ICCJ. Decizia nr. 4737/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4737/2010
Dosar nr. 13971/59/2009
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10 decembrie 2009, reclamantul O.G.C.D. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor suspendarea executării Ordinului din 2 octombrie 2010 prin care pârâta a dispus eliberarea sa din funcţia de director coordonator adjunct la Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 123 din 18 februarie 2010 prin care Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea în fond a acţiunii în contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa cazului bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte îndeplinirea cerinţei existenţei cazului bine justificat, astfel cum este definită această sintagmă de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004: „împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Totodată, a precizat pârâta, nu este întrunită nici condiţia pagubei iminente, reglementată de art. 2 lit. ş) din acelaşi act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă, a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea va constata că în cauză, condiţia cazului bine justificat este îndeplinită, existând argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Măsura provizorie dispusă de instanţă se justifică, rezultând îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 din motivele de nelegalitate invocate şi mai ales, din faptul că prin sentinţa nr. 175 din 24 martie 2010 a aceleiaşi instanţe a fost soluţionat fondul litigiului, dispunându-se admiterea acţiunii.
Şi cea de-a doua cerinţă legală pentru a se dispune suspendarea executării este întrunită, dat fiind prejudiciul material previzibil ce s-ar produce prin diminuarea drepturilor salariale ale reclamantului.
În consecinţă, în raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 123 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 600 RON cheltuieli de judecată către intimatul reclamant O.G.C.D. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4736/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4739/2010. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
