ICCJ. Decizia nr. 4387/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4387/2010
Dosar nr. 708/42/2009
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
La data de 22 noiembrie 2008, reclamanţii U.R. şi U.P., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova şi Judecătoria Ploieşti, au solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a Decretului nr. 1030 din 09 noiembrie 2005 emis de Preşedintele României şi a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 372 din 21 septembrie 2005, obligarea pârâţilor la plata, în solidar, a daunelor interese şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au arătat că prin decretul prezidenţial a cărui anulare s-a solicitat a fi constatată, reclamanta U.R. a fost eliberată din funcţia de judecător la Judecătoria Ploieşti, iar prin hotărârea atacată, Consiliul Superior al Magistraturii a trimis Preşedintelui României propunerea de eliberare din funcţia de judecător, urmare a excluderii din magistratură a reclamantei.
Reclamanţii au susţinut că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nu a fost comunicată reclamantei U.R. împrejurare ce a produs grave prejudicii morale, dar şi patrimoniale în condiţiile în care reclamantul U.P., fiul reclamantei, era elev şi se afla în îngrijirea acesteia.
Acţiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, sub nr. 17232/2007.
Prin sentinţa nr. 11921 din 18 decembrie 2007, Judecătoria Ploieşti a anulat cererea de chemare în judecată a reclamanţilor, ca insuficient timbrată.
Împotriva sentinţei de fond, reclamanţii au declarat apel.
Prin decizia nr. 257 din 06 mai 2008, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a admis apelul reclamanţilor, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Fundamentul soluţiei adoptate l-a constituit aplicarea greşită a legii, cu referire la dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanţii U.R., U.P. şi intimata-pârâtă Curtea de Apel Ploieşti au declarat recurs.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia nr. 118 din 10 februarie 2009, a admis recursurile declarate în cauză, a casat decizia Tribunalului Prahova şi sentinţa Judecătoriei Ploieşti şi a trimis cauza instanţei competente, respectiv Completul de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, sub nr. 2734/1/2009.
La data de 06 iulie 2009, termen fixat pentru soluţionarea cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a Completului de 9 Judecători.
Prin încheierea nr. 595 din 06 iulie 2009 s-a admis excepţia de necompetenţă materială a Completului de 9 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost scoasă cauza de pe rol şi trimis dosarul Curţii de Apel Ploieşti spre competentă soluţionare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 821/42/2009.
Prin încheierea din data de 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a dispus conexarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 821/42/2009 la cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 708/42/2009 constatând incidente dispoziţiilor art. 16 C. proc. civ. întrucât între cele două dosare există identitate de obiect, părţi şi cauză.
La termenul de judecată din data de 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului U.P. întrucât actele administrative emise de Consiliul Superior al Magistraturii nu îl vizează pe acesta, ci numai pe mama sa, reclamanta U.R.
La acelaşi termen de judecată, Curtea de Apel Ploieşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul de Interne, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Prahova, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Ploieşti, Judecătoria Roşiorii de Vede, Ministerul Finanţelor Publice, D.S.M., D.V., A.D.L., A.D.A., întrucât actele administrative a căror constatare a nulităţii se solicită nu au fost emise de aceştia.
b) Întâmpinarea formulată
La data de 18 noiembrie 2009, Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei plângerii prealabile şi excepţia tardivităţii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2010, Curtea a dispus disjungerea capătului de cerere vizând nulitatea absolută a hotărârii secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 9/J/2005 şi a dispus formarea unui nou dosar.
c) Sentinţa primei instanţe
Prin sentinţa nr. 12 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului U.P., invocată din oficiu, şi a respins acţiunea formulată de reclamantul U.P. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor invocată din oficiu şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii U.R. şi U.P. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, invocată de Administraţia Prezidenţială prin întâmpinare şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta U.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, că instanţa sesizată cu o cerere în anularea unui act administrativ are obligaţia, înainte de a soluţiona pe fond cauza, să examineze efectuarea proceduri prealabile.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta nu a formulat o cerere direct pârâţilor pentru a solicita revocarea actelor administrative a căror nulitate o invocă, anterior introducerii cererilor de chemare în judecată.
2. Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei nr. 12 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii U.R. şi U.P.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs s-a susţinut că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică.
S-a invocat soluţionarea cauzei în condiţiile în care nu au fost legal citaţi, că greşit s-a respins acţiunea pentru lipsa procedurii prealabile.
b) Analiza motivelor de recurs
Acţiunea formulată de reclamanta U.R. a fost soluţionată prin sentinţa nr. 12 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, care formează obiectul prezentului control judiciar.
La dosarul de fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare, din care rezultă că citaţia emisă pe numele reclamantei U.R. a fost afişată la locuinţa indicată în acţiune, la data de 15 decembrie 2009, pentru termenul din 20 ianuarie 2010.
La dosarul cauzei se află şi o cerere a reclamantei în care face referire la termenul de judecată din 20 ianuarie 2010.
Atât dovada de îndeplinire a procedurii, cât şi cererea depusă de reclamantă demonstrează că aceasta a fost legal citată pentru soluţionarea litigiului, astfel încât critica adusă sentinţei este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este legală.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie de exercitare a acţiunii.
Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.
În situaţia în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancţiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamanta nu a îndeplinit această cerinţă obligatorie, astfel că soluţia instanţei de fond de respingere a acţiunii ca inadmisibilă este întemeiată.
c) Sentinţa instanţei de recurs
În consecinţă, motivele de recurs fiind nefondate, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.R. şi U.P. împotriva sentinţei nr. 12 din 20 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4386/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4388/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
