ICCJ. Decizia nr. 4473/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4473/2010
Dosar nr. 130/64/2009
Şedinţa publică din 21 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 114/F din 9 octombrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.S.A., prin mandatar SC S.P. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi I.T.R.S.V. Ploieşti, privind obligarea pârâţilor la eliberarea celor două decizii de scoatere definitivă a terenurilor în suprafeţe de 3990 mp şi 2170 mp din fondul forestier.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Potrivit art. 24 alin. (3) din OG nr. 96/1998, act normativ în vigoare la data formulării celor două cereri de scoatere definitivă din fondul forestier a celor două suprafeţe de teren, cu compensare „la cererea persoanelor fizice şi juridice, scoaterea definitivă a unor terenuri din fondul forestier naţional pentru obiectivele şi lucrările prevăzute la alin. (1), dacă beneficiarul compensează cu terenuri echivalente ca suprafaţă şi bonitate, limitrofe fondului forestier, se poate face cu plata unei taxe egale cu valoarea masei lemnoase la exploatabilitate pentru specia principală de bază corespunzătoare staţiunii, care se varsă la Fondul de ameliorare a fondului funciar, a despăgubirilor prevăzute la alin. (2) lit. d), precum şi a cheltuielilor de instalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv pe terenul primit în compensare, care se achită anticipat administratorului fondului forestier".
Astfel, a constatat instanţa că reclamantul a făcut dovada faptului că este proprietarul celor două terenuri în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în formă autentică, depunând nenumărate înscrisuri în acest sens, printre care declaraţii date în formă autentică de către numita L.A.M.S., prin care aceasta consimte la schimbarea categoriei de folosinţă a suprafeţelor de teren de 9050 mp, respectiv 4920 mp din terenul arabil, al cărei proprietară este, în teren forestier cu respectarea prevederilor legale în vigoare efectuând toate lucrările de împădurire în acest sens, şi convenţiile încheiate între L.A.M.S. în calitate de cumpărător şi diverse persoane, în calitate de vânzători, convenţii încheiate în formă scrisă şi semnate de cele două părţi contractante.
Însă, reclamantul nu a făcut dovada că este proprietarul terenului propus a fi adus în compensare. Actele încheiate sub semnătură privată între diverse persoane care se pretind proprietari ai terenurilor şi numita L.A.M.S. nu pot fi considerate ca făcând deplina dovadă a faptului că persona sus menţionată este proprietara acestor suprafeţe de teren, întrucât potrivit art. 2 alin. (1) din Titlul X al Legii nr. 247/2005 „Terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute".
Aşa fiind, pentru a fi valabil încheiate contractele de vânzare-cumpărare care au ca obiect terenuri trebuie încheiate în forma autentică or, în speţă, înscrisurile depuse în susţinerea calităţii de proprietar sunt încheiate sub semnătură privată, având cel mult valoarea unui antecontract de vânzare-cumpărare.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat, în mod corect, ca pârâtul I.T.R.S.V. Ploieşti a refuzat emiterea deciziilor de scoatere definitivă din fondul forestier, având în vedere că una din condiţiile necesare, respectiv dovada calităţii de proprietar al terenului adus în compensare nu a fost făcută de către reclamant.
Împotriva sentinţei nr. 114/F/2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul D.S.A., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac şi modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii în contencios administrativ astfel cum a fost formulată.
A învederat recurentul, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată este netemeinică şi nelegală, în mod greşit acţiunea în contencios administrativ fiind respinsă cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada faptului că este proprietarul terenului propus a fi adus în compensare. În realitate, a precizat recurentul, cerinţa acestei dovezi a fost introdusă prin lege numai în anul următor, şi anume prin Normele metodologice din 14 februarie 2009 publicate în M.Of., Partea I, nr. 100 din 19 februarie 2009. Or, noua lege se aplică, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 1 C. civ., numai situaţiilor care se ivesc după adoptarea ei, iar nu şi situaţiilor anterioare.
Prin întâmpinările formulate în cauză intimaţii Ministerul Mediului şi Pădurilor (căruia i s-a transmis calitatea procesuală a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, urmare intrării în vigoare a OUG nr. 115/2009 şi a HG nr. 1635/2009) şi I.T.R.S.V. Ploieşti au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat, prin considerentele hotărârii recurate, că la data la care recurentul reclamant a solicitat scoaterea definitivă din fondul forestier cu compensare, actul normativ aplicabil care se afla în vigoare era OG nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 24 alin. (3) din OG nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „La cererea persoanelor fizice şi juridice, scoaterea definitivă a unor terenuri din fondul forestier naţional pentru obiectivele şi lucrările prevăzute la alin. (1), dacă beneficiarul compensează cu terenuri echivalente ca suprafaţă şi bonitate, limitrofe fondului forestier, se poate face cu plata unei taxe egale cu valoarea masei lemnoase la exploatabilitate pentru specia principală de bază corespunzătoare staţiunii, care se varsă la Fondul de ameliorare a fondului funciar, a despăgubirilor prevăzute la alin. (2) lit. d), precum şi a cheltuielilor de instalare a vegetaţiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la realizarea stării de masiv pe terenul primit în compensare, care se achită anticipat administratorului fondului forestier".
Prevederea legală mai sus menţionată se interpretează în sensul bă beneficiarul solicitării de compensare, în speţă reclamantul recurent, avea obligaţia de a aduce în fondul forestier terenuri echivalente cu suprafeţele cu privire la care se solicită scoaterea din fondul forestier, fiind astfel necesar, în mod evident, ca acesta să facă dovada că este titularul dreptului de a dispune de respectivele terenuri echivalente pe care le aduce în compensare în fondul forestier, altfel spus titularul dreptului de proprietate asupra acestora.
Or, în litigiu, cum corect a reţinut şi prima instanţă, reclamantul nu a făcut dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor echivalente propuse a fi aduse în compensare, astfel că în mod legal s-a procedat, prin sentinţa atacată, la respingerea acţiunii prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la eliberarea deciziilor de scoatere definitivă din fondul forestier a două terenuri aflate în proprietatea reclamantului.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiată şi că hotărârea atacată este temeinică şi legală, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.S.A. împotriva sentinţei nr. 114/F din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.S.A., prin mandatar S.C. S.P. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 114/F din 9 octombrie2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4459/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4480/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
