ICCJ. Decizia nr. 4526/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4526/2010
Dosar nr. 1845/2/200.
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 656 din 5 februarie 2010, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.C. şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii, reţinând că, în speţă sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 constând în aceea că pârâtul a avut gradul de ofiţer, inclusiv acoperit, al fostei Securităţi în perioada 1945 – 1989, iar în calitatea menţionată a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Astfel, s-a menţionat că, în perioada 1967 – 1976, pârâtul în calitate de locotenent în cadrul Direcţiei Regionale Dobrogea, Serviciul 3 şi respectiv locotenent major în cadrul Inspectoratului Judeţean Constanţa, Serviciul 3 a încălcat dreptul la viaţă privată (art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, coroborat art. 17 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice) şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor (art. 28 din Constituţia României coroborat cu art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin următoarele fapte: a dirijat reţeaua informativă din legătura sa, să culeagă informaţii asupra unei persoane ghid OJT, folosită în „problema turiştilor" şi asupra unei persoane, cetăţean german, delegat al firmei turistice TUI, indicând informatorul să semnaleze aspecte legate de activitatea delegatului în extrasezon, precum şi orice legături cu cetăţeni români, metodă folosită şi cu privire la un fost deţinut politic, atunci când a solicitat sursei să stabilească „eventuale legături, anturajul" acestuia.
Pe cale de consecinţă instanţa a concluzionat că încălcarea propriu zisă a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniei s-a produs atunci când sursele, în urma instructajului primit, au pătruns în intimitatea persoanei urmărite, oferind informaţii despre activitatea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul M.C. pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în raport de probele administrate.
Se invocă în motivele de recurs următoarele aspecte de nelegalitate şi netemeinicie.
Se arată Asociaţia „Revoluţia din 1989" Constanţa nu a solicitat constatarea calităţii de luptător al fostei Securităţi în ceea ce-l priveşte pe recurent deoarece acest fapt era cunoscut.
Se arată că instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile şi nu a pus în discuţie excepţia invocată privind declasificarea nelegală a dosarelor fostei Securităţi şi excepţia prescrierii dreptului la acţiune.
Se arată că instanţa a respins cererea de introducere în cauză a Serviciului Român de Informaţii şi a Asociaţiei „Revoluţia din 1989" Constanţa şi i-a fost încălcat dreptul la apărare şi dispoziţiilor art. 6-10 şi art. 14 din CEDO şi art. 17 din CEDO care interzic discriminarea şi abuzul de drept.
Se arată că prin hotărârea pronunţată instanţa de fond nu a soluţionat cauza pe fond şi în consecinţă se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.
La dosar s-au depus acte de către o persoană Asociaţia „Revoluţia din 1989" Constanţa care nu are calitate de parte în dosar.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008, în raport de probele administrate.
Susţinerile din motivele de recurs nu reprezintă motive de nelegalitate şi nu infirmă legalitatea şi temeinicia soluţiei de admitere a acţiunii şi de constatare a calităţii recurentului de lucrător al Securităţii, în cauză fiind îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008.
Recurentul nu a contestat calitatea sa de ofiţer de informaţii în cadrul fostei Securităţi în perioada legală prevăzută de actul normativ 1945-1989, aceasta fiind prima condiţie legală.
În cauză, în raport de obiect, instanţa de fond în mod corect cu exercitarea rolului activ nu a încuviinţat lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a unor persoane ca părţi respectiv Serviciul Român de Informaţii sau Asociaţia „Revoluţia din 1989" Constanţa. Această din urmă persoană nu are nici o calitate în cauză, chiar în condiţiile în care după ce a formulat sesizarea către intimat ulterior a revenit asupra ei.
În cauză nu au fost invocate principiile de drept invocate de recurent al neretroactivităţii legii civile sau al prescrierii dreptului la acţiune. Faptul că recurentul face aprecieri personale privind caracterul abuziv, „iraţional"al OUG nr. 24/2008 acest act normativ este constituţional, excepţia de neconstituţionalitate fiind respinsă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1502 din 10 noiembrie 2009.
În cauză nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare sau faptul că recurentul a fost discriminat nefiind aplicabile dispoziţiile CEDO invocate în motivele de recurs.
Din actele care au stat la baza notei de constatare rezultă cu certitudine îndeplinirea celei de a doua condiţii prevăzute de art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008. Recurentul în calitatea sa de ofiţer al fostei Securităţi a desfăşurat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, activităţi specifice de urmărire, filaj întocmire de note informative despre persoane şi fapte concrete care au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C. împotriva sentinţei civile nr. 656 din 5 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4491/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4527/2010. Contencios → |
|---|
