ICCJ. Decizia nr. 4402/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4402/2010
Dosar nr. 439/32/2009
Şedinţa publică de la 19 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta I.A. a chemat în judecată pe pârâtul C.A. – preşedinte al Camerei Notarilor Publici Bacău, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a procesului-verbal încheiat la data de 21 octombrie 2006 prin care s-a decis exercitarea acţiunii disciplinare.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată, în esenţă, că procesul-verbal este nul deoarece lipseşte consimţământul tuturor membrilor colegiului director întrucât aceştia nu au semnat actul contestat, acesta fiind semnat doar de preşedintele Camerei, susţinând, totodată, că, din conţinutul procesului-verbal, nu rezultă că membrii Colegiului au fost de acord cu exercitarea acţiunii disciplinare.
Prin cererea depusă la data de 19 august 2009, reclamanta şi-a completat acţiunea solicitând şi anularea deciziei Colegiului director nr. 58 din 21 octombrie 2006 arătând că în cuprinsul acesteia nu sunt menţionate faptele, existenţa vinovăţiei şi poziţia fiecărui membru şi că a fost adoptată fără majoritatea de 2/3, prevăzută de Regulamentul de funcţionare a Consiliului de disciplină.
Prin sentinţa civilă nr. 12 din 05 februarie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de instanţă din oficiu, la termenul de jduecată din 10 septembrie 2009, şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta I.A., reţinând următoarele:
Obiectul acţiunii îl reprezintă constatarea nulităţii procesului-verbal din 21 octombrie 2006 care cuprinde discuţiile membrilor colegiului director cu privire la exercitarea acţiunii disciplinare şi anularea deciziei nr. 58 din aceeaşi dată, prin care Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău a decis exercitarea acţiunii disciplinare.
Curtea de apel a reţinut că cele două acte contestate nu au natura unor acte administrative ce pot fi supuse cenzurii instanţei de contencios administrativ, neproducând efecte juridice deoarece nu dau naştere, nu modifică şi nu sting raporturi juridice, astfel că au caracterul unor acte premergătoare adoptării hotărârii nr. 1 din 20 ianuarie 2007 a Consiliului de disciplină prin care a fost admisă acţiunea disciplinară şi a fost aplicată notarului public sancţiunea disciplinară a suspendării din funcţie pe o perioadă de 4 luni. În consecinţă, a reţinut Curtea de apel că actul care a produs efecte juridice este hotărârea nr. 1 din 20 ianuarie 2007, hotărâre ce a fost contestată, contestaţia fiind respinsă prin hotărârea nr. 244/2007.
Totodată, instanţa a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 40 alin. (6) din Legea nr. 36/1995, în forma în vigoare la data emiterii actelor, şi ale art. 30 din Regulamentul de funcţionare a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, aprobat prin hotărârea nr. 58/2005 a Consiliului, poate fi contestată în instanţă hotărârea Consiliului Uniunii prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva hotărârii pronunţate de Consiliul de disciplină, iar reclamanta a uzat de dispoziţiile mai sus menţionate şi a contestat hotărârea nr. 244/2007, cauza făcând obiectul Dosarului nr. 1100/32/2007 al Curţii de Apel Bacău, iar contestaţia fiind respinsă prin sentinţa nr. 21/2008, menţinută prin decizia nr. 629/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva sentinţei civile nr. 12 din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta I.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele reglementate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că instanţa de fond, fără a intra în cercetarea fondului, a reţinut în mod greşit că actele contestate nu sunt acte administrative, care să producă efecte juridice, ci sunt acte premergătoare emiterii hotărârii nr. 1/2007 a Consiliului de disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
Susţine recurenta-reclamantă că, potrivit art. 32 din Legea nr. 36/1995, Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău este organul abilitat de lege, ca titular al acţiunii disciplinare, să emită actele contestate care, conform art. 31 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, pun în mişcare acţiunea disciplinară, care se exercită de către acelaşi Colegiu director şi se judecă de către Consiliul de disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
Astfel, susţine recurenta că, potrivit art. 40 din Legea nr. 36/1995, Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău este cel care exercită acţiunea disciplinară şi emite actele contestate, respectiv procesul-verbal şi decizia de exercitare a acţiunii disciplinare, în absenţa cărora nu ar putea fi sesizat Consiliul de disciplină.
Mai susţine recurenta-reclamantă că instanţa a făcut confuzie între titularul de drept al celor două acte administrative, respectiv Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău, şi organul jurisdicţional care a judecat cele doua acte administrative, respectiv Consiliul de disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, care a adoptat hotărârea nr. 1/2007.
