ICCJ. Decizia nr. 4612/2010. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4612/2010
Dosar nr. 554/32/2009
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC C. SA Borzeşti a chemat în judecată A.N.A.F. pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se dispună obligarea la plata sumei de 570.737 RON reprezentând dobânzi de întârziere. Motivând acţiunea se arată că a depus în perioada aprilie-noiembrie 2007 o serie de deconturi de T.V.A. potrivit cărora suma de încasat rămasă după efectuarea compensării între valoarea T.V.A. de recuperat şi cea de compensat cu obligaţii bugetare a fost de 3.752.685 RON, compensarea făcându-se în baza art. 117 alin. (8) C. proc. fisc. Suma trebuia restituită în termen de 45 de zile de la data solicitării, termen ce rezultă din art. 70 C. proc. fisc.
Reclamanta a mai arătat că acest termen nu a fost respectat aşa încât devin incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. fisc., fiind îndreptăţită la plata dobânzii în cuantum de 570.737 RON. Se mai arata că din suma cuvenită a i se restitui, respectiv 3.752.685 RON a fost compensată cu obligaţiile bugetare aferente lunilor ianuarie-februarie 2008 în sumă de 1.728.531 RON, diferenţa de 2.024.154 RON fiind încasată la 21 aprilie 2008.
Prin întâmpinare A.N.A.F. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că procedura de acordare a dobânzilor este prevăzută de Ordinul nr. 1899/2004 şi că, reclamanta a urmat această procedură, nefiind emis un act administrativ care să poată face obiectul acţiuni în contencios administrativ fiscal.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 21 din 12 februarie 2010 a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că faţă de procedura instituită de Ordinul nr. 1899/2004, solicitarea directă în instanţă a obligării la plata dobânzii fiscale apare ca inadmisibilă, câtă vreme nu a fost emis un act administrativ fiscal de soluţionare a cererii de plată a dobânzilor. Organul fiscal în aplicarea dispoziţiilor pct. 6 alin. (3) Capitolului II al Ordinului nr. 1899/2004 are competenţa de a emite procesul-verbal privind calculul dobânzilor, procesul-verbal fiind însoţit de un referat avizat de conducătorul organului fiscal competent, care va cuprinde motivaţia depăşirii termenului legal de soluţionare a cererii de rambursare.
Reclamanta are deschisă calea acţiunii în contencios doar în ipoteza în care este nemulţumită de modalitatea de calcul a accesoriilor de către organul fiscal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC C. SA Borzeşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, critici sentinţei recurate în sensul că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că intimata-pârâtă nu a soluţionat cererea sa în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc., situaţie în care instanţa trebuia să oblige pârâta la plata sumei de 570.737 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente valorii de 3.752.685 RON, T.V.A. de recuperat, suma solicitată prin notificarea din 18 februarie 2008, căreia i s-a anexat modul de calcul a acestor penalităţi astfel cum prevăd dispoziţiile Capitolului II pct. 3 din Ordinul nr. 1899/2004.
Se precizează că, urmare a nesoluţionării cererii din 18 februarie 2008 avea deschisă calea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, neputând aştepta până la o dată nedefinită pentru emiterea actului administrativ în procedura de soluţionare a cererii formulate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi în raport de art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Pentru început se va face o expunere rezumativă a situaţiei de fapt în raport de înscrisurile ataşate la dosar.
Prin notificarea recurentei-reclamante către intimata-pârâtă înregistrată din 18 februarie 2008 s-a solicitat achitarea sumei de 3.752.685 RON T.V.A. de recuperat plus penalităţi de întârziere calculate conform actului anexat notificării, în sumă de 570.737 RON.
După cum se constată, intimata-pârâtă nu a soluţionat cererea recurentei-reclamante în termenul de 45 de zile prevăzut atât de art. 70 alin. (1) C. proc. fisc. cât şi de art. 4 – Capitolul I din Procedura de restituire a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004.
Intimata-pârâtă, deşi era obligată la respectarea dispoziţiilor legale menţionate, fiind ţinută şi de respectarea principiului operativităţii în desfăşurarea activităţii, nu şi-a îndeplinit obligaţiile în sensul soluţionării cererii recurentei-reclamante potrivit notificării din 19 februarie 2008 nici până în prezent, fapt de altfel recunoscut de aceasta.
Prima instanţă a reţinut că acţiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a emis un act administrativ fiscal de soluţionare a cererii de plată a dobânzilor în conformitate cu procedura aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004.
Instanţa de fond, în raport de dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., ţinând seama de solicitarea reclamantei, de înscrisurile şi dovezile depuse la dosarul cauzei, de dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, trebuia să stabilească în concret cadrul procesual, respectiv dacă cererea de chemare în judecată privea un refuz de soluţionare a unei cereri de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, supusă procedurii aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004. În raport de obiectul cererii, era necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale incidente, respectiv cadrul juridic.
În acest context, soluţionând cauza fără a intra în cercetarea fondului, prima instanţă a pronunţat o soluţie greşită.
Mai mult, este excesivă soluţia de respingere a cererii recurentei-reclamante ca inadmisibilă ca urmare a faptului că intimata-pârâtă nu a emis un act administrativ fiscal de soluţionare a cererii de plată a dobânzilor, în procedura prevăzută de Ordinul nr. 1899/2004, aceasta încurajând starea de pasivitate a autorităţii pârâte şi încălcarea garanţiei de soluţionare a cererilor adresate autorităţilor într-un termen rezonabil, aplicabilă atât procedurilor administrative cât şi proceselor în faţa instanţelor.
Prin urmare, sentinţa recurată, ţinând seama de cele expuse contravine şi prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, sentinţa recurată este nelegală, astfel că, pentru o bună administrare a justiţiei, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare coroborat cu art. 313 C. proc. civ., se impune casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe care, ţinând seama de circumstanţele de fapt, va stabili în concret obiectul cererii de chemare în judecată, cât şi dispoziţiile legale aplicabile acesteia, şi va pronunţa o soluţie pe fond, ţinând seama şi de motivele de recurs invocate de reclamantă care privesc fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. SA Borzeşti împotriva sentinţei civile nr. 21 din 12 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 4607/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4618/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
