ICCJ. Decizia nr. 4763/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4763/2010
Dosar nr. 1337/35/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 67/CA/2010-PI din 15 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea a fost admisă excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocată de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi în consecinţă, a fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea reclamantului U.A. - preşedinte al Consiliului de Administraţie al Asociaţiei de Pădurărit şi Păşunat A.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat, prin acţiunea introductivă, anularea deciziei nr. 8806/F din 6 august 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar acesta s-a adresat direct instanţei de judecată fără a urma procedura prevăzută de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul de a solicita, mai înainte de a sesiza instanţa de contencios administrativ, autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a actului contestat.
S-a reţinut că adresa din 4 martie 2009 şi răspunsul dat la această adresă de către autoritatea pârâtă sunt înscrisuri irelevante sub aspectul îndeplinirii procedurii prealabile întrucât sunt emise anterior deciziei a cărei anulare se cere.
Având în vedere argumentele prezentate, instanţa a constatat că excepţia lipsei procedurii prealabile este întemeiată şi a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Asociaţia de Pădurărit şi Păşunat A.I. prin preşedintele Consiliului de Administraţie - U.A.
Prin cererea de recurs s-a arătat că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Oradea este netemeinică şi nelegală deoarece instanţa a ignorat cele două documente care demonstrează că procedura prealabilă a fost urmată, mai exact adresa din 4 martie 2009 înregistrată la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi adresa de răspuns a acestei asociaţii din 26 martie 2009 prin care s-a luat act că recurenta-reclamantă nu este de acord cu evaluarea şi despăgubirea stabilite pentru suprafaţa de teren de 94,3869 ha. situate în intravilanul localităţii Ţ., judeţul Bihor, conform sentinţei civile nr. 494/2007 a Judecătoriei Aleşd (definitivă şi irevocabilă).
Examinând pricina din perspectiva obiectului acţiunii, a probatoriului existent, a normelor legale incidente - Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi Capitolul VI Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
Prin acţiune s-a solicitat anularea deciziei nr. 8806/FF din 6 august 2009 prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a hotărât emiterea titlului de despăgubire în favoarea Asociaţiei de Pădurărit şi Păşunat A.I. în cuantum de 481.000 RON conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 14108/FFCC/2008.
Conform art. 19 din Cap. VI al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare. Rezultă de aici că această contestare presupune în mod automat respectarea reglementării cuprinse în Legea contenciosului administrativ, implicit a procedurii administrative obligatorii (recurs graţios) instituite prin art. 7 alin. (1) din acest act normativ.
Din textul legal menţionat mai înainte rezultă fără dubiu caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, parcurgerea acestei proceduri adăugându-se condiţiilor de exercitare a acţiunii în materia contenciosului administrativ.
În acest context, în mod corect şi în acord cu dispoziţiile legale, instanţa fondului a pus în discuţia pârâţilor excepţia lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocate de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Dezlegarea dată acestei excepţii este la rândul ei legală, deoarece observându-se că înainte de a se adresa instanţei de judecată reclamanta nu a cerut autorităţii emitente revocarea actului administrativ reprezentant de decizia nr. 8806/FF din 6 august 2009, excepţia a fost admisă cu efectul respingerii acţiunii ca inadmisibilă, sancţiune consacrată de jurisprudenţă în cazul neîndeplinirii procedurii prealabile administrative.
Cele două adrese invocate şi prin cererea de recurs şi datate 4 martie 2009 şi 26 martie 2009 nu pot fi asimilate unor înscrisuri care să se circumscrie plângerii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care sunt anterioare emiterii deciziei emisă la 6 august 2009 şi contestată în faţa instanţei de contencios administrativ.
De altfel, instanţa fondului a examinat această apărare a reclamantei faţă de excepţia nerespectării procedurii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, concluzionând în mod corect că cele două adrese sunt irelevante sub aspectul îndeplinirii procedurii prealabile.
Pentru cele arătate, văzând art. 3041 C. proc. civ. art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A. - Preşedinte al Consiliului de Administraţie al Asociaţiei de Pădurărit şi Păşunat A.I. - judeţul Bihor împotriva sentinţei nr. 67/CA/2010-PI din 15 aprilie 2010 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4758/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 4764/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
