ICCJ. Decizia nr. 4365/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4365/2010
Dosar nr. 702/39/2009
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
a) Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 mai 2009, reclamanta O.A. a chemat în judecată pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă solicitând anularea ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009 emis de aceasta, reintegrarea în funcţia de director executiv adjunct al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor calculate de la data eliberării din funcţie, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a susţinut că în cauză nu este efectuată o restructurare efectivă, instituţia pârâtă nereducându-şi personalul, situaţie în care nu se justifică concedierea sa. A mai criticat reclamanta faptul că, deşi în ordinul contestat s-a precizat că beneficiază de prevederile art. 99 alin. (5), (6) şi (7) din Legea nr. 188/1999, nu i s-a oferit niciun loc de muncă conform pregătirii sale profesionale, nerăspunzându-se solicitărilor pe care le-a formulat în acest sens, deşi în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani există posturi vacante.
La 19 iunie 2009 reclamanta a depus precizări arătând că înţelege să conteste şi refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la cererile înregistrate în 12 mai 2009 şi respectiv în 29 iunie 2009. Prin cea dintâi cerere, reclamanta a solicitat un loc de muncă (consilier I A), iar în cererea ulterioară a solicitat încadrarea pe durată determinată pe postul de şef serviciu – Centru de Formare Profesională, vacant.
În susţinere, a învederat reclamanta că nu a primit răspuns la niciuna din aceste cereri. Reclamanta a cerut de asemenea obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale, precum şi la plata lunară a diferenţei dintre pensia de invaliditate stabilită prin decizia medicală de expertizare a capacităţii de muncă şi salariul pe care l-ar fi încasat în funcţia avută, de director executiv adjunct, până la împlinirea vârstei de 59 ani şi 2 luni, când conform deciziei nr. 163510 din 06 octombrie 2009 a Casei Judeţene de Pensii Botoşani îndeplineşte condiţiile necesare pensionării de drept.
b) Întâmpinarea formulată de pârât
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 19 iunie 2009, pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a îndeplinit procedura plângerii prealabile, adresându-se direct instanţei de judecată.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în situaţia reclamantei, reducerea postului a fost determinată de desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 şi ale art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere necesitatea eficientizării activităţii instituţiilor publice şi a îmbunătăţirii actului managerial în condiţiile reducerii cheltuielilor bugetare, iar eliberarea din funcţia publică deţinută a intervenit potrivit prevederilor art. 3 alin. (11) din ordonanţa de urgenţă invocată, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din legea menţionată. În situaţia reclamantei nu se poate vorbi despre producerea unei pagube prin efectul aplicării Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 192 din 24 aprilie 2009, astfel încât solicitarea acesteia privind obligarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă la plata unor despăgubiri este nejustificată.
S-a învederat că repunerea reclamantei în situaţia anterioară emiterii ordinului menţionat nu mai este posibilă, având în vedere că funcţia publică de conducere de director executiv adjunct al Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani a fost desfiinţată în temeiul dispoziţiilor exprese ale O.U.G. nr. 37/2009 şi ţinând seama că existenţa unei astfel de funcţii publice nu mai este în prezent reglementată de cadrul legal general în materia funcţiei publice şi funcţionarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin completările la întâmpinare depuse la 25 septembrie 2009, pârâta a solicitat să respingă susţinerile reclamantei potrivit cărora Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a refuzat nejustificat să îi soluţioneze solicitarea cu privire la asigurarea unui loc de muncă corespunzător pregătirii profesionale ca nefondate, întrucât în perioada preavizului acordat reclamantei, în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani nu a fost identificată nicio funcţie publică vacantă corespunzătoare spre a fi pusă, conform art. 99 alin. (5) din legea invocată, la dispoziţia sa, astfel cum solicitase şi reclamanta prin adresa înregistrată la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
În ceea ce priveşte cererea adresată de reclamantă Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani, având ca obiect încadrarea sa pe durată determinată pe postul de şef serviciu Centru de Formare Profesională, s-a precizat că, având în vedere data depunerii acesteia, soluţionarea respectivei solicitări nu mai aparţinea competenţei Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani sau Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, reclamanta făcând parte, la data menţionată, din corpul de rezervă al funcţionarilor publici, gestionat, potrivit legii, de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 278 din 23 decembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantei O.A. de anulare a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă nr. 192 din 24 aprilie 2009, împreună cu cererile accesorii acestuia, ca inadmisibile şi a respins capătul de cerere având ca obiect refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 şi respectiv în 20 iunie 2009, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, faţă de prevederile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 care arată „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare”, în cauză era obligatorie efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că este incidentă excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, excepţie de fond, peremptorie, dirimantă, care atrage sancţiunea respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009, precum şi a capetelor de cerere accesorii acestuia, vizând acordarea despăgubirilor şi reintegrarea în funcţie, devenind inutilă analizarea criticilor de nelegalitate.
În ce priveşte capetele de cerere prin care reclamanta a contestat refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 şi respectiv în 29 iunie 2009, Curtea a reţinut că, în speţă, faţă de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, nu se poate vorbi despre un refuz nejustificat al pârâtei Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Astfel, refuzul pârâtei de a da curs cererii reclamantei din 12 mai 2009 a fost determinat obiectiv şi concret de inexistenţa funcţiilor publice vacante în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani.
