ICCJ. Decizia nr. 4638/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4638/2010
Dosar nr. 1607/44/2009
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea instanţei de fond
Prin decizia (sentinţa) nr. 276 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care solicita obligarea acestuia la recunoaşterea vechimii în gradul de subinspector, dobândită din momentul absolvirii Academiei de Poliţie A.I.C., la data de 24 iulie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanţei judecătoreşti competente pentru realizarea în concret a dreptului său.
În cauza dedusă judecăţii, se arată în considerentele hotărârii recurate, reclamantul nu a făcut, însă, dovada existenţei unui drept proteguit de lege.
Astfel, reţine prima instanţă, reclamantul nu a dovedit în niciun chip faptul că ar fi poliţist, că ar fi absolvit Facultatea de drept din cadrul Academiei de poliţie, data la care ar fi absolvit şi nici gradul pe care îl avea la data promovării acţiunii; or, în lipsa unor minime dovezi în acest sens, instanţa nu poate să se rezume decât să stabilească asupra unei chestiuni de principiu, referitoare la un pretins drept ce i-a fost încălcat reclamantului.
Este adevărat că atât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au statuat asupra posibilităţii acordării gradului de ofiţer de poliţie în egală măsură tuturor absolvenţilor facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie A.I.C., indiferent de forma de învăţământ.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, dacă în această privinţă rezolvările jurisprudenţiale au înlăturat neclaritatea unor texte din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, asupra chestiunii recunoaşterii vechimii în grad nici reclamantul nu a precizat care dispoziţie a legii îi conferă mai mult decât o vocaţie de a fi avansat în grad.
De altfel, reţine instanţa de fond, atâta vreme cât nu a dobândit gradul profesional de inspector de poliţie, este de neconceput ficţiunea concepută de acesta, că instanţa poate dispune retroactiv recunoaşterea unui statut profesional pe care acesta nu l-a avut, respectiv calitatea de ofiţer de poliţie de la data absolvirii facultăţii.
2. Recursul formulat de reclamantul S.D. împotriva deciziei (sentinţei) nr. 276 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal
Motivele de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
2.1. Instanţa de fond trebuia să pronunţe o „sentinţă” şi nu o „decizie”, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
2.2. Instanţa de fond nu a introdus în proces şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, deoarece obiectul acţiunii îl constituie discriminarea situaţiei sale profesionale.
II. Considerentele instanţei de recurs
Recursul este nefondat.
1.1. Este cert că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre conformă cu dispoziţiile art. 255 alin. (1) C. proc. civ. şi anume o sentinţă ce a rezolvat fondul cauzei în primă instanţă.
Faptul că actul procedural a fost denumit din eroare „decizie” nu atrage nulitatea acesteia, existând posibilitatea îndreptării pe calea prevăzută de art. 281 C. proc. civ.
1.2. Lipsa citării în proces a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu constituie un motiv de casare a hotărârii recurate, deoarece temeiul de drept al acţiunii este Legea nr. 554/2004, Legea nr. 360/2002 şi Legea nr. 188/1999.
1.3. Instanţa de recurs a ridicat din oficiu un alt motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi anume excepţia tardivităţii formulării acţiunii excepţiei considerată a fi întemeiată, ce nu conduce însă la admiterea recursului, ci la respingerea acestuia cu consecinţa schimbării motivării sentinţei recurate.
Reclamantul, prin acţiunea introductivă, a solicitat recunoaşterea unui drept, şi anume cel al vechimii în gradul de subinspector de la momentul absolvirii Academiei de Poliţie A.I.C. Bucureşti – 24 iulie 2003 şi până la momentul acordării în concret a gradului de subinspector de poliţie, 1 februarie 2006.
Acţiunea, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 modificată şi completată, se supune condiţiilor şi termenelor prevăzute în aceasta.
Se constată că reclamantul a îndeplinit condiţia obligatorie a procedurii prealabile, însă dreptul pretins urma să fie valorificat în termenele prevăzute de legea contenciosului administrativ în vigoare la data de 24 iulie 2003.
Promovarea unei acţiuni în justiţie la 9 noiembrie 2009 nu poate fi acceptată, fără a se înfrânge termenul de 1 an calculat de la data încălcării dreptului pretins.
Apărarea intimatului-reclamant referitoare la excepţia tardivităţii va fi respinsă, întrucât prin aceasta se modifică obiectul acţiunii, încercând a se acredita ideea unei acţiuni întemeiate pe „legislaţia discriminării”, neinvocată însă şi în concret.
Decizia nr. 4352 din 26 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nu poate fi acceptată ca fiind temei al recunoaşterii discriminării reclamantului.
Acţiunea formulată de fratele intimatului, ce a avut ca obiect recunoaşterea unui drept pretins, respectiv acordarea gradului profesional de ofiţer de poliţie, a fost promovată în termenul de prescripţie impuse de Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Între cele două acţiuni există astfel deosebiri legate de termenul de prescripţie, excepţie absolută, ce poate fi invocată în orice fază a procesului inclusiv de instanţa de judecată.
În speţă, nu există aplicabil termenul de 3 ani invocat de intimat şi nu operează nicio întrerupere a acesteia, urmare a publicării în M. Of. al României Partea I a Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 665/2008, deoarece termenul de introducere a acţiunii se împlinise cu cel puţin patru ani înainte de apariţia ordinului.
În concluzie, excepţia ridicată din oficiu de instanţa de recurs este întemeiată şi conduce la respingerea acţiunii pe acest motiv.
2. Faţă de cele sus menţionate, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei (sentinţei) nr. 276 din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4624/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4642/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
