ICCJ. Decizia nr. 4375/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4375/2010
Dosar nr. 674/33/2010
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 aprilie 2010, reclamantele P.G. IPURL şi P.I. IPURL Baia Mare au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în insolvenţă, suspendarea executării actului administrativ reprezentat de decizia nr. 1/2009 adoptată de Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anularea deciziei nr. 1/2009, constatarea caracterului definitiv al deciziei nr. 15/2009 a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă şi anularea în totalitate a deciziei nr. 1/2009 adoptată de Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantele au arătat că decizia nr. 1/2009 a fost adoptată cu încălcarea competenţei materiale a Consiliului Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă şi că, printr-o hotărâre a judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Maramureş, s-ar fi constatat inexistenţa abaterii disciplinare ce a constituit obiectul deciziei contestate. Au susţinut reclamantele că executarea deciziei nr. 1/2009 a Consiliului Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă ar produce efecte juridice cu consecinţe din cele mai grave, generând prejudicii pentru activitatea reclamantelor şi afectând celeritatea procedurilor de insolvenţă în care acestea participă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 30 aprilie 2010, pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă a solicitat respingerea cererii de suspendare arătând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune suspendarea deciziei atacate.
A susţinut pârâta că reclamantele nu au justificat o pagubă iminentă, că nu există vreun act emis de pârâtă cu caracter disciplinar care să producă pagube reclamantelor, iar Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă are competenţa de a soluţiona contestaţii formulate împotriva hotărârilor Comisiei Superioare de Disciplină, atribuţia derivând din conţinutul dispoziţiilor art. 28 lit. j) din Statutul de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea civilă nr. 14 din 13 mai 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea reclamantelor de suspendare a executării deciziei nr. 1/2009 a Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă întrucât în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, din economia dispoziţiilor legale consacrate în materie disciplinară de O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă corelate cu prevederile Statutului de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă, rezultă că între Comisia Superioară de Disciplină şi Consiliul Naţional de Conducere sunt raporturi de subordonare, prima fiind subordonată celei de-a doua, iar Consiliul Naţional de Conducere, fiind organul administrativ superior, poate să decidă desfiinţarea actului emis de către Comisia Superioară de Disciplină şi are competenţă administrativă de a soluţiona toate contestaţiile în legătură cu actele emise de aceasta în soluţionarea plângerilor formulate împotriva membrilor consiliilor de conducere ale filialelor şi ai Comisiilor de disciplină ale filialelor.
În acest context, Curtea a arătat că, raportat la dispoziţiile art. 15 corelate cu art. 14 şi art. 2 alin. (2) lit. t) din Legea nr. 554/2004, nu există şi nu pot fi identificate elemente de fapt şi de drept care să poată conduce la concluzia aparenţei de nelegalitate a deciziei nr. 1/2009 a Consiliului Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă.
Curtea a mai reţinut că o astfel de decizie, ca de altfel şi cea adoptată de Comisia Superioară de Disciplină, nu are şi nici nu poate avea niciun efect păgubitor pentru reclamante. Actul în sine, prin dispoziţiile sale, nu conduce la imposibilitatea desfăşurării activităţii de practician în insolvenţă, ci are ca efect doar prelungirea procedurii disciplinare care pleacă de la prezumţia de nevinovăţie şi deci până la pronunţarea unei hotărâri definitive de sancţionare practicianul în insolvenţă cercetat disciplinar se bucură de toate atributele şi garanţiile conferite şi recunoscute de lege şi regulamentele specifice. În consecinţă, nici prejudiciul iminent invocat de către reclamante nu poate fi reţinut.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele P.G. IPURL şi P.I. IPURL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se arată că instanţa de fond a interpretat eronat textele incidente, iar cea mai gravă greşeală de interpretare ar fi concluzia unui raport de subordonare între Comisia Superioară de Disciplină şi Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă pentru că funcţionarea Comisiei Superioare pe lângă Consiliul Naţional nu implică raporturi de subordonare între cele două organisme.
