ICCJ. Decizia nr. 4623/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4623/2010
Dosar nr. 904/2/2010
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Reclamanta T.G.A., prin Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici, a chemat în judecată Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării adresei de preaviz din 22 decembrie 2009 privind pe reclamantă, prin care i s-a pus în vedere faptul că, începând cu data de 23 decembrie 2009 i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, potrivit prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
S-a mai arătat că, prin adresa din 22 decembrie 2009, i s-a adus la cunoştinţă că începând cu data de 23 decembrie 2009 i s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, după care raportul de serviciu al acesteia urmează să înceteze.
2. Hotărârea instanţei de fond.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2263 din 11 mai 2010, a admis acţiunea reclamantei, dispunând suspendarea executării preavizului din 22 decembrie 2009 emis de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Instanţa a reţinut că cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite în cauză.
Astfel, prima condiţie impusă de art. 14 alin. (1) este îndeplinită, cazul bine justificat constând în calitatea pe care o are reclamanta, de lider de sindicat, precum şi faptul că motivele emiterii preavizului nu-i sunt imputabile.
Cât priveşte condiţia prevenirii unei pagube iminente, s-a reţinut că, prin concediere, reclamanta este privată de drepturile salariale.
4. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, ce a preluat activitatea Agenţiei Naţionale pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi împotriva sentinţei civile nr. 2263 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
4.1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Instanţa a admis în mod greşit acţiunea reclamantei, motivând drept caz bine justificat calitatea de lider de sindicat a acesteia.
Reclamanta nu a avut o funcţie de conducere în organizaţia sindicală şi nu se poate prevala de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 54/2003 cu privire la sindicate.
Eliberarea din funcţie s-a făcut în considerarea funcţiei publice deţinută de intimată, funcţie care s-a desfiinţat prin H.G. nr. 1381/2009.
Motivarea instanţei de fond în sensul că „motivele preavizului nu-i sunt imputabile reclamantei” nu este de natură să justifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 54/2003.
Instanţa de fond nu a luat în considerare actele normative invocate, respectiv H.G. nr. 1381/2009 şi Legea nr. 329/2009, raportat la care desfiinţarea postului este efectivă.
4.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Instanţa de fond a admis în mod greşit acţiunea reclamantei şi a suspendat executarea preavizului din 22 decembrie 2009, fără să ţină seama de împrejurarea că adresa-preaviz din 22 decembrie 2009 nu este act administrativ.
Prin adresa contestată, reclamanta nu a fost concediată, ci numai i s-a adus la cunoştinţă preavizul ce a stat ulterior la baza emiterii ordinului de eliberare din funcţie.
Aspectele de nelegalitate precum eliberarea din funcţie, privarea de acordare a drepturilor salariale, dacă în cauză sunt sau nu incidente dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 54/2003, parcurgerea etapelor propuse prin adresa din 05 martie 2010, pot fi analizate de instanţă doar în cadrul unei acţiuni în anularea ordinului de eliberare din funcţie.
4.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.
Hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul interpretării art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, a neîndeplinirii condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Recurenta arată şi că reclamanta nu a introdus acţiune în instanţă pentru anularea preavizului, devenind astfel aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
5. Recursul formulat de recurenta M.M. împotriva sentinţei nr. 2263 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Prin cererea de reexaminare formulată la data de 02 aprilie 2010, recurenta a solicitat să se revină asupra amenzii judiciare aplicate prin încheierea de şedinţă din data de 10 februarie 2010.
Cererea de reexaminare a fost analizată în şedinţa publică din data de 05 mai 2010, recurenta susţinând că nu a avut cunoştinţă de solicitarea instanţei, deoarece nu a fost citată la adresa corectă.
5.2. Prin sentinţa civilă nr. 2263 din 11 mai 2010, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii de reexaminare.
5.3. Deşi s-a admis cererea de reexaminare în data de 05 mai 2010, nu se reţin în cuprinsul încheierii aspectele învederate de recurentă.
6. Întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă T.G.A., prin Sindicatul Naţional al funcţionarilor publici la recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi.
Intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât din actele dosarului rezultă că reclamanta este lider de sindicat şi i se aplică prevederile art. 10 din legea sindicatelor.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Cu privire la recursul formulat de M.M., în temeiul art. 246 C. proc. civ., urmează a se lua act de declaraţia recurentei de renunţare la recursul formulat.
2. În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi, se va constata temeinicia criticilor aduse sentinţei recurate, din prerogativa motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
2.1. Admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ este dată de calitatea de act administrativ a înscrisului contestat, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (…)”.
Preavizul din 22 decembrie 2009 nu îndeplineşte caracteristicile unui act administrativ, deoarece nu este apt să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Preavizul este actul premergător emiterii ordinului de eliberare din funcţie. Numai acesta din urmă produce efecte juridice, are calitatea de act administrativ şi poate fi contestat în instanţă.
Deoarece preavizul din anul 2009 nu este un act administrativ, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Prin urmare, reclamanta nu poate introduce acţiune având ca obiect suspendarea executării actului premergător, sancţiunea în caz contrar fiind respingerea cererii ca inadmisibilă.
2.2. În concluzie, din acest punct de vedere, motivele de recurs formulate conduc la admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare a executării preavizului din 22 decembrie 2009 ca inadmisibilă, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
2.3. În raport de soluţia pronunţată, este inutilă cercetarea şi analizarea celorlalte motive de recurs formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că recurenta-pârâtă M.M. a renunţat la recursul formulat.
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei civile nr. 2263 din 11 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4620/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4624/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
