ICCJ. Decizia nr. 4588/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4588/2010
Dosar nr. 1378/59/2009
Şedinţa publică de la 27 octombrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ, sub nr. 7058/30 din 24 septembrie 2008 reclamantul R.I., a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti, prin Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie al Judeţului Timiş obligarea pârâţilor la plata primei de concediu cuvenite pentru anii 2002 şi 2003 conform art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, sume actualizate în raport cu rata inflaţiei.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esenţă următoarele:
Prin O.U.G. nr. 146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă. În baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive şi actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, stabilindu-se şi cele trei tranşe de plată pe parcursul anului 2008.
Art. 4 alin. (5) din actul normativ mai sus indicat prevede faptul că „plata drepturilor prevăzute la alin (1)-(4) se face la cererea beneficiarilor acestor drepturi";.
Cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul R.I. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la data de 24 septembrie 2008, ulterior apariţiei actului normativ mai sus indicat, intrat în vigoare la data de 19 decembrie 2007, cererea fiind deci, la data înregistrării la instanţă, ulterioară apariţiei actului normativ.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a respins acţiunea formulată de reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti prin Direcţia Generală Reglementări Juridice şi Contencios şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie al Judeţului Timiş, ca fiind fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs R.I., iar prin decizia civilă nr. 342 din 05 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 7058/30/2008, Curtea a admis recursul reţinând că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect echivalează cu necercetarea în fond a cauzei astfel încât, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. a admis recursul şi a casat sentinţa recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, ocazie cu care prima instanţă a analizat pe fond cererea reclamantului stabilind totodată şi dacă acesta beneficiază de dreptul la prima de concediu pe anii 2002-2003 ţinând cont de legislaţia specifică aplicabilă poliţiştilor în perioada respectivă.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 7058.1/30/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 461/CA din 27 aprilie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 7058.1/30/2008, Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamantul R.I. împotriva pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Politie al judeţului Timiş şi a obligat pârâţii la plata primelor de concediu către reclamant pentru anii 2002 şi 2003 actualizate cu rata inflaţiei, la data plătii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei civile recurate şi respingerii acţiunii.
Prin decizia nr. 1339 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a admis recursurile declarate de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş împotriva sentinţei nr. 461/CA din 27 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7058.1/30/2008 şi a modificat sentinţa recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire R.I., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. 1378/59/2009, solicitând anularea acestei decizii, precizând că există decizii definitive potrivnice date de aceeaşi instanţă, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În motivarea căii de atac, mai arată reclamantul, că prin decizia nr. 605 din 22 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 2547.1/115/2007 s-au respins recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş-Severin şi I.J.P.F. Caraş-Severin împotriva sentinţei nr. 145 din 21 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. 2547/115/2007, cauza fiind similară cu cea a cărei revizuire se solicită, acordându-se astfel reclamanţilor aceleaşi drepturi salariale cu cele solicitate de reclamantul din prezenta cauză.
Intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Timiş a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara de a soluţiona cauza, raportat la motivele de revizuire, considerând că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin decizia nr. 287 din 2 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de R.I. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de revizuire invocat de revizuent, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru a se dispune anularea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit textului de lege menţionat, revizuirea unei hotărâri se poate cere, între altele „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
În prezenta cerere revizuentul invocă o pretinsă contrarietate între decizia civilă nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, în Dosarul nr. 7058.1/30/2008 în care părţi sunt R.I. (revizuentul), Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş-Severin şi I.P.J.F. Caraş-Severin şi alte decizii pronunţate în cauze similare de către aceeaşi instanţă, respectiv decizia civilă nr. 605 din 22 mai 2008 şi nr. 92 din 22 ianuarie 2009, care priveşte colegi ai reclamantului, în contradictoriu cu aceleaşi autorităţi, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Caraş–Severin şi I.P.J.F. Caraş–Severin.
Faţă de împrejurarea că nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.I., împotriva deciziei nr. 1339 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4585/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4596/2010. Contencios → |
|---|
