legislaţiei specifice domeniului silvic, în mod imperativ.
Prin întâmpinarea depusă la data de 17 martie 2009, pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Neamţ, întrucât este autoritate publică centrală, excepţia neîndeplinirii de către reclamanţi a procedurii prealabile, iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 177 din 09 aprilie 2009, Tribunalul Neamţ, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Prin sentinţa nr. 188 din 18 decembrie 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamanţilor şi a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale să plătească reclamanţilor sporul de risc, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 27 martie 2008, actualizat în raport de indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă sumei datorate, pentru perioada cuprinsă între 27 martie 2008 până la data pronunţării.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanţii sunt consilieri în cadrul Direcţiei de Control Silvic şi Cinegetic şi au raporturi de muncă cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Potrivit art. 127 alin. (5) din Legea nr. 46/2008, personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale, care răspunde de silvicultură, al subunităţilor teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de rang superior şi al Regiei Naţionale a Pădurilor beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază.
În temeiul acestei dispoziţii legale, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la primirea sporului anterior arătat.
Instanţa de fond a apreciat că prevederile H.G. nr. 281/1993 şi cele ale Regulamentului nr. 6366/1132/1993 nu sunt aplicabile în speţă, deoarece sunt anterioare intrării în vigoare a C. silvic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale), care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor, în principal, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
Intimaţii-reclamanţi sunt funcţionari publici cu pregătire silvică în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava.
Raţiunea pentru care intimaţii-reclamanţi au chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale este dată de faptul că, până la data publicării O.U.G. nr. 115/2009, aceasta era autoritatea publică centrală care răspundea şi de silvicultură.
În urma apariţiei O.U.G. nr. 115/2009 şi H.G. nr. 1635/2009, cadrul procesual a fost modificat, în sensul că Ministerul Mediului şi Pădurilor se subrogă Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile salariale ale funcţionarilor publici încadraţi la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Ca atare, recurentul a concluzionat în sensul că nu are calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.
Intimaţii-reclamanţi nu au respectat prevederile art. 26 din O.U.G. nr. 192/2002, art. 30 din O.U.G. nr. 92/2004 şi art. 31 din O.G. nr. 2/2006, care prevăd că funcţionarii publici introduc contestaţii la ordonatorii de credite cu privire la salariile, sporurile, premiile şi alte drepturi stabilite de aceştia, care pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanţele de contencios.
De asemenea, recurentul arată că au fost eludate şi dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, care reglementează instituţia recursului administrativ.
Intimaţii-reclamanţi au formulat concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Critica recurentului privind greşita soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) este fondată.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Cu alte cuvinte, pârâtul trebuie să fie partea obligată la o anumită conduită în raport cu dreptul reclamantului.
De asemenea, reclamantul va trebui să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului, altfel spus, dreptul său de a introduce cererea de chemare în judecată împotriva acestuia, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul juridic dedus judecăţii.
În speţa de faţă, intimaţii-reclamanţi, în calitate de funcţionari publici la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (în prezent Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale) plata sporului de risc de 25% din salariul de bază, începând cu data de 27 martie 2008-la zi, spor reglementat de art. 127 alin. (5) din Legea nr. 46/2008.
Ca atare, intimaţii-reclamanţi au raport de funcţie cu Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava, instituţie publică cu personalitate juridică, conform H.G. nr. 333/2005, ordonator secundar de credite, cu buget propriu, competentă să stabilească şi să acorde sporuri.
Prin urmare, fiind vorba de un litigiu având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitate procesuală pasivă are instituţia publică cu care funcţionarul public are stabilit raportul de serviciu.
Faptul că Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Suceava este organizată şi funcţionează în subordinea recurentului, în calitatea acestuia de ordonator principal de credite, care repartizează instituţiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu poate constitui un temei care să justifice calitatea procesuală pasivă a acestuia în prezentul litigiu.
În consecinţă, în raport de cele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 188 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4360/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4364/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
