ICCJ. Decizia nr. 4575/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4575/2010
Dosar nr. 1025/42/2009
Şedinţa publică de la 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.M.F. a formulat contestaţie împotriva actului de constatare din anul 2009 emis de Inspecţia de Integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate, prin care s-a constatat că începând cu data de 18 iunie 2008, s-ar afla în stare de incompatibilitate, întrucât deţine simultan funcţia de primar şi calitatea de comerciant persoană fizică.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că nu au fost respectate dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007, republicată, în sensul că actul de constatare nu cuprinde menţiunile prevăzute cu caracter obligatoriu de textul de lege menţionat, context în care a invocat excepţia nulităţii absolute a actului de constatare. A mai susţinut reclamantul că actul de constatare a fost încheiat la data de 4 noiembrie 2009, fără a fi încunoştinţat despre acest fapt, iar actul nu cuprinde obiecţiile şi explicaţiile sale, motiv ce atrage nulitatea absolută.
Prin sentinţa nr. 22 din 1 februarie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.M.F., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat actul de constatare din 04 noiembrie 2009 întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa de fond a reţinut că intimatului- reclamant nu i s-a oferit posibilitatea de a se apăra, având în vedere că prin adresa din data de 9 septembrie 2009 reclamantului i s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a dispus declanşarea procedurii de control cu privire la respectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi al conflictului de interese. Potrivit art. 6 alin. (8) „După începerea verificării, persoana verificată are dreptul să fie înştiinţată despre declanşarea procedurii de verificare şi să ia cunoştinţă de actele şi lucrările dosarului, să fie asistată sau reprezentată de avocat şi să prezinte orice elemente justificative pe care le consideră necesare”.
Se precizează că aceste drepturi au fost aduse la cunoştinţă reclamantului prin adresa de înştiinţare primită la 11 septembrie 2009.
În exercitarea dreptului său la apărare intimatul-reclamant s-a prezentat la sediul Agenţiei Naţionale de Integritate la data de 14 septembrie 2009, dată la care a luat cunoştinţă de conţinutul dosarului şi a depus documente pe care le-a considerat utile cauzei.
În drept, recurenta şi-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. (9) din Legea nr. 144/2007 republicată, nulitatea de drept este prevăzută doar pentru „actele întocmite de inspectorii de integritate după începerea verificării fără ca persoana verificată să fie înştiinţată despre declanşarea procedurii de verificare”.
În speţă reclamantul-intimat a invocat lipsa, din actul de constatare, a obiecţiilor şi explicaţiilor sale, precum şi încheierea, la data de 4 noiembrie 2009, a actului de constatare fără să fi fost încunoştinţat despre acest fapt.
Faţă de faptul că nici una din împrejurările menţionate nu este sancţionată cu nulitatea absolută a actului atacat, iar reclamantul-intimat nu a dovedit o vătămare în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., respectiv o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a soluţionat cauza în baza unei excepţii de nulitate, a actului atacat, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, casând sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, în vederea verificării, pe baza actelor depuse de părţi atât în cursul procedurii administrative, cât şi în instanţă, a legalităţii şi temeiniciei actului de stabilire a pretinsei stării de incompatibilitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 22 din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4571/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4585/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
