ICCJ. Decizia nr. 4585/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4585/2010
Dosar nr. 418/59/2010
Şedinţa publică de la 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea precizată, reclamanta SC E. SA Moraviţa a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Logistică şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Timiş, Sectorul Poliţiei de frontieră M. şi Consiliul Judeţean Timiş solicitând suspendarea executării autorizaţiei de construcţie din 07 decembrie 2009 emisă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Logistică, în ceea ce priveşte amplasarea gardului metalic pe porţiunea aferentă magazinului duty-free aparţinând reclamantei, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivare, reclamanta a arătat că magazinul duty–free al societăţii funcţionează legal în Punctul de trecere al frontierei S.M., clădirea fiind amplasată pe partea dreaptă a sensului de ieşire din ţară, pe terenul Primăriei M., cu care are contract de închiriere pe durată nedeterminată. A mai arătat că proiectul autorizat de Consiliul Judeţean Timiş are prevăzută amplasarea unui gard metalic pe suprafaţa clădirii magazinului duty–free obturând în acest fel intrarea în magazin.
Prin întâmpinare, pârâţii Consiliul Judeţean Timiş, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor au invocat excepţia inadmisibilităţii cererii pentru că reclamanta nu solicită suspendarea executării unui act administrativ, ci suspendarea executării unor lucrări de construcţii.
Pârâtul Inspectoratul Judeţean de Frontieră Timiş a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a inspectoratului şi a pârâtului Sectorul poliţiei de frontieră M., arătând că acest sector este structură subordonată a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, respectiva instituţie neavând personalitate juridică.
Curtea de Apel Timişoara a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere că prin precizarea la acţiune, reclamanta a atacat un act administrativ, respectiv o autorizaţie de construcţie din 06 februarie 2009 emisă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Pe fondul cererii, prima instanţă a reţinut că prin autorizaţia de construire din 7 decembrie 2009 pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a autorizat efectuarea lucrărilor de construire pentru Reconfigurarea infrastructurii şi fluxurilor de trafic din punctele de trecere a frontierei – Lot XX PCTF M., la mai multe obiective, ce urmează să fie executate pe imobilul teren şi construcţii situat în extravilanul localităţii M., judeţul Timiş, aflat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi înscris în evidenţa de cadastru a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră la nr. YY.
A mai reţinut că potrivit avizului din 12 ianuarie 2010 emis de Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş, reclamanta a fost avizată favorabil pentru perioada de până la 11 ianuarie 2011, să desfăşoare activitate comercială de tip duty–free, în Punctul de Frontieră M., iar magazinul pe care îl deţine este amplasat pe terenul comunei M., cu care are contract de închiriere pe durată nedeterminată şi prin amplasarea gardului metalic aferent construcţiei avizate prin autorizaţia emisă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, s-ar obtura intrarea în magazin, ceea ce ar duce la imposibilitatea desfăşurării sale comerciale şi, în consecinţă la blocarea acesteia.
A concluzionat prima instanţă în sensul că aspectele invocate în cerere se constituie în cazul bine justificat, creându-se îndoieli cu privire la legalitatea autorizaţiei atacate şi, de asemenea, punerea în executare a actului administrativ conduce la producerea de prejudicii materiale reclamantei, astfel încât sunt îndeplinite condiţiile suspendării executării actului administrativ menţionat.
În ceea ce priveşte pârâţii Consiliul Judeţean Timiş, Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Timiş şi Sectorul Poliţiei de Frontieră M., Curtea de Apel a constatat că nu sunt emitenţii autorizaţiei de construcţie atacate, astfel că nu au calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care a respins cererea pe excepţie faţă de aceşti pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – respectiv „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”, precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., care permit examinarea cauzei sub toate aspectele.
Susţine, în esenţă, recurentul-pârât, prin motivele de recurs formulate, că hotărârea instanţei de fond nu cuprinde temeiurile de fapt şi de drept pe care se bazează, aceasta blocând în mod nejustificat un proiect care este supus unor termene de finalizare, sub sancţiunea pierderii finanţării, reţinându-se greşit şi faptul că sunt întrunite condiţiile suspendării prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fără a fi analizate şi avute în vedere şi apărările formulate în primă instanţă.
Intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală Logistică a depus la dosar un punct de vedere cu privire la calitatea procesuală pasivă a Direcţiei Generale Logistică, susţinând că aceasta nu are personalitate juridică, fiind subordonată aparatului central al Ministerului Administraţiei şi Internelor, singura instituţie care are calitatea de pârât în cauză fiind Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi admis, potrivit considerentelor ce urmează:
Pentru a dispune suspendarea executării autorizaţiei de construire din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor în partea privind autorizarea amplasării gardului metalic pe porţiunea de teren aferentă magazinului duty-free, instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite cele două condiţii instituite de art. 14 din Legea contenciosului administrativ – cazul bine justificat şi paguba iminentă – dat fiind că prin amplasarea gardului metalic aferent construcţiei avizate prin respectiva autorizaţie, s-ar obtura intrarea în magazin, ceea ce ar duce la imposibilitatea desfăşurării activităţii comerciale cu consecinţa producerii şi a unor prejudicii materiale pentru reclamantă.
Soluţia pronunţată este nelegală şi netemeinică, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, în speţă, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat – autorizaţia din 7 decembrie 2009, lucrările de construire avizate prin această autorizaţie urmând a fi executate pe terenul aflat în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi vizând punctul de trecere al frontierei M.
Or, chiar intimata-reclamantă face precizarea în acţiune că magazinul ce-l deţine funcţionează pe terenul Primăriei M., deci în afara zonei aferente punctului de trecere a frontierei.
Pe de altă parte în Anexa 2 pct. 2 din H.G. nr. 445/2002 cu modificările şi completările ulterioare se prevede că „sunt supuse avizării în condiţiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, toate activităţile ce urmează a se desfăşura în punctele de trecere a frontierei, altele decât efectuarea controlului de frontieră, care prin natura lor nu afectează desfăşurarea activităţii specifice de control, de ordine publică, mediul înconjurător şi siguranţa traficului în punctele de trecere a frontierei”.
Prin urmare intimata-reclamantă are şi ea obligaţia de „a nu afecta desfăşurarea activităţii specifice”, acesta fiind şi scopul pentru care au fost luate măsuri de includere în proiectul tehnic a lucrărilor de amenajarea gardului metalic, proiectul tehnic vizând lucrări de reabilitate a Punctului de Trecere a Frontierei M., finanţat de Comisia Europeană şi care are prevăzut un termen de finalizare.
Nemaifiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat este inutil a se mai analiza îndeplinirea celei de-a doua condiţii a pagubei iminente.
Aşa fiind, instanţa de fond a pronunţat o soluţie de admitere a cererii de suspendare a executării autorizaţiei în partea privind amplasarea gardului metalic, numai printr-o aplicare greşită a textului de lege, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, contrar situaţiei de fapt din dosar.
Mai mult, astfel cum precizează recurentul-pârât, prezenta cerere de suspendare a lucrărilor autorizate prin actul administrativ atacat pune în pericol întreg proiectul, prin neîndeplinirea obligaţiilor asumate de Guvernul României, lucrările fiind începute cu sprijinul financiar al Uniunii Europene cât şi cu fonduri de la bugetul de stat.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră urmează a fi admis, în baza art. 312 C. proc. civ., iar hotărârea instanţei de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării autorizaţiei de construcţie din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, cerere formulată de SC E. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, împotriva sentinţei civile nr. 251 din 5 mai 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării autorizaţiei de construcţie din 7 decembrie 2009 emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, formulată de SC E. SA.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4575/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4588/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