Din analiza aceloraşi texte ce reglementează profesia de practician în insolvenţă, rezultă că organul de conducere (Consiliul Naţional) nu are competenţa de a aplica sancţiuni disciplinare şi nici de a controla ierarhic administrativ legalitatea deciziilor Comisiei Superioare de Disciplină, iar legalitatea unei decizii a Comisiei Superioare de Disciplină nu poate fi cenzurată decât în faţa instanţelor de contencios administrativ.
De aceea, aceste argumente sunt contrare susţinerilor instanţei de fond şi este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru că decizia Consiliului Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă este nelegală.
Referitor la condiţia pagubei iminente se arată că aplicarea nelegală a unei sancţiuni atrage consecinţe materiale dintre cele mai prejudiciabile, iar prelungirea excesivă a unei proceduri disciplinare ar afecta portofoliu de lucrări şi reputaţia profesională.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii şi suspendarea actului.
Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În şedinţa publică din 15 octombrie 2010, reprezentantul intimatei-pârâte a arătat că la data de 10 septembrie 2010 s-a dat curs dispoziţiei cuprinse în decizia atacată în hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină şi urmează a fi redactată.
Ulterior, a fost depusă decizia nr. 12 din 10 septembrie 2010 a Comisiei Superioare de Disciplină, în art. 1 din această decizie, s-a luat act de renunţarea reclamantului L.G.I. SPRL Baia Mare la soluţionarea plângerii disciplinare formulate împotriva P.G. IPURL şi P.I. IPURL, iar în art. 2 s-a luat act de renunţarea reclamantului P.I. IPURL la soluţionarea plângerii împotriva L.G.I. SPRL, E. IPURL şi C.T. IPURL.
Totodată, s-a arătat că cererea de anulare a deciziei a rămas în pronunţare la 14 octombrie 2010 la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa din aceeaşi dată a fost admisă excepţia lipsei de interes şi a fost respinsă acţiunea reclamanţilor P.G. IPURL şi P.I. IPURL.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii aflate pe rolul instanţei de fond l-a constituit suspendarea executării deciziei nr. 1/2009 emisă de Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă.
Prin această decizie, Consiliul Naţional de Conducere al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă a admis contestaţia formulată de L.G.I. SPRL, a desfiinţat decizia Comisiei Superioare de Disciplină nr. 15/2009 prin care s-a respins plângerea formulată de L.G.I. SPRL împotriva reclamantelor şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru anularea deciziei nr. 1/2009 s-a formulat cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 674/33/2010 al Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Însă pe parcursul soluţionării recursului declarat împotriva încheierii civile nr. 14/2010 a Curţii de Apel Cluj a fost emisă decizia nr. 12 din 10 septembrie 2010 de către Comisia Superioară de Disciplină, iar prin acea decizie s-a luat act de renunţarea reclamantelor la plângerea formulată împotriva L.G.I. SPRL, dar şi de renunţarea L.G.I. SPRL la plângerea formulată împotriva reclamantelor.
Faţă de acestea, trebuie analizată condiţia interesului reclamantelor în exercitarea prezentei căi de atac.
Interesul reprezintă o condiţie generală de exercitare a acţiunii civile fiind tocmai folosul practic pe care-l urmăreşte cel care promovează acţiunea.
Condiţia interesului se verifică nu numai la introducerea cererii şi ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.
În măsura în care promovarea unei căi de atac nu mai prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.
În speţă, recurentele nu mai au interes să susţină suspendarea unui act care şi-a produs efectele şi au renunţat la plângerea formulată.
Fiind soluţionat prin constatarea lipsei de interes nu vor mai fi analizate motivele de recurs invocate.
În baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurenţii-reclamanţi P.G. IPURL şi P.I. IPURL împotriva încheierii civile nr. 14 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4374/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4378/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
