ICCJ. Decizia nr. 4648/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4648/2010
Dosar nr. 3207/1/2010
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC A.O. SA, sub supravegherea administratorului judiciar SC B.C.I. - SPRL, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. Ilfov a solicitat anularea deciziilor nr. 29 din 08 octombrie 2008 şi nr. 31 din 16 octombrie 2008 emise de pârâtă şi obligarea acesteia să se conformeze prevederilor legale în vigoare, în sensul de a-şi modifica evidenţele informatizate prin indicarea în mod real şi corect a creanţelor pe care le are faţă de reclamantă, în conformitate cu Planul de reorganizare judiciară.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin sentinţa comercială nr. 2106 din 18 septembrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 333/3/2002, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Bucureşti a confirmat planul de reorganizare judiciară a societăţii.
Deşi în planul de reorganizare acceptat de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin adresa din 11 mai 2006, creanţele acesteia faţă de societatea reclamantă au fost stabilite la: 2.409.487,75 RON rezultate din Graficul de Rambursare a Debitelor din Tabloul Definitiv al Creditorilor la data deschiderii procedurii şi 2.975.345,20 RON rezultate din Graficul de Rambursare a Debitelor Rezultate din Derularea Procedurii, pârâta pretinde că are faţă de reclamantă creanţele prevăzute în Certificatul de Atestare Fiscală pentru persoane juridice nr. RR din 12 septembrie 2008.
Împotriva certificatului de atestare fiscală menţionat a formulat contestaţie ce a fost însă respinsă prin decizia nr. 31 din 16 octombrie 2008, apreciindu-se că certificatul de atestare fiscală nu este titlu executoriu şi implicit, nu poate fi contestat.
Prin întâmpinarea formulată, D.G.F.P. Ilfov a invocat excepţiile necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi excepţia inadmisibilităţii, iar cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond vizată de cererea de revizuire
Prin sentinţa civilă nr. 1349 din 31 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi necompetenţei materiale a instanţei şi totodată, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat contestaţie împotriva unor acte administrativ fiscale emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, vizând creanţe bugetare în cuantum de 5.384.832,95 RON pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a respins excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cauzei.
Nici excepţia inadmisibilităţii cererii, în raport de obiectul acţiunii, nu a fost reţinută, instanţa de fond apreciind că în cauză sunt emise două acte administrativ fiscale, respectiv decizia nr. 29/2008 şi decizia nr. 31 din 16 octombrie 2008, ce pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ şi fiscal în temeiul dispoziţiilor art. 218 alin. (2) C. proc. fisc.
Nemulţumirea reclamantului rezidă în împrejurarea că deşi prin planul de reorganizare, confirmat de judecătorul sindic şi votat de reprezentantul pârâtei s-a reţinut cu titlu de creanţă bugetară o anumită sumă de bani, pârâta continuă să calculeze accesorii ale acestor debite.
Certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice este documentul care prezintă la o anumită dată informaţiile privind situaţia creanţelor restante aflate în sistemul de administrare fiscală al unităţii respective. Acesta nu constituie titlu de creanţă, aşa cum este definit de dispoziţiile art. 205 din O.U.G. nr. 92/2003, ca să poată face obiectul unei contestaţii.
De asemenea, certificatul de atestare fiscală nr. RR din 12 septembrie 2008 cuprinde şi soldurile conturilor punctate, confirmate şi acceptate atât de D.G.F.P. Ilfov, cât şi de SC A.O. SA, conform procesului verbal de consemnare a soldului financiar contabil încheiat între conducerea celor două părţi şi înregistrat la D.G.F.P. sub nr. CC din 07 septembrie 2006.
Prin procesul-verbal menţionat, încheiat de conducerile celor două părţi la data de 07 septembrie 2006 au fost confirmate şi acceptate atât debitele, cât şi majorările de întârziere în cuantum total de 13.103.587 RON.
Totodată în Anexa la Planul de reorganizare încheiat la data de 07 septembrie 2006 se menţionează că suma cu care D.G.F.P. Ilfov s-a înscris la masa credală a debitoarei SC A.O. SA este cea consemnată în procesul-verbal de punctaj contabil, respectiv 13.103.587 RON, urmând ca graficele de plată să se modifice în mod corespunzător cu respectarea limitei legale de 2 ani de la data confirmării planului.
