ICCJ. Decizia nr. 4663/2010. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4663/2010
Dosar nr.1105/44/2009
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 01 iulie 2010 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat la 31 martie 2009, prin care s-a stabilit că datorează Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit suma de 30.248 RON reprezentând plăţi şi accesorii ale acestora; anularea sus-menţionatului proces-verbal, precum şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei emisă de pârâtă la 18 mai 2009 şi exonerarea de plata sumelor stabilite prin aceste acte administrative.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că în calitate de beneficiar a încheiat cu autoritatea pârâtă contractul de finanţare la data de 04 aprilie 2005 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 34.227,11 RON, pentru realizarea proiectului „Înfiinţare fermă de creştere a melcilor în comuna Vîrteşcoiu, jud. Vrancea”.
În vederea înfiinţării fermei, reclamantul a arătat că a amenajat amplasamentul şi a achiziţionat din Italia material biologic în vederea primei populari, cheltuială considerată de către pârâtă a nu fi eligibilă.
Datorită îngheţului excesiv din iarna anului 2006 melcii au murit, împrejurare de forţă majoră adusă la cunoştinţa D.A.D.R. Vrancea la data de 17 aprilie 2006, în plus, datorită ploilor torenţiale însoţite de grindină din 21 mai 2006, ferma a fost distrusă în proporţie de peste 70%, fiind adusă la cunoştinţa autorităţii contractante şi această împrejurare la data de 07 iunie 2006.
De la această dată şi până la data controlului, respectiv 06 martie 2009, nu a mai purtat corespondenţă cu pârâta, apreciind că aceasta a luat act de cazul de forţă majoră în care s-a aflat.
Reclamantul a arătat că la data controlului i s-a pus în vedere să înapoieze integral suma primită cu titlu de ajutor, fără a se ţine seama că nerealizarea obiectivului s-a datorat forţei majore.
Această măsură a fost contestată, iar prin Decizia nr. 7908 din 15 aprilie 2009 Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a respins ca nefondată contestaţia.
Prin sentinţa nr. 254 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul I.I.G., în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că reclamantul nu a făcut dovada existenţei unui drept proteguit de lege, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel încât, soluţia de respingere a acţiunii se impune.
Cu privire la cererea de suspendare a executării actului contestat, prima instanţă a constatat că reclamantul nu a făcut vreo dovadă privitoare la cazul bine justificat şi la paguba iminentă, potrivit art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, prima instanţă a reţinut, pe de-o parte că nu s-au produs dovezi privind motivul de forţă majoră ce a determinat neexecutarea contractului, iar pe de altă parte, reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 18 din contractul încheiat cu Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
În acest sens, a constatat că înştiinţările către Oficiul Vrancea al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit au fost făcute cu o mare depăşire a termenului de 5 zile prevăzut de art. 18 alin. (3) din contract şi, în plus, nu s-au produs acte doveditoare în interiorul termenului de 15 zile prevăzut de aceeaşi dispoziţie contractuală.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I.I.G., care a solicitat casarea acesteia şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vrancea, iar în subsidiar trimiterea spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
În motivele de recurs, s-a arătat că instanţa competentă să soluţioneze cauza era Tribunalul Vrancea, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, prin raportare la criteriul valoric şi având în vedere natura debitului contestat.
Pe de altă parte, reclamantul a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra obiectului cererii, iar sentinţa este sumar motivată, nefiind arătate motivele de fapt şi de drept pentru care s-au înlăturat mai multe probe ale reclamantului.
Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanţa din oficiu a pus în discuţie motivul de ordine publică al necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi, în soluţionarea cauzei, raportat la valoarea obiectului litigiului.
În baza art. 137 C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Înalta Curte, examinând obiectul litigiului şi legislaţia aplicabilă, sub aspectul competenţei materiale de soluţionare, reţine următoarele:
Reclamantul a supus controlului instanţei de contencios administrativ legalitatea procesului-verbal de constatare încheiat la data de 31 martie 2009 privind contractul de finanţare din 04 aprilie 2005 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în sumă de 34.227,11 RON, pentru realizarea proiectului „Înfiinţare fermă de creştere a melcilor în comuna Vîrteşcoiu, jud. Vrancea”, prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în cuantum de 30.248 RON, reprezentând cheltuială neeligibilă, solicitând totodată şi suspendarea executării procesului-verbal de constatare, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Suma în litigiu a fost stabilită în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor sume plătite din fonduri comunitare, nerambursabile şi din bugetul de stat, avansate pentru proiectul în cauză, în temeiul OG nr. 79/2003, modificată, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător, ce reprezintă creanţă bugetară în condiţiile art. 1, 2 şi 6 din ordonanţă.
Conform art. 4 alin. (2) din OG nr. 79/2003, creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
Procesul-verbal de constatare din 31 martie 2009 întocmit de Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi de Pescuit reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din OG nr. 79/2003, modificată, titlu de creanţă, iar potrivit alin. (4), constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proCod Fiscal
Potrivit art. 3 alin. (6) din OG nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de C. proCod Fiscal
În raport de natura juridică a creanţei, de valoarea care face obiectul recuperării, de natura publică a fondurilor, sunt aplicabile sub aspectul competenţei materiale, prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul legal anterior citat.
Faţă de cele anterior reţinute, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vrancea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.I.G. împotriva sentinţei nr. 254 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Vrancea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4635/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4666/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
