ICCJ. Decizia nr. 4735/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4735/2010
Dosar nr. 1105/42/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 23 martie 2010, reclamantul D.Ş. a solicitat să se dispună anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 emis de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, să se constate nelegalitatea acestui ordin şi să fie obligat pârâtul să-i plătească indemnizaţia aferentă funcţiei avute până la emiterea ordinului contestat.
Reclamantul a mai solicitat să fie menţinut Ordinul din 22 mai 2009 şi să se dispună suspendarea organizării de către ministerul pârât a oricărui concurs pentru ocuparea funcţiei de director coordonator în cadrul Direcţiei pentru sport a judeţului Prahova.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul din 22 mai 2009 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru sport a judeţului Prahova şi a încheiat contractul de management nr. AA din 23 mai 2009 pentru o perioadă de 4 ani, dar prin ordinul contestat s-a dispus în mod nelegal încetarea contractului şi eliberarea sa din funcţia deţinută, vătămând astfel drepturile sale la remuneraţie şi la celelalte sume aferente îndeplinirii indicatorilor de performanţă şi de realizare a obiectivelor.
Reclamantul a solicitat ca în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună şi suspendarea executării Ordinului din 5 octombrie 2009, precum şi suspendarea organizării unui concurs în baza Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2009.
Prin întâmpinarea depusă la termenul din 14 ianuarie 2010, pârâtul a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat pentru cererea de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, arătând că această cerere a fost soluţionată prin sentinţa nr. 241 din 26 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 977/42/2009.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 38 din 15 februarie 2010, prin care a admis în parte acţiunea, a anulat Ordinul din 5 octombrie 2009, menţinând Ordinul din 22 mai 2009, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat pentru cererea de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, a respins excepţia de nelegalitate a acestui ordin ca fiind lipsită de interes, a respins ca fiind fără obiect cererea de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiate cererile privind obligarea pârâtului la plata indemnizaţiei aferente funcţiei de director coordonator şi de suspendare a organizării concursului pentru funcţia de director coordonator, obligând pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON.
Instanţa de fond a constatat nelegalitatea Ordinului din 5 octombrie 2009, cu motivarea că eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere deţinută a fost dispusă înainte de expirarea duratei de 4 ani pentru care a fost încheiat contractul de management nr. AA din 23 mai 2009, ceea ce reprezintă o încălcare a clauzelor contractuale şi a principiului neretroactivităţii legii, întrucât pârâtul a întemeiat măsura dispusă pe O.U.G. nr. 105/2009, care nu intrase în vigoare la data emiterii ordinului contestat.
Excepţia de nelegalitate a Ordinului din 5 octombrie 2009 a fost respinsă ca fiind lipsită de interes faţă de obiectul acţiunii directe, care a fost formulată pentru anularea aceluiaşi act administrativ.
Excepţia autorităţii de lucru judecat a fost respinsă, constatându-se că sentinţa nr. 241 din 26 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti prin care a fost soluţionată o primă cerere de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009 nu este irevocabilă, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 166 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ.
Faţă de situaţia dată fondului pricinii şi de sentinţa nr. 241 din 5 noiembrie 2009 prin care a fost admisă o primă cerere de suspendare a executării Ordinului din 5 octombrie 2009, s-a apreciat că o nouă cerere în prezenta cauză este lipsită de obiect.
Cererea de obligare a pârâtului la plata indemnizaţiei aferente funcţiei de director coordonator a fost de asemenea respinsă, cu motivarea că, anularea Ordinului din 5 octombrie 2009 are ca efect menţinerea Ordinului din 22 mai 2009, inclusiv în ceea ce priveşte dreptul reclamantului de a beneficia de respectiva indemnizaţie, astfel că acesta nu a suferit un prejudiciu material.
Cererea de suspendare a organizării oricărui concurs de către pârât pentru ocuparea funcţiei de director coordonator al Direcţiei de Sport Prahova a fost respinsă faţă de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dat fiind că nu s-a dovedit iniţierea procedurii de organizare a unui asemenea concurs.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, care în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 141/2010 a preluat legitimarea procesuală a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Recurenta a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de intimatul-reclamant pentru anularea Ordinului din 5 octombrie 2009.
În dezvoltarea cererii de recurs, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a anulat Ordinul din 15 octombrie 2009, care a fost emis în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 105/2009, potrivit cărora au fost desfiinţate funcţiile publice de natura celei ocupate de către intimat.
Din acest considerent, recurenta a arătat că desfiinţarea funcţiei intimatului s-a produs prin efectul legii şi instituţia publică nu a avut un drept de opţiune, fiind obligată să procedeze la încetarea contractului de management încheiat pe o perioadă de 4 ani.
Analizând actele şi lucrările din dosar, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Funcţia publică de director coordonator al Direcţiei pentru Sport a Judeţului Prahova ocupată de intimatul D.Ş. a fost înfiinţată prin O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale şi lipsirea de temei constituţional a actului normativ primar are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza lui, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
Aceeaşi concluzie se impune faţă de reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 105/2009, care a constituit de altfel temeiul juridic al actului administrativ de eliberare a intimatului din funcţia publică de conducere de director coordonator.
Potrivit acestui act normativ, în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare, s-au desfiinţat funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi adjuncţii acestora.
Ca o consecinţă a acestor modificări legislative, funcţia publică de conducere de director coordonator s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit s-a constatat nelegalitatea ordinului de eliberare din funcţie a intimatului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica în parte hotărârea instanţei de fond, în sensul că, va respinge acţiunea formulată de reclamantul D.Ş. pentru anularea Ordinului din 5 octombrie 2010.
În raport de soluţia dată fondului cauză, se constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 C. proc. civ. şi în consecinţă, va fi respinsă şi cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia de nelegalitate a Ordinului din 5 octombrie 2009, cererile de suspendare a executării acestui ordin de suspendare a organizării oricărui concurs, precum şi cu privire la cererea de acordare a indemnizaţiei aferente funcţiei de director coordonator vor fi menţinute ca legale şi temeinice, nefiind de altfel contestate prin prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva sentinţei nr. 38 din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul D.Ş. şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4733/2010. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4736/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
