ICCJ. Decizia nr. 4657/2010. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4657/2010
Dosar nr. 7454/2/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Domeniilor Statului a chemat în judecată pe pârâta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mehedinţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea minimă, calculată în baza contractului de delegare atribuţii gestionare durabilă pescuit recreativ sportiv în ape interioare din 05 februarie 1988, aferentă perioadei 01 ianuarie 2008-10 martie 2008, şi valoarea debitului preluat de la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, conform evidenţei contabile de la data de 10 martie 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 05 februarie 2008, între Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, în calitate de gestionar, şi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mehedinţi, în calitate de gestionar delegat, s-a încheiat contractul anterior individualizat, având ca obiect exploatarea durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii existente în bazinele piscicole naturale din judeţul Mehedinţi.
Reclamanta a precizat faptul că s-a subrogat în drepturile şi obligaţiile Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în toate contractele în care aceasta a fost parte, încheiate cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi administrare amenajări piscicole, ca urmare a abrogării Legii nr. 192/2001 prin OUG nr. 23/2008.
În plus, reclamanta a susţinut faptul că, prin art. 70 din OUG nr. 23/2008, a fost anulată calitatea Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol de gestionar al resurselor acvatice vii, motiv pentru care contractul aflat în discuţia a încetat de drept, iar pârâta a fost notificată în vederea achitării debitului restant.
Pârâta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mehedinţi a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, cu motivarea că a respectat clauzele contractuale şi a achitat sumele restante.
De asemenea, pârâta a precizat că nu datorează suma de 23.313,75 RON, întrucât aceasta se referă la perioada ulterioară datei de 10 martie 2008, ceea ce ar însemna că a avut loc o prelungire a contractului.
Pârâta a formulat şi cerere reconvenţională în care a solicitat prelungirea contractului din 05 februarie 1988 şi a actului adiţional la acesta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 38 din 05 ianuarie 2010, a constatat nulitatea cererii reconvenţionale formulate de pârâta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mehedinţi, a admis acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Domeniilor Statului şi a obligat pârâta la plata către aceasta a sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea minimă, calculată în baza contractului din 05 februarie 1988, aferentă perioadei 01 ianuarie 2008-10 martie 2008 şi valoarea debitului preluat de la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, conform evidenţei contabile de la data de 10 martie 2008.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În baza contractului de exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii din 05 februarie 1988 şi a actului adiţional nr. 1 din 18 martie 2003, reclamanta a emis factura din 22 mai 2009 pentru suma de 4.400,82 RON cu TVA, reprezentând valoarea minimă calculată pentru perioada 01 ianuarie 2008-10 martie 2008.
Prin art. 69 din OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultura se prevede că, la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Domeniilor Statului se subrogă Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de această parte cu agenţii contractanţi care deţin în exploatare şi administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte.
Instanţa de fond a apreciat că, în temeiul subrogării legale care a intervenit în urma adoptării ordonanţei de urgenţă anterior arătate, reclamanta era îndreptăţită să factureze valoarea minimă, calculată potrivit contractului aflat în discuţie, cu TVA.
În opinia primei instanţe, împrejurarea că reclamanta a emis factura la data de 21 mai 2009 şi nu cu 7 zile înainte de data scadenţei nu exonerează pârâta de plata obligaţiilor financiare, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a calculat şi penalităţi de întârziere.
Pe de altă parte, în raport de dispoziţiile art. 119 alin. (2) şi art. 133 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat nulitatea cererii reconvenţionale, întrucât pârâta nu a precizat care este obiectul acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mehedinţi, care a solicitat casarea sa, cu trimitere sau cu reţinere spre rejudecare.
În motivarea cererii, care nu a fost structurată pe motive de recurs, se susţine de către recurentă faptul că soluţia de constatare a nulităţii cererii reconvenţionale este greşită, întrucât obiectul acesteia era acela al prelungirii contractului de exploatare durabilă prin pescuit recreativ sportiv a resurselor acvatice vii din 05 februarie 1988, în situaţia în care acţiunea reclamantei ar fi fost admisă.
Recurenta precizează că prima instanţă a analizat şi interpretat greşit probatoriul administrat în cauză, întrucât nu a ţinut seama de faptul că a fost achitată suma de 4.400,82 RON, ce reprezenta valoarea minimă calculată pe perioada 01 ianuarie 2008-10 martie 2008, cu ordinul de plată din 24 septembrie 2009.
În plus, recurenta arată faptul că nu datorează nici suma de 23.313,75 RON, deoarece intimata-reclamantă nu a emis factura pentru această sumă, iar la finele anului 2007 nu înregistra o astfel de datorie.
În concepţia recurentei, dacă intimata-reclamantă s-ar fi subrogat în drepturile şi obligaţiile Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol în toate contractele în care aceasta a fost parte, ar fi avut obligaţia de a prelungi contractele existente, aflate în derulare.
Intimata-reclamantă Agenţia Domeniilor Statului a formulat note scrise.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul cererii deduse judecăţii de către intimata-reclamantă Agenţia Domeniilor Statului îl reprezintă obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 27.714,57 RON, compusă din valoarea minimă, calculată în baza contractului de delegare atribuţii gestionare durabilă pescuit recreativ sportiv în ape interioare din 05 februarie 1988, aferentă perioadei 01 ianuarie 2008-10 martie 2008, şi valoarea debitului preluat de la Compania Naţională de Administrare a Fondului Piscicol, conform evidenţei contabile de la data de 10 martie 2008.
Potrivit Legii nr. 317/2009 pentru aprobarea OUG nr. 23/2008 privind pescuitul şi acvacultură (publicată în M. Of., Partea I nr. 708/21.10.2009), protecţia, conservarea şi exploatarea resurselor acvatice vii se realizează de către Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură.
Mai precis, art. 2 din Legea nr. 317/2009 stabileşte că, la data intrării în vigoare a prezentei legi, Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură se subrogă Agenţiei Domeniilor Statului în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate de aceasta cu agenţi economici care deţin în exploatare şi în administrare amenajări piscicole, precum şi cu cei care au încheiat contracte de asociere în participaţiune sau alte tipuri de contracte şi va încheia acte adiţionale în acest sens.
Actul normativ aflat în discuţie a intrat în vigoare la data de 24 octombrie 2009, când litigiul se afla în faza judecăţii în fond.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a respectat principiul rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 129 C. proc. civ., întrucât la ultimul termen de judecată nu a pus în discuţia părţilor acest incident procedural, respectiv subrogarea legală a Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultură în drepturile şi obligaţiile Agenţiei Domeniilor Statului.
Cu alte cuvinte, a fost încălcat un principiu fundamental specific procesului civil, aplicabil şi în materia contenciosului administrativ, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Aşadar, este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care se referă la cazul în care, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Acest text normativ constituie dreptul comun în materia nulităţii actelor de procedură. De aceea, se poate susţine că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor prevăzute la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
Astfel, hotărârea atacată în prezenta cauză va fi casată pentru acest motiv, ca urmare a nerespectării principiului rolului activ al judecătorului şi al principiului contradictorialităţii.
În consecinţă, în raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (5) teza şi art. 313 proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Mehedinţi împotriva sentinţei nr. 38 din 05 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4662/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4656/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
