ICCJ. Decizia nr. 4600/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4600/2010
Dosar nr. 1720/2/2009
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Revizuentul R.M. a chemat în judecată intimatul Primul Ministru al României, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze sentinţa civilă nr. 271 din 27 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 6365/2/2008.
În drept, revizuentul a invocat prevederile art. 322 alin. (2) şi (3) şi ale art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
La termenul din 27 mai 2009, intimatul a depus întâmpinare, prin care a invocat faptul că cererea de revizuire este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ.
Soluţionând cu prioritate această excepţie, în temeiul art. 137 C. proc. civ., instanţa a reţinut că aceasta este neîntemeiată urmând a fi respinsă, pe considerentul că „şi o hotărâre pronunţată de o instanţă de fond poate face obiectul unei cereri de revizuire, interpretarea sintagmei, din art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prin „neapelare” referitoare la hotărârile rămase definitive nu se poate referi decât la sentinţele pronunţate de instanţele de fond, în contencios, hotărârile primei instanţe neputând fi atacate cu apel, ci doar cu recurs potrivit, dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004”.
Prin sentinţa civilă nr. 4229 din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul R.M.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu pot face obiectul analizei într-o cerere de revizuire, nefiind prevăzute în mod expres şi limitativ la art. 322 C. proc. civ.
Astfel, constată instanţa, nemulţumirile revizuentului faţă de hotărârea atacată şi analiza incidenţei dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. sau ale unor art. din O.G. nr. 27/2002 nu vor fi analizate, deoarece privesc fondul pricinii soluţionate irevocabil sau alte motive decât cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs R.M., susţinând în esenţă următoarele critici:
- Prin soluţia pronunţată în calea de atac a revizuirii, instanţa a creat revizuentului un obstacol în punerea în executare a sentinţei civile nr. 8711 din 23 septembrie 1998, definitivă şi învestită cu formulă executorie şi, implicit, în calea acordării unei despăgubiri legal cuvenite.
- Hotărârea instanţei de fond este nelegală, deoarece îl împiedică pe recurent să tragă la răspundere o persoană, care acţionând în exercitarea atribuţiilor sale oficiale l-a vătămat în drepturile sale fundamentale, respectiv, dreptul la petiţionare şi dreptul de proprietate.
- Instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii şi cel al dreptului de apărare al părţilor.
De asemenea, recurentul a susţinut că hotărârea pronunţată în aceste condiţii este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 322–328 C. proc. civ., revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Art. 322 alin. (1) din acelaşi cod prevede că obiectul cererii de revizuire îl formează hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de instanţele de recurs atunci când evocă fondul.
O instanţă de recurs evocă fondul atunci când reapreciază probele administrate în cauză, schimbând, deci, situaţia de fapt stabilită de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată.
În această categorie intră toate hotărârile prin care se rejudecă fondul după casare.
Pe calea revizuirii, pot fi atacate şi hotărârile pronunţate în urma admiterii recursului în materia contenciosului administrativ când, casând sentinţa, instanţa rejudecă litigiul în fond potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În speţă, revizuentul a formulat cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 271 din 27 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3137 din 5 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 şi 3 C. proc. civ.
Din analiza hotărârii atacate pe calea revizuirii, rezultă că instanţa de fond s-a pronunţat întocmai pe cererea reclamantului, iar faptul că acesta este nemulţumit de soluţie, nu conduce la concluzia că revizuirea este întemeiată, cazurile de revizuire fiind strict şi limitativ prevăzute de lege.
Pronunţarea asupra fondului pricinii poate avea loc doar în situaţia în care s-ar aprecia că este incident un motiv de revizuire prevăzut la art. 322 C. proc. civ., or, instanţa nu a reţinut incidenţa în cauză a nici unui motiv prevăzut de art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ.
Aşa fiind, nemulţumirile revizuentului faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond şi analiza incidenţei dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost analizate în mod corect de către instanţa de fond, deoarece acestea priveau fondul cauzei, cauză soluţionată irevocabil de către curtea de apel, aşa cum s-a mai arătat.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 4229 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4598/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4602/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
