ICCJ. Decizia nr. 4666/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4666/2010
Dosar nr.49/39/2010
Şedinţa publică din 29 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 40 din 08 februarie 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a anulat hotărârea nr. 5438/2009 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamantul este îndreptăţit la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 13 martie 1944-20 noiembrie 1944.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamantul împreună cu familia sa a părăsit forţat domiciliului aflat în localitatea Dolhasca, judeţul Suceava, pe motive etnice, începând cu luna martie 1944 şi strămutat în localitatea Vărădia de Mureş, judeţul Arad, odată cu mutarea Atelierelor C.F.R. Paşcani la care tatăl său, C.T., era salariat, ca urmare a înaintării liniei frontului.
Instanţa a mai reţinut că, deşi strămutarea tatălui a fost legată de mutarea Atelierelor C.F.R. Paşcani, este legată, în egală măsură, de frica pe care armata sovietică a inspirat-o la momentul ocupării Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, ştiut fiind că regimul de ocupaţie sovietic era de natură a persecuta pe motive etnice populaţia din teritoriile pe care înainta linia frontului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut că sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 189/2000 aşa cum a fost modificată şi completată, întrucât reclamantul a fost evacuat de autorităţile române datorită evenimentelor de război, iar nu datorită persecuţiilor etnice.
A susţinut că solicitarea reclamantului nu cade sub incidenţa Legii nr. 189/2000, iar practica instanţei supreme este în sensul respingerii acţiunilor în speţe similare. Spre exemplificare menţionează Decizia nr. 3023/2009, nr. 3182/2009, nr. 1731/2009 şi nr. 168/2010 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate.
Părăsirea localităţii de domiciliu de către persoana în cauză trebuie să fi fost consecinţa unor persecuţii etnice suferite de aceasta.
Or, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, din chiar susţinerile intimatului-reclamant, deportarea din localitatea de domiciliu a fost determinată de operaţiunile de război care s-au derulat în aceste teritorii, refugiul neavând, aşadar, ca temei criterii de natură etnică.
Cum părăsirea forţată a domiciliului de către intimatul-reclamant nu a fost consecinţa unor persecuţii etnice exercitate asupra sa ori a familiei sale, ci motivată de împrejurarea înaintării liniei frontului, fiind necesară punerea la adăpost a populaţiei civile, Înalta Curte apreciază că nu este întrunită condiţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999.
În consecinţă, în raport de cele anterior arătate, din care rezultă că este fondat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va admite recursul, va modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei nr. 40 din 08 februarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4663/2010. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4667/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