Prin urmare, recurenta-reclamantă consideră că în mod greşit instanţa nu s-a pronunţat asupra legalităţii actelor contestate, fără a analiza susţinerile referitoare la faptul că procesul-verbal nu conţine consimţământul tuturor membrilor Colegiului director, fiind însuşit doar de preşedintele C.A., că din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă clar şi concis faptele ce i se impută, urmările acestora şi existenţa vinovăţiei şi nici faptul că majoritatea membrilor Colegiului ar fi fost de acord cu exercitarea acţiunii disciplinare.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. invocate de către recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din expunerea lucrărilor dosarului, rezultă că reclamanta contestă pe calea acţiunii în contencios administrativ procesul-verbal din 21 octombrie 2006 al Colegiului director al Camerei Notarilor Public Bacău şi decizia Colegiului director nr. 58 din 21 octombrie 2006 prin care s-a decis exercitarea acţiunii disciplinare.
Dispoziţii relevante cu privire la cauza dedusă judecăţii:
Art. 40 din Legea nr. 36/1995 notarilor publici şi activităţii notariale:
„Art. 40 - Acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de disciplină.
Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.
Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată, care se comunică acestora.
Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.
Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.
Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei.
Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament.”
Art. 31-34 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 710/C/1995, cu modificările şi completările ulterioare:
„Art. 31 - Pentru abaterile disciplinare prevăzute în art. 39 din lege, acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director, din oficiu, la sesizarea Ministrului Justiţiei sau a biroului executiv al Consiliului Uniunii, în termen de 60 de zile de la data când a luat cunoştinţă de existenţa unei abateri.
„Art. 32 - (1) Acţiunea disciplinară se judecă de către Consiliul de disciplină constituit în cadrul Uniunii.
(2) În cazurile prevăzute de art. 40 din lege se efectuează obligatoriu o cercetare prealabilă de către Colegiul director al Camerei Notarilor Publici. În cadrul cercetării prealabile se vor stabili faptele şi urmările acestora, existenţa vinovăţiei, cât şi orice date concludente. Ascultarea celui în cauză şi verificarea apărării notarului public cercetat sunt obligatorii. Refuzul notarului public cercetat de a face declaraţii sau de a se prezenta la cercetări se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării. Notarul public cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării, să solicite probe în apărare şi să fie asistat de un alt notar public ori de un avocat.
(3) Consiliul de disciplină citează pentru termenul de judecată Colegiul director al Camerei Notarilor Publici şi pe notarul public în cauză, căruia i se va aduce la cunoştinţă conţinutul dosarului.
Art. 33 - Hotărârea Consiliului de disciplină se pronunţă cu majoritate de voturi şi se redactează în cel mult 15 zile, comunicându-se atât notarului public, cât şi Colegiului director al Camerei Notarilor Publici, în vederea exercitării dreptului de contestaţie la Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Art. 34 - (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici soluţionează contestaţiile împotriva hotărârii Consiliului de disciplină cu citarea părţilor.
(2) Decizia Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se pronunţă cu majoritate de voturi, se redactează în termen de 15 zile de la pronunţare şi se comunică părţilor.”
Din analiza dispoziţiilor citate, rezultă, contrar susţinerilor din recurs ale recurentei-reclamante, că atât procesul-verbal, cât şi decizia adoptate de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău, sunt acte premergătoare emiterii hotărârii Consiliului de disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, astfel că în mod corect a reţinut instanţa de fond că acestea nu sunt acte administrative în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Procesul-verbal şi decizia adoptate de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici Bacău, în calitate de titular al exercitării acţiunii disciplinare, reprezintă în procedura administrativ-jurisdicţională îndeplinită de Consiliul de disciplină al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România, ceea ce reprezintă cererile de chemare în judecată în procedura judiciară desfăşurată în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel că actelor contestate în prezenta cauză li se recunoaşte doar efectul juridic al deschiderii acţiunii disciplinare.
Este adevărat că în absenţa procesului-verbal şi a deciziei Colegiului director al Camerei Notarilor Publici acţiunea disciplinară nu poate fi pusă în mişcare, iar Consiliul de disciplină al Uniunii nu poate fi învestit pe altă cale cu o asemenea acţiune, însă nu li se poate recunoaşte actelor respective capacitatea specifică actelor administrative de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice de drept substanţial, de natură a aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei.
De altfel, legalitatea şi temeinicia actelor contestate de recurenta-reclamantă este analizată, într-o primă etapă, în procedura administrativ-jurisdicţională desfăşurată în faţa Consiliului de disciplină al Uniunii cu ocazia soluţionării acţiunii disciplinare, şi în faţa Consiliului Uniunii cu ocazia soluţionării contestaţiei împotriva hotărârii Consiliului de disciplină, şi, într-o a doua etapă, în procedura judiciară cu ocazia soluţionării acţiunii introduse la instanţa competentă, în temeiul art. 40 alin. (6) din Legea nr. 36/1995.
În consecinţă, Înalta Curte reţine că instanţa de fond întemeiat şi legal a apreciat că actele contestate nu sunt acte administrative pentru a putea forma în mod direct obiectul acţiunii în contencios administrativ şi că, potrivit dispoziţiilor citate ale art. 40 alin. (6) din Legea nr. 36/1995, poate fi contestată numai hotărârea pronunţată de Consiliul Uniunii în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva hotărârilor Consiliului de disciplină.
Faţă de considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.A. împotriva sentinţei civile nr. 12 din 05 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4398/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 4407/2010. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