Referitor la faptul că reclamanta nu a fost încadrată pe perioadă determinată în cadrul aceleiaşi instituţii, Curtea a constatat că la data respectivă expirase termenul de preaviz, reclamanta fiind eliberată din funcţia publică ocupată, astfel încât făcea parte conform art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 din Corpul de rezervă al funcţionarilor publici, pentru redistribuirea sa fiind necesar ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, ordin ce nu fusese emis.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta O.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs, referitor la excepţia prematurităţii, recurenta a arătat că se impune respingerea excepţiei ca nefondată, deoarece prin cererea adresată conducerii Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti înregistrată în 12 mai 2009 (în perioada preavizului) recurenta-reclamantă şi-a manifestat implicit nemulţumirea faţă de ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009 prin care a fost destituită şi a solicitat un post corespunzător pregătirii sale profesionale până la împlinirea vârstei de pensionare ştiind că în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani erau încă cel puţin 3 posturi vacante.
Iar la această cerere reclamanta nu a primit răspuns şi s-a formulat plângere şi împotriva pârâtei pentru refuzul nejustificat de a-i soluţiona plângerea.
Ulterior, la 25 iunie 2009, reclamanta a solicitat în scris la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Botoşani încadrarea pe durată determinată pe post de şef serviciu Centru de Formare Profesională şi a fost trimisă la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, dar nu a primit nici la aceasta răspuns.
Oricum, se invocă faptul că în timpul procesului a solicitat anularea ordinului nr. 192 din 24 aprilie 2009, dar nu a primit niciun răspuns şi astfel a îndeplinit procedura prealabilă.
Referitor la respingerea capătului de cerere având ca obiect refuzul nejustificat al pârâtei de soluţionare a cererilor înregistrate în 12 mai 2009 şi respectiv în 20 iunie 2009, este criticată soluţia instanţei de fond deoarece au fost avute în vedere numai susţinerile pârâtei din întâmpinare şi precizările ulterioare.
Se invocă şi faptul că în cadrul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Botoşani existau posturi şi au fost încadrate alte persoane ale căror posturi au fost desfiinţate (postul de director executiv şi director executiv adjunct) astfel că refuzul pârâtei de a da curs cererii nu are caracter justificat.
În ceea ce priveşte cererea din 29 iunie 2009, se critică soluţia instanţei de fond deoarece nu poate fi reţinută motivarea refuzului la data expirării termenului de preaviz pentru că perioada de preaviz se suspendă pe perioada concediului medical, iar recurenta s-a aflat în concediu medical în perioada 21 mai 2009-18 august 2009.
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond, reclamanta a contestat Ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009 emis de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă solicitând anularea lui, iar ulterior, prin precizări, a contestat şi refuzul nejustificat al pârâtei de a răspunde la cererile înregistrate în 12 mai 2009 şi în 29 iunie 2009, iar primul capăt de cerere a fost respins ca inadmisibil pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, iar cel de-al doilea capăt de cerere ca neîntemeiat.
Referitor la respingerea primului capăt de cerere ca inadmisibil, soluţia instanţei de fond este legală.
În conformitate cu art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 „În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public”.
Or, potrivit Legii contenciosului administrativ, art. 7 alin. (1) „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”.
În motivele de recurs se arată că prin cererea înregistrată în 12 mai 2009 recurenta şi-a manifestat implicit nemulţumirea faţă de ordinul nr. 192 din 24 aprilie 2009, iar ulterior susţine că procedura prealabilă a îndeplinit-o în cursul procesului fiind depusă o copie a acesteia, nedatată şi fără dovada înaintării ei către Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Chiar dacă recurenta susţine că cererea înregistrată în 12 mai 2009 ar reprezenta procedura prealabilă, instanţa de recurs, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, apreciază că nu poate constitui plângere prealabilă deoarece prin această cerere reclamanta a solicitat aprobarea repartizării pe un post corespunzător pregătirii profesionale în cadrul Agenţiei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Botoşani şi nu se face nicio referire la Ordinul nr. 192/2009 emis de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă astfel că susţinerile recurentei că prin această cerere şi-a manifestat nemulţumirea faţă de ordin sunt nefondate.
Faptul că recurenta susţine că a efectuat procedura prealabilă în cursul procesului aflat pe rolul instanţei de fond nu prezintă relevanţă pentru că nu se face dovada respectării art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că soluţia instanţei de fond, care a respins cererea de anulare a ordinului şi accesoriile acesteia ca inadmisibilă, este legală.
În ceea ce priveşte refuzul autorităţii pârâte de a comunica reclamantei răspuns la cererile înregistrate în 12 mai 2009 şi în 29 iunie 2009, instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
În prima cerere recurenta a solicitat repartizarea pe un post corespunzător pregătirii profesionale în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Botoşani, iar în cea de-a doua solicită încadrarea pe o perioadă determinată în cadrul aceleiaşi instituţii.
Conform art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 refuzul nejustificat reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din acelaşi act normativ, excesul de putere definit ca exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În raport de prima cerere, refuzul nu este nejustificat deoarece reclamanta nu a putut fi repartizată pe un post corespunzător în cadrul Agenţei Judeţene de Ocupare a Forţei de Muncă Botoşani deoarece la nivelul acestei instituţii publice nu existau funcţii publice vacante, aşa cum rezultă din adresa înaintată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Nici cu privire la cea de-a doua cerere, refuzul nu poate fi considerat nejustificat.
La data formulării cererii expirase perioada de preaviz, iar Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a solicitat includerea în raportul de rezervă al funcţionarilor publici în vederea redistribuirii persoanelor care au ocupat funcţia de conducere care au fost desfiinţate, redistribuire care se poate face numai de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă O.A. împotriva sentinţei civile nr. 278 din 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4364/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4369/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
