ICCJ. Decizia nr. 4369/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4369/2010
Dosar nr. 298/45/2009
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.N. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă, având ca obiect obligarea pârâţilor Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, la promovarea sa din categoria A – corpul agenţilor de poliţie – în categoria B – corpul ofiţerilor de poliţie, în raport de studiile absolvite şi de vechime în cadrul Poliţiei Române, iar, în subsidiar, valorificarea notei obţinute la concursul susţinut în perioada 20-22 februarie 2009.
Prin sentinţa nr. 150/CA din 20 iulie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamantul G.N.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 04 mai 2009, revizuentul a atacat o hotărâre de fond, pronunţată la data de 28 ianuarie 2008, în condiţiile în care aceasta din urmă a fost supusă căii de atac a recursului de către revizuent, care a avut posibilitatea să-şi valorifice criticile aduse sentinţei. Această cale extraordinară de atac a fost soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 3875 din 04 noiembrie 2008, în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Ca atare, revizuentul nu mai avea deschisă calea de atac a revizuirii la data de 04 mai 2009; partea în cauză putea doar să-şi formuleze criticile întemeiate pe prevederile art. 322 C. proc. civ. doar împotriva deciziei irevocabile anterior amintită.
Curtea de Apel a concluzionat în sensul că cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs revizuentul G.N., care a solicitat casarea sa, în sensul obligării intimatului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi la întocmirea documentaţiei şi înaintarea acesteia către Inspectoratul General al Poliţiei Române în vederea trecerii sale în corpul ofiţerilor de poliţie, obligării intimatului Inspectoratului General al Poliţiei Române la înaintarea documentaţiei anterior arătate către Ministrul Administraţiei şi Internelor, precum şi obligarea acestei ultime autorităţi publice la emiterea ordinului de trecere în corpul ofiţerilor de poliţie.
Motivele de recurs au fost prezentate în mod detaliat în cererea aflată la dosar recurs.
În esenţă, recurentul a reluat situaţia de fapt existentă în speţă şi a criticat soluţia pronunţată de instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire pe excepţia de inadmisibilitate a cererii.
Intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Prin sentinţa nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române, a respins acţiunea formulată de reclamantul G.N. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, precum şi cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr. 3875 din 04 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul ca nefondat.
Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri (…)”.
Ca atare, textul legal anterior enunţat se referă limitativ la două categorii de hotărâri definitive, pronunţate instanţa de apel şi prin neapelare, şi la o singură categorie de hotărâri irevocabile, cele ale instanţelor de recurs prin care s-a evocat fondul.
În speţa de faţă, aşa cum a susţinut în mod constant revizuentul, a fost atacată pe calea revizuirii sentinţa nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În cauză, prima instanţă a verificat în mod prioritar admisibilitatea căii extraordinare de atac promovate de reclamantul G.N. prin prisma dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., ajungând la concluzia că această cerere este inadmisibilă, aşa cum s-a relevat anterior.
Înalta Curte constată că intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, pe considerentul că revizuentul nu este în măsură să dovedească, prin motivele invocate, îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ.
De asemenea, intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a depus întâmpinare în care a invocat aceeaşi excepţie a inadmisibilităţii cererii de revizuire, cu motivarea că sentinţa nr. 15/CA din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este irevocabilă în urma respingerii recursului, astfel că prezenta cale extraordinară de atac nu se încadrează în ipotezele reglementate de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. În subsidiar, intimatul a considerat că nu sunt îndeplinite nici condiţiile de admisibilitate ale revizuirii cu privire la cazurile prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., cazuri nominalizate în cererea de revizuire.
La ultimul termen de judecată, intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi, prin consilier juridic, a susţinut că cererea de revizuire, ce are ca temei juridic art. 322 pct. 2 şi 5 C. proc. civ., este inadmisibilă, întrucât nu s-a făcut dovada niciunuia din cazurile invocate, iar revizuentul încearcă de fapt o rejudecare a fondului litigiului.
Ca atare, a fost invocată inadmisibilitatea cererii de revizuire pentru aceleaşi considerente expuse şi în întâmpinarea formulată de intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 129 C. proc. civ., întrucât la ultimul termen de judecată a acordat părţii prezente cuvântul pe „excepţiile de inadmisibilitate şi tardivitate a cererii de revizuire”, fără a individualiza motivele care susţin aceste excepţii.
Cu alte cuvinte, a fost încălcat un principiu fundamental specific procesului civil, aplicabil şi în materia contenciosului administrativ, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.
După cum s-a arătat anterior, inadmisibilitatea cererii de revizuire a fost invocată de intimaţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi pe diferite considerente, care nu au fost puse în discuţia părţilor: consemnările încheierii de amânare a pronunţării au fost evazive, fiind insuficiente în raport de susţinerile intimaţilor.
În plus, instanţa de fond a prezentat nişte argumente generice pe aspectul inadmisibilităţii cererii de revizuire, fără a analiza în concret susţinerile tuturor părţilor intimate referitoare la această excepţie.
Aşadar, este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la cazul în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Acest text normativ constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură. De aceea, se poate susţine că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Astfel, hotărârea atacată în prezenta cauză va fi casată pentru acest motiv, ca urmare a nerespectării principiului rolului activ al judecătorului şi al principiului contradictorialităţii.
În consecinţă, în raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (5) şi art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către recurentul-revizuent G.N. împotriva sentinţei nr. 150/CA din 20 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4365/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4370/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
