ICCJ. Decizia nr. 4434/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4434/2010
Dosar nr. 1223/59/2009
Şedinţa publică de la 20 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 03 noiembrie 2009, reclamantul D.C.I. a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării H.G. nr. 1183/2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de subprefect al judeţului Timiş, în care a fost numit prin H.G. nr. 350/2009.
Reclamantul a solicitat să fie suspendată executarea şi în privinţa H.G. nr. 1186/2009 prin care B.A.C. a fost desemnată să exercite cu caracter temporar funcţia publică de subprefect al judeţului Timiş până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, precum şi în privinţa H.G. nr. 1185/2009 prin care lui M.Z.G. i s-a aplicat mobilitatea a doua oară în acelaşi an.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost numit în funcţia de subprefect al judeţului Timiş cu caracter temporar până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, iar la concursul organizat la data de 29 septembrie 2009 a fost declarat admis, astfel că nu a existat niciun fundament legal pentru adoptarea hotărârii de încetare a funcţiei sale şi nici pentru refuzul Guvernului României de a-l definitiva în funcţia publică de subprefect al judeţului Timiş.
Reclamantul a mai arătat că numirea ulterioară în baza H.G. nr. 1185/2009 şi a H.G. nr. 1186/2009 a pârâţilor M.Z.G. şi B.A.C. în funcţia sa este nelegală, întrucât îi încalcă dreptul de a fi definitivat pe post în condiţiile Legii nr. 188/1999 şi ale H.G. nr. 341/2007, cu atât mai mult cu cât a fost declarat admis la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei respective la data de 29 septembrie 2009.
La data de 28 decembrie 2009, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, întemeiată pe dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 3 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 405/2007, motivând că este autoritatea care a elaborat propunerea de numire în funcţie şi, în această calitate, a susţinut legalitatea hotărârii contestate şi a solicitat respingerea cererii formulate de reclamant.
Pârâţii B.C.A. şi M.Z.G. au depus întâmpinare şi au invocat excepţiile privind lipsa de obiect şi inadmisibilitatea cererii reclamantului, arătând că prin sentinţa civilă nr. 445 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 1222/59/2009, s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 1186/2009 şi, în consecinţă, acest act administrativ nu mai poate fi dedus judecăţii în prezenta cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 45 din 27 ianuarie 2010, astfel cum a fost rectificată prin încheierea dată la 17 februarie 2010 în Camera de consiliu, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamant, a dispus suspendarea executării H.G. nr. 1183/2009 şi a H.G. nr. 1186/2009 până la pronunţarea instanţei de fond învestite cu acţiunea de anulare a acestor acte, a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1185/2009, a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării.
Instanţa de fond a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, reţinând că intervenţia acestuia în proces, în calitate de iniţiator al hotărârilor de Guvern a căror suspendare s-a solicitat, nu se justifică în condiţiile în care raportul juridic dedus judecăţii are ca subiecte Guvernul României, ca emitent al actelor şi funcţionarii publici destinatari ai măsurilor dispuse, printre care şi reclamantul.
Excepţiile privind lipsa de obiect şi inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării H.G. nr. 1186/2006 au fost respinse faţă de împrejurarea că sentinţa civilă nr. 445 din 16 decembrie 2009, invocată de pârâţi în susţinerea celor două excepţii, nu au fost pronunţate şi în contradictoriu cu reclamantul şi, în consecinţă, refuzul soluţionării cererii sale privind nelegalitatea actului respectiv constituie o încălcare a dreptului său de acces la o instanţă, drept protejat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţa de fond a constatat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în privinţa H.G. nr. 1183/2009 prin care s-a dispus încetarea exercitării temporare a funcţiei publice de subprefect al judeţului Timiş de către reclamantul D.C.I., precum şi în privinţa H.G. nr. 1186/2009, prin care pârâta B.C.A. a fost desemnată să exercite, cu caracter temporar, funcţia publică de subprefect al judeţului Timiş până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului.
Condiţia cazului bine justificat a fost considerată ca fiind dovedită în cauză prin existenţa unei îndoieli serioase asupra legalităţii celor două hotărâri de Guvern, întrucât acestea au fost emise cu exces de putere în condiţiile în care reclamantul a fost declarat admis la concursul organizat la data de 29 septembrie 2009 în vederea ocupării definitive a postului de subprefect. De asemenea, s-a avut în vedere că actul de revocare din funcţie a reclamantului nu a fost motivat, deoarece nu cuprinde nicio referire la acele condiţii care nu ar mai fi fost îndeplinite pentru ocuparea în continuare a funcţiei de subprefect.
Instanţa de fond a apreciat că absenţa motivării actelor administrative atacate constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare şi o încălcare a obligaţiei constituţionale a autorităţilor administrative de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
Instanţa de fond a constatat ca fiind întrunită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de lege cu privire la eminenţa pagubei care s-ar produce reclamantului prin executarea actelor contestate, reţinând că acesta va fi lipsit de drepturile salariale cuvenite pentru funcţia ocupată şi de posibilitatea valorificării rezultatului obţinut la concursul din 29 septembrie 2009.
Cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1185/2010 privind aplicarea mobilităţii pentru pârâtul M.Z.G. a fost respinsă cu motivarea că acesta a ocupat celălalt post de subprefect al judeţului Timiş şi nu postul deţinut de reclamant, astfel că nu există interesul contestării hotărârii respective în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de intervenţie accesorie şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de suspendare a executării formulată de reclamant.
Recurenţii au arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit că sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, cerinţa cazului bine justificat s-a susţinut că nu se regăseşte cât timp reclamantul a deţinut funcţia publică vacantă de subprefect numai cu caracter provizoriu şi excepţional, iar faptul că nu a fost numit în funcţia respectivă ca urmare a rezultatului obţinut la concursul din 29 septembrie 2009 nu constituie o împrejurare care să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actelor atacate, întrucât candidatul declarat admis la concurs nu are un drept, ci doar o vocaţie, iar numirea sa nu are caracter obligatoriu.
Referitor la condiţia pagubei iminente, recurenţii au arătat că nu au fost administrate probe din care să rezulte un prejudiciu material pentru reclamant, care, la încetarea numirii sale provizorii ca subprefect, a revenit la funcţia publică deţinută anterior şi în consecinţă, nu a fost lipsit de drepturile salariale aferente funcţiei ocupate.
În recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor a fost criticată şi soluţia de respingere a cererii de intervenţie accesorie, cu motivarea că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 3 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 405/2007 faţă de interesul legitim dovedit pentru formularea cererii de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite cele două recursuri, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) pct. 7 din H.G. nr. 405/2007, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Administraţiei şi Internelor este autoritatea de resort care pune în executare, prin unităţile subordonate, actele administrative ale Guvernului prin care sunt modificate raporturile de serviciu ale înalţilor funcţionari publici şi, implicit, hotărârile judecătoreşti prin care instanţa dispune în privinţa legalităţii acestora.
În raport de aceste atribuţii ale ministerului recurent, de obiectul cererii de chemare în judecată şi de conţinutul actelor juridice deduse judecăţii, se constată că a fost greşit respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtului Guvernul României.
În consecinţă, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 49 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va modifica sentinţa recurată, în sensul admiterii cererii de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Recursurile formulate cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt întemeiate, constatându-se că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind întrunite în cauză cerinţele cumulative prevăzute de textul de lege sus-menţionat pentru suspendarea executării actului administrativ.
Conform acestei reglementări, care a constituit temeiul juridic al cererii formulate de intimatul-reclamant, suspendarea executării se poate dispune numai în măsura în care se probează existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii procedurii unei pagube iminente, astfel cum au fost definite aceste noţiuni în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Cazul bine justificat presupune invocarea şi dovedirea unor elemente de fapt sau de drept de natură a demonstra, în cadrul procedurii sumare de cercetare a actului administrativ contestat, existenţa unor indicii de nelegalitate.
Această condiţie legală nu este întrunită în cauză, pentru că nu s-a dovedit aparenta nelegalitate a hotărârilor de Guvern contestate, în condiţiile în care intimatul-reclamant a fost desemnat să exercite numai temporar funcţia publică de subprefect, până la numirea prin concurs a unui înalt funcţionar public, iar încetarea raporturilor sale de serviciu a fost decisă de Guvernul României în baza prerogativelor sale legale .
Nu se poate reţine existenţa unor indicii de nelegalitate a actelor contestate nici în raport de împrejurarea că intimatul-reclamant a promovat concursul organizat la 29 septembrie 2009 pentru accesul în categoria înalţilor funcţionari publici, întrucât rezultatul obţinut îi acordă numai vocaţia şi nu dreptul de a ocupa funcţia publică de subprefect.
Condiţia prevenirii producerii unei pagube iminente, de asemenea, nu a fost îndeplinită în cauză, întrucât la data încetării temporare a funcţiei publice de subprefect al judeţului Timiş, intimatul-reclamant a revenit la funcţia deţinută anterior detaşării, respectiv la funcţia publică de consilier principal în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Timiş şi a încasat drepturile salariale aferente acestei funcţii, astfel că nu a fost lipsit de veniturile cuvenite pentru activitatea desfăşurată şi nu s-a cauzat un prejudiciu material dificil de reparat în ipoteza anulării actelor administrative contestate.
În consecinţă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite ambele recursuri şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge cererea intimatului-reclamant de suspendare a executării H.G. nr. 1183, 1185 şi 1186/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României şi Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 45 din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi, pe fondul cauzei, admite cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi respinge cererea de suspendare a executării H.G. nr. 1183/2009, H.G. nr. 1185/2009 şi H.G. nr. 1186/2009.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4432/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4439/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
