ICCJ. Decizia nr. 4742/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4742/2010
Dosar nr. 504/39/2010
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 11 iunie 2010, reclamantul S.P. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. RR din 31 mai 2010 prin care s-a dispus încetarea de drept a Ordinului din 28 mai 2009 de numire în funcţia de director coordonator adjunct la Direcţia Agricolă şi de Dezvoltare Rurală Suceava, precum şi a contractului de management adiacent.
În principal, reclamantul a cerut a se constata suspendarea de drept a executării, pe considerentul că pârâtul a emis anterior, la 9 octombrie 2009, un alt ordin, cu nr. PP cu o altă motivare în fapt şi în drept, act a cărui executare a fost suspendată prin hotărâre judecătorească şi care a şi fost anulat în primă instanţă.
În subsidiar, reclamantul a solicitat ca instanţa să dispună suspendarea executării, întrucât sunt îndeplinite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existenţa cazului bine justificat şi iminenţa pagubei de s-ar putea produce.
Prin sentinţa nr. 167 din 5 august 2010 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. RR din 31 mai 2010 până la soluţionarea pe fond a acţiunii de anulare a actului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în cauză intervine de drept suspendarea executării actului administrativ, pe considerentul că dispoziţia cuprinsă în acest înscris este aceeaşi cu cea inserată în Ordinul nr. PP/2009 a cărui executare era suspendată prin hotărâre judecătorească irevocabilă la data de 31 mai 2010, când pârâtul a decis din nou încetarea funcţiei de conducere.
De asemenea, instanţa a constatat că de altfel, sunt întrunite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, cazul bine justificat constă în aparenţa de nelegalitate a Ordinului nr. RR din 31 mai 2010, care are acelaşi conţinut cu actul emis la 9 octombrie 2009 anulat de instanţă, iar cerinţa pagubei iminente subzistă de asemenea, prin prejudiciul material ce ar urma să fie produs reclamantului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a invocat faptul că instanţa de fond a ignorat Deciziile Curţii Constituţionale prin care O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituţionale, având ca urmare încetarea efectelor actelor administrative emise în baza acestor acte normative.
Printr-un alt motiv de recurs s-a învederat că Ordinul din 31 mai 2010 nu are acelaşi conţinut cu Ordinul nr. PP/2009, actul contestat fiind emis urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 414/2010, potrivit căreia începând cu data de 28 februarie 2010, continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conţinutul ei normativ de dinainte de modificările neconstituţionale ce i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 şi O.U.G. nr. 105/2009.
Pe de altă parte, pârâtul a arătat că niciuna din condiţiile cerute de Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită, actul în litigiu bucurându-se de prezumţia de legalitate ce nu a fost răsturnată, iar cu privire la iminenţa pagubei nu s-au administrat nici un fel de dovezi.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune modificarea sentinţei şi respingerea cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată.
Astfel, instanţa de fond a admis în mod greşit cererea, reţinând în principal că operează suspendarea de drept a executării şi în subsidiar că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, temeiul juridic al celor două ordine, nr. RR/2010 şi nr. PP/2009, este diferit. Dacă prin Ordinul nr. PP din 9 octombrie 2009 pârâtul a dispus încetarea funcţiei de director coordonator adjunct, aplicând dispoziţiile O.U.G. nr. 105/2009, măsura decisă prin Ordinul nr. RR din 31 mai 2010 a avut la bază Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010 a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii din legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999 şi s-a inserat obligativitatea respectării atât a considerentelor, cât şi a dispozitivului deciziei, atât pentru Parlament şi Guvern, cât şi pentru autorităţile şi instituţiile publice.
În cauză nu rezultă deci intervenirea de drept a suspendării executării, cum nici întrunirea cumulativă a cerinţelor necesare pentru dispunerea acestei măsuri.
Astfel, funcţia de director coordonator adjunct, personal contractual, pe care a ocupat-o reclamantul la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, a fost înfiinţată prin O.U.G. nr. 37/2009, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituţională declarând neconstituţională legea de aprobare a ordonanţei, având drept urmare lipsirea de efecte juridice a actelor administrative subsecvente, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie.
În condiţiile în care şi O.U.G. nr. 105/2009 a fost la rândul ei declarată neconstituţională prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, funcţia de conducător al serviciilor publice deconcentrate revine la regimul de funcţie publică, fiind astfel eliminată categoria directorilor-coordonatori şi coordonatori adjuncţi, ce aveau statutul de personal contractual.
Astfel, cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 414/2010, în urma constatării neconstituţionalităţii celor două ordonanţe de urgenţă în raport cu funcţiile de conducere înfiinţate la nivelul serviciilor publice deconcentrate, începând cu data de 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele prevederile legale anterioare cuprinse în Legea nr. 188/1999.
În raport de cele arătate mai sus, se constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, astfel cum este definită sintagma prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, nici cea de-a doua cerinţă nu este întrunită, nefiind dovedită nici iminenţa producerii unei pagube pentru reclamant, nici perturbarea gravă a funcţionării autorităţii publice.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, Curtea admiţând recursul, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 167 din 5 august 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4740/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4744/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