Planul de reorganizare a fost confirmat de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, prin sentinţa nr. 2106 din 18 septembrie 2006, ulterior semnării procesului-verbal de consemnare a soldului financiar contabil şi Anexei la Planul de Reorganizare judiciară, respectiv 07 septembrie 2006.
Ca urmare, neidentificând motive de nelegalitate, prima instanţă a conchis în sensul că atât decizia nr. 29/2008, cât şi decizia nr. 31/2008 emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sunt legale.
Recursul declarat împotriva sentinţei prezentate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1464 din data de 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Cererea de revizuire
La data de 15 aprilie 2010 SC A.O. SA a formulat cerere de revizuire, invocând motivele prevăzute de art. 322 pct. 2 şi 7 C. proc. civ. dar dezvoltându-l numai pe cel de-al doilea, referitor la contrarietatea de hotărâri.
În esenţă, revizuenta susţine că sentinţa civilă nr. 1349 din data de 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, conţine dispoziţii potrivnice în raport cu alte două hotărâri judecătoreşti: sentinţa comercială nr. 2106 din data de 18 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, irevocabilă şi încheierea interlocutorie din data de 9 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 333/3/2002 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială.
Din cele două hotărâri comerciale, afirmă revizuenta, rezultă că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a pierdut în mod irevocabil dreptul de a pretinde de la societatea comercială suma de 2.896.924,56 RON, aceasta nefiind înscrisă în Tabelul Definitiv al Creanţelor pentru motivul că declaraţia de creanţă a fost tardiv introdusă. În acest context, mai arată revizuenta, este surprinzătoare soluţia Curţii de Apel care, practic, conferă Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală dreptul de a solicita recuperarea unor creanţe la care nu mai avea dreptul.
4. Apărările intimatei D.G.F.P. Ilfov
Prin întâmpinarea formulată la data de 22 octombrie 2010, intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. Ilfov a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
Intimata a arătat că cererea de revizuire nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate generale prevăzute de alin. (1) al art. 322 C. proc. civ. şi nici pe cele specifice, indicate la pct. 7 al aceluiaşi text.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere: „dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă”.
Din cuprinsul reglementării citate rezultă că pentru a fi admisibilă revizuirea pentru acest motiv este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, între care şi aceea referitoare la pronunţarea hotărârilor potrivnice în aceeaşi pricină.
În cauza de faţă se susţine că hotărârea prezentată la pct. 1.2 din decizie ar fi „potrivnică” cu două hotărâri comerciale, sentinţa nr. 2106 din 28 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, prin care s-a confirmat planul de reorganizare propus de către reprezentantul asociaţilor debitoarei SC A.O. SA şi încheierea aceleiaşi instanţe din data de 9 februarie 2009, dată în Dosarul nr. 333/3/2002 prin care s-a pus în vedere conducătorului D.G.F.P. Ilfov, sub sancţiunea amenzii, să elibereze un certificat fiscal în condiţiile precizate.
Din chiar expunerea succintă a dispozitivelor, rezultă că cele două hotărâri invocate nu sunt pronunţate în aceeaşi pricină, de contencios fiscal, ci în cauze comerciale având ca obiect Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Ca urmare, după cum bine a sesizat intimata în întâmpinarea formulată, cererea de revizuire de faţă este inadmisibilă, potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
În realitate, din modul în care este concepută, cererea de revizuire se constituie într-un veritabil recurs împotriva sentinţei Curţii de Apel, cele două hotărâri comerciale reprezentând argumentele principale ale societăţii comerciale pentru admiterea contestaţiei sale fiscale şi ulterior, a recursului declarat împotriva sentinţei. Acest recurs a fost însă respins prin Decizia nr. 1464 din data de 12 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aşa încât reiterarea aceloraşi motive pe calea revizuirii de faţă este, şi din această perspectivă, inadmisibilă.
În fine, deşi în partea introductivă a cererii sale revizuenta a invocat şi motivul prevăzut la art. 322 pct. 2 C. proc. civ., totuşi acesta nu a fost dezvoltat, aşa încât Înalta Curte nu îl poate examina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC A.O. SA Ilfov, reprezentantă de SC B.B.R. - SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 1349 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4646/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4649/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
