ICCJ. Decizia nr. 4746/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4746/2010
Dosar nr. 80/59/2010
Şedinţa publică de la 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 25 ianuarie 2010, reclamantul O.G.C.D. a chemat în judecată Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, solicitând anularea Ordinului din 2 octombrie 2009, reintegrarea în funcţia de director coordonator adjunct sanitar veterinar al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş, precum şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, începând din 25 iunie 2009 a exercitat funcţia publică de manager - director coordonator adjunct, prin Ordinul din 2 octombrie 2009 pârâta dispunând în mod abuziv eliberarea sa din funcţie.
În acest sens, reclamantul a invocat nelegalitatea actului, emis în timp ce el se afla în concediu medical, precum şi motive de ordin formal, actul nefiind motivat şi nefiind precedat de o notificare scrisă.
Prin sentinţa civilă nr. 175 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de director coordonator adjunct sanitar veterinar şi obligarea pârâtei la achitarea drepturilor salariale, a indemnizaţiei de conducere şi a sporurilor cuvenite, de la data de 2 octombrie 2009 şi până la reintegrarea în funcţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ordinul atacat nu cuprinde motivele pentru care s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului şi a fost emis în perioada când acesta era în incapacitate de muncă. De asemenea, instanţa a constatat că notificarea prin care s-a adus la cunoştinţă reclamantului încetarea contractului de management a fost emisă la aceeaşi dată cu ordinul de eliberare din funcţie, contravenind prevederilor art. 31 alin. (41) C. muncii.
Instanţa a mai arătat că, urmare a dispoziţiei de anulare a actului administrativ, se impune şi înlăturarea efectelor produse ulterior emiterii, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin reintegrarea reclamantului în funcţie şi plata drepturilor băneşti cuvenite.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa a ignorat împrejurarea că atât O.U.G. nr. 37/2009 în baza căreia reclamantul a fost numit în funcţie, cât şi O.U.G. nr. 105/2009, act normativ prin care s-a dispus încetarea contractului de management, au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională, efectul fiind desfiinţarea funcţiilor nou înfiinţate, de director coordonator şi director coordonator adjunct.
Pârâta a mai arătat că în mod eronat s-a reţinut că ordinul a cărui anulare s-a dispus este nemotivat, deşi, cu toate că nu există obligativitatea legală de motivare, actul conţine referiri la situaţia de fapt şi temeiul legal avut în vedere.
Printr-un alt motiv de recurs s-a menţionat că eliberarea reclamantului din funcţie s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, la data de 2 octombrie 2009 acesta fiind în perioada de probă, iar instituţia pârâtă nefiind informată despre intervenirea cazului de incapacitate temporară de muncă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, potrivit art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi eventual, reparaţii pentru daune morale.
În cauză, deşi reclamantul a solicitat prin acţiune, ca prim şi principal capăt de cerere, anularea Ordinului din 2 octombrie 2009 prin care a fost eliberat din funcţia de conducere, solicitare menţinută şi cu ocazia dezbaterilor pe fondul litigiului, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei cereri, în minută şi în dispozitivul sentinţei fiind soluţionate doar petitele accesorii, reintegrarea în funcţie şi respectiv, plata drepturilor băneşti.
Din actele dosarului rezultă că pe rolul Curţii de Apel Timişoara s-a mai înregistrat un dosar nr. 1296/59/2009 - cu acelaşi obiect, în care însă reclamantul a renunţat la judecată (încheierea din 25 februarie 2010).
În consecinţă, Curtea constată că instanţa de fond nu a cercetat şi soluţionat cererea principală constând în anularea actului administrativ atacat, motiv pentru care va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
În raport de soluţia dată cauzei, Curtea nu va analiza şi motivele invocate în recursul declarat de pârâtă, ce urmează a fi avute în vedere de instanţa de trimitere, la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei nr. 175 din 24 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4745/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4756/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
