ICCJ. Decizia nr. 4598/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4598/2010
Dosar nr. 556/46/2010
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.A. a chemat în judecată Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea autorizaţiei de construire din 7 mai 2009, emisă de pârât.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că prin autorizaţia a cărei anulare o solicită, Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea l-a autorizat pe numitul P.I. să execute lucrări de construire, respectiv lucrări de racordare la canalizare a unui imobil situat în Râmnicu Vâlcea, strada H. judeţul Vâlcea, instalaţie care este proprietatea reclamantului, instalaţiile de apă şi canalizare fiind executate pe cheltuiala sa în anul 1996, întrucât strada nu avea reţea de canalizare, iar instalaţia respectivă nu a intrat în domeniul public al Municipiului Râmnicu Vâlcea.
S-a mai susţinut că, potrivit Legii nr. 213/1998, apartenenţa unui bun la domeniul public de interes judeţean sau local se atestă prin hotărâre de guvern şi nu prin hotărâre a Consiliului local, racordul la apă şi canal din strada H. nefiind inclus la anexa la H.G. nr. 1362/2001, prin care s-a atestat apartenenţa bunurilor la domeniul public al municipiului, astfel că Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea nu putea emite autorizaţia de construire pentru alte persoane, decât cu acordul reclamantului.
În şedinţa din 30 martie 2010, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a poziţiei nr. XX din anexa nr. 1 a H.G. nr. 54/2008 de modificare şi completare a H.G. nr. 1362/2001, privind atestarea apartenenţei bunurilor la domeniul public al Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii iar pârâtul Guvernul României a invocat inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 149/F-CONT din 23 iunie 2010 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâţii Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea şi Guvernul României, precum şi excepţia de nelegalitate invocată de reclamantul C.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii,respectiv a excepţiei de nelegalitate a poziţiei nr. XX din anexa nr. 1 a H.G. nr. 54/2008, s-a reţinut că aceasta nu este întemeiată.
Astfel, s-a reţinut că hotărârea de guvern atacată nu este un act administrativ normativ, deoarece are caracteristicile unui act administrativ individual, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Cât priveşte excepţia de nelegalitate a poziţiei nr. XX din anexa nr. 1 a H.G. nr. 54/2008, s-a reţinut că nu este fondată. S-a statuat că preluarea în domeniul public a extinderii reţelei de apă şi canalizare din strada H. Municipiul Râmnicu Vâlcea s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi art. 29 alin. (1) şi (3) din H.G. nr. 525/1996. Conform art. 3 lit. m) din O.G. nr. 32/2002, reclamantul este proprietar doar asupra instalaţiilor interioare de canalizare, astfel că nu se poate pretinde de acesta că a fost vătămat prin dispoziţiile a căror nelegalitate a fost invocată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs reclamantul C.A., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”, se arată că instanţa de fond nu a motivat în fapt şi în drept soluţia respingerii excepţiei de nelegalitate invocată, în raport de probele administrate şi apărările formulate de părţi, pentru a da posibilitatea instanţei de recurs să analizeze temeinicia şi legalitatea hotărârii recurate.
În ceea ce priveşte incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că instanţa de fond nu a interpretat şi aplicat corect dispoziţiilor art. 29 din H.G. nr. 525/1996 atunci când a analizat apartenenţa la domeniul public a bunului de la poziţia nr. XX anexa nr. 1 din H.G. nr. 54/2008.
Mai mult, se menţionează că nu acestea erau aplicabile în cauză, ci dispoziţiile art. 28 din actul normativ menţionat.
Se susţine că prin sentinţa nr. 1743 din 07 martie 2002 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra instalaţiei de canalizare.
De asemenea, se arată că nu s-a făcut dovada de pârâţi că a avut o preluare a instalaţiei de canalizare în baza unui titlu valabil, inclusiv în condiţiile Legii nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care să justifice introducerea acesteia în proprietate publică, prin hotărârea Consiliului Local a Municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 196/2001 şi ulterior prin hotărârea Guvernului a cărei nelegalitate s-a invocat.
Intimaţii P.I. şi C. au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului.
