ICCJ. Decizia nr. 4620/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4620/2010
Dosar nr. 865/64/2009
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.I. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acest pârât să dispună suspendarea executării Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009, prin care s-a dispus ca H.M. să exercite temporar atribuţiile de director coordonator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Braşov până la pronunţarea instanţei de fond, invocând întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 2208 din 1 iulie 2009, a fost numit în funcţia de director coordonator în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov şi că prin Ordinul nr. 2761 din 5 octombrie 2009 emis de Ministrul Finanţelor Publice, s-a dispus, începând cu data de 16 octombrie 2009, încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 2208/2009 şi încetarea de drept a contractului său de management conform art. 10 alin. (1) lit. b).
Prin sentinţa civilă nr. 138/F/CA din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea reclamantului având ca obiect suspendarea Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009.
Prin întâmpinare Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului.
Această excepţie a fost invocată şi de H.M., introdusă în cauză de către instanţă, din oficiu, la termenul din 9 decembrie 2009.
Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 9/F din 22 ianuarie 2010 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului P.I. şi a admis acţiunea formulată de acesta, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009 emis de Ministrul Finanţelor Publice, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia lipsei calităţii procesuale active nu este întemeiată pentru că dispoziţiile menţionate în ordinul a cărui suspendare se solicită sunt subsecvente şi date în considerarea executării Ordinului nr. 2761/2009. Pe de altă parte, reclamantul a fost menţinut în continuare în funcţia de director coordonator, astfel că nu se poate afirma că ordinul prin care H.M. a fost împuternicită cu exercitarea atribuţiilor corespunzătoare funcţiei ocupate de reclamant nu este susceptibil de a vătăma interesele acestuia. În consecinţă s-a apreciat ca justificată poziţia reclamantului de persoană vătămată.
Referitor la cererea de suspendare, s-a reţinut că cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
În ceea ce priveşte condiţia referitoare la cazul bine justificat, s-a reţinut că aceasta a fost dovedită prin împrejurarea că Ordinul nr. 3214/2009 a fost emis sub semnul unei îndoieli a legalităţii, dat fiind faptul că prin sentinţa civilă nr. 138/F/CA din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Braşov dispusese suspendarea Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009, prin care încetase numirea reclamantului în funcţia de director coordonator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov.
În ceea ce priveşte prejudiciul suferit de reclamant, s-a reţinut că acesta este evident, întrucât urmare a unei soluţii favorabile privind suspendarea ordinului prin care s-a dispus încetarea calităţii de director coordonator, reclamantul s-a văzut în situaţia imposibilităţii exercitării funcţiei deţinute, nefiind de înlăturat nici consecinţele pe care reclamantul le suferă în plan profesional şi psihic urmare a poziţiei pârâtului.
De asemenea, declararea neconstituţionalităţii O.U.G. nr. 105/2009 se răsfrânge şi asupra legalităţii ordinului emis în baza dispoziţiilor acesteia.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi H.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ulterior, H.M. prin „notele de şedinţă” din 20 octombrie 2010, depuse la instanţa de recurs, a declarat că înţelege să renunţe la recursul promovat.
Recurentul Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a invocat ca temei legal al recursului dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., aducând următoarele critici sentinţei atacate:
- în mod greşit a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului întrucât acesta nu a avut calitatea de persoană vătămată în raport de Ordinul nr. 3214 din 19 noiembrie 2009.
- eronat instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente, deşi reclamantul nu a dovedit acest fapt.
De asemenea, se susţine că nu s-a avut în vedere faptul că reclamantului nu i-au fost afectate drepturile materiale şi deci, nu a fost prejudiciat material.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., va lua act de renunţarea la judecata recursului formulat a recurentei H.M.
În ceea ce priveşte recursul formulat de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, instanţa de recurs apreciază că aceasta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente ce vor fi expuse.
În mod corect a fost soluţionată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, întrucât acesta are calitate de persoană vătămată în raport de Ordinul a cărui suspendare s-a solicitat pentru că acesta viza funcţia de director coordonator din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov pe care acesta a ocupat-o până la emiterea Ordinului nr. 2761 din 5 octombrie 2009.
Prin urmare, există identitate între persoana reclamantă şi titularul dreptului afirmat, astfel că nu sunt fondate criticile care vizează acest aspect.
Însă, în ceea ce priveşte soluţia instanţei pe fond, criticile sunt fondate.
Din expunerea rezumativă prezentată anterior, s-a reţinut că reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov, prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2208 din 1 iulie 2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, încheindu-se cu acesta un contract de management pe termen de 1 an, iar ulterior, prin Ordinul nr. 2761 din 5 octombrie 2009 a încetat aplicabilitatea acestui ordin şi a contractului de management.
Prin Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009 a cărui suspendare se solicită, s-a dispus ca H.M. să exercite temporar şi atribuţiile de director coordonator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Braşov.
Cunoscut este faptul că potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ este necesar a fi îndeplinite cumulativ condiţiile referitoare la „cazul bine justificat” şi „prevenirea unei pagube iminente”, astfel cum acestea sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004.
Necontestat este faptul că Ordinului nr. 2761/2009 i-a fost suspendată executarea prin sentinţa nr. 3214 din 19 noiembrie 2009, iar H.M. a fost împuternicită prin Ordinului nr. 3214 din 19 noiembrie 2009 să îndeplinească temporar şi atribuţiile funcţiei de director coordonator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov, însă, reclamantul nu a fost prejudiciat din punct de vedere salarial, nefiindu-i afectate drepturile băneşti pentru funcţia de director coordonator.
Prin urmare, condiţia privind existenţa unei pagube iminente, astfel cum aceasta este definită prin art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, chiar dacă s-a anulat în primul ciclu procesual Ordinul nr. 3214/2009 a cărui suspendare a executării se solicită, putându-se aprecia ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat, pentru considerentele anterior menţionate, nu se poate reţine ca fiind îndeplinită şi condiţia referitoare la paguba iminentă, cu atât mai mult cu cât la 1 iulie 2010 a expirat perioada pentru care reclamantul a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov cât şi contractul de management încheiat pentru 1 an.
În consecinţă, se apreciază că este îndeplinit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 9/F din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Ia act că recurenta-pârâtă H.M. a renunţat la judecata recursului formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 4618/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4623/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