Pentru Municipiul Râmnicu Vâlcea au fost dispuse concluzii scrise prin care s-a solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că racordul de canalizare în discuţie a fost realizat de I.E., în calitate de investitor nu a făcut obiectul vreunei tranzacţii cu recurentul şi a fost cuprins în domeniul public prin efectul art. 28 alin. (1) art. 29 alin. (1) din H.G. nr. 525/1996, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism.
Prin concluziile scrise depuse de recurentul-reclamant C.A. se reiterează criticile din cererea de recurs, concluzionându-se că este întemeiată excepţia de nelegalitate invocată, fiind încălcate dispoziţiile art. 481 C. civ., art. 1, art. 3, art. 4 şi 7 din Legea nr. 213/1998.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de motivele invocate, înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reţinut de instanţa de recurs.
După cum se constată, sentinţa recurată cuprinde menţiunile prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ. De asemenea, aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, susţinerea făcută în acest sens de recurentă fiind în termeni generali, fără a se face trimitere în concret la o astfel de situaţie.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, respectiv a hotărârii nr. 196 din 28 decembrie 2001 rezultă că în lista cuprinzând inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului Râmnicu Vâlcea a fost inclusă şi reţeaua de canalizare de pe strada H.
Ulterior, prin H.G. nr. 54/2008, pentru modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1362/2001, privind atestarea domeniului public al judeţului Vâlcea, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Vâlcea, la poziţia nr. XX din anexa nr. 1 a fost înscrisă reţeaua de canalizare Dn.300,85m, strada H., menţionată şi în intervalul ce a făcut obiectul hotărârii Consiliului Local a Municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 196/2001 menţionată anterior.
Prin urmare, în H.G. nr. 54/2008, la poziţia nr. XX din anexa nr. 1, se menţionează ca aparţinând domeniului public al Municipiului Râmnicu Vâlcea reţeaua de canalizare din strada H., astfel cum a fost identificată prin această hotărâre şi nu au a „racordului sau „instalaţiei” de canalizare asupra cărora recurentul susţine că are un drept de proprietate.
Este adevărat că în considerentele hotărârii atacate instanţa de fond face referiri şi la „racordul de canalizare” de pe strada H., însă, acestea nu pot schimba soluţia pronunţată.
Excepţia de nelegalitate supusă judecăţii vizează reţeaua de canalizare din strada H., menţionat la poziţia nr. XX, anexa 1 din H.G. nr. 54/2008, astfel că analiza s-a făcut şi se va face numai cu privire la aceasta.
Cum dispoziţiile art. 29 din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin H.G. nr. 525/1996, prevăd expres că reţelele de canalizare sunt proprietate publică, în cazul de faţă a Municipiului Râmnicu Vâlcea, iar lucrările referitoare la aceste reţele, indiferent de modul de finanţare, intră în proprietate publică, rezultă că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii în litigiul de faţă.
În consecinţă, hotărârea instanţei de fond este corectă, întrucât reţeaua de canalizare din strada H., în litigiu, aparţine doar proprietăţii publice a Municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind executată pe domeniul public, fapt de altfel necontestat.
Şi dispoziţiile art. 28 din acelaşi Regulament, apreciate ca fiind aplicabile în cauză de către recurent, conduc către aceeaşi soluţie, întrucât lucrările ce sunt făcute pentru branşarea şi racordarea la reţeaua de canalizare nu schimbă regimul de proprietate publică în ceea ce priveşte reţeaua de canalizare a Municipiului Râmnicu Vâlcea – strada H.
Mai mult dispoziţiile art. 28 alin. 2 prevăd că: „Lucrările de racordare şi de branşare la reţeaua edilitară publică se suportă în întregime de investitor sau beneficiar”.
Deci, chiar în situaţia în care aceste lucrări sunt executate pe cheltuiala beneficiarului, acesta nu dobândeşte un drept de proprietate asupra reţelei de canalizare, care este proprietatea publică a municipiului, întrucât dispoziţiile art. 28 şi 29 din Regulamentul general de urbanism trebuie să fie interpretate coroborat şi nu trunchiat.
În consecinţă, în raport de cele expuse, nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinţei civile nr. 149/F din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 4596/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4600/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
