ICCJ. Decizia nr. 4769/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4769/2010
Dosar nr. 1884/33/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 88 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantului P.D.A. formulată în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, în sensul că a fost anulat Ordinul Ministerului Afacerilor Interne din 16 iunie 2009 şi pârâtul a fost obligat să-l repună pe reclamant în funcţia şi gradul deţinut şi să-i achite drepturile salariale datorate din momentul emiterii Ordinului Ministerului Afacerilor Interne până la repunerea în funcţie.
De asemenea, pârâtul a fost obligat să recunoască reclamantului vechimea în muncă aferentă perioadei de la emiterea ordinului atacat şi până la repunerea în funcţie, cu efectuarea menţiunilor corespunzătoare în evidenţele ministerului pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că:
La data de 12 mai 2009, prin Ordinul de zi pe unitate nr. AA emis de Şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă P. Sălaj, reclamantul a fost trimis în faţa Consiliului de judecată constituit la nivelul Inspectoratului, pentru a se stabili dacă a comis sau nu abaterea disciplinară prevăzută de art. 75 lit. m) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004.
A fost emisă hotărârea Consiliului de judecată la data de 26 mai 2009 fiind stabilită vinovăţia reclamantului, însă Consiliul a decis menţinerea în activitate cu aplicarea sancţiunii mustrării scrise şi deoarece această hotărâre nu a fost contestată în temeiul art. 95 alin. (1) din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004 nici de reclamant, dar nici de comandantul care a numit Consiliul de judecată, hotărârea a rămas definitivă.
Prin adresa din 23 iunie 2009 s-a adus la cunoştinţa reclamantului că prin Ordinul Ministerului Afacerilor Interne din 16 iunie 2009 a fost trecut în rezervă ca urmare a încălcării prevederilor art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, fără a exista o propunere în acest sens a Consiliului de judecată înaintată pe cale ierarhică potrivit art. 92 alin. (2) şi art. 74 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 4100/2004, în condiţiile în care în absenţa unei propuneri de trecere în rezervă nu poate fi dispusă încetarea calităţii de militar activ.
S-a apreciat că dispoziţiile art. 95 şi art. 96 din Ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004 nu sunt incidente în cauză deoarece nu a existat o propunere de trecere în rezervă şi nici nu a fost contestată hotărârea Consiliului de judecată.
Totodată, s-a mai reţinut că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 80/1995, acest text nefiind de natură a determina dispensarea autorităţii de prevederile Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 400/2004.
În acest context, instanţa a constatat că, prin emiterea actului atacat, cu ignorarea dispoziţiilor procedurale instituite tocmai în materia în care operează actul a cărui nelegalitate se afirmă, s-a produs o vătămare a reclamantului, în sensul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 299 şi urm. C. proc. civ., apreciindu-se că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală urmare neobservării că norma cuprinsă în art. 88 din Legea nr. 80/1995 este una imperativă şi de strictă interpretare, prin ea prestabilindu-se caracterul şi gravitatea faptei care determină trecerea în rezervă sau direct în retragere.
În speţă, trecerea în rezervă a intimatului dispusă prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor din data de 16 iunie 2009, s-a realizat prin aplicarea art. 88 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu potrivit art. 85 alin. (1) lit. j) şi (2) din acelaşi act normativ, astfel încât existenţa unei propuneri din partea comandantului unităţii privind trecerea în rezervă a intimatului nu era obligatorie şi nici necesară.
În acelaşi timp, trecerea în rezervă nu s-a efectuat prin aplicarea prevederilor art. 95 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond, ci conform art. 96 din acelaşi Ordin.
În opinia recurentului, toate acestea sunt argumente clare care conduc la admiterea recursului, casarea sentinţei, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent, a normelor legale, incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă a art. 312 alin. (1) şi (3) Teza I C. proc. civ., astfel că recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi modificată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul P.D.A. ca neîntemeiată.
Acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ a Curţii de Apel Cluj a vizat, în principal, anularea Ordinului Ministrului Administraţiei şi Internelor din 16 iunie 2009 prin care reclamantul P.D.A. - ofiţer activ în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sălaj - a fost trecut în rezervă pentru încălcarea art. 30 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.
Solicitarea reclamantului de revocare a acestui ordin nu a fost soluţionată favorabil, Ministerul Administraţiei şi Internelor comunicându-i că sunt aplicabile dispoziţiile art. 88 din Legea nr. 80/1995.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond în privinţa situaţiei de fapt pe baza probatoriul administrat, reclamantul a fost trimis în faţa Consiliului de judecată constituit la nivelul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă al Judeţului Sălaj pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 75 lit. m) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 (privind regimul disciplinar al personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor) cu modificările şi completările ulterioare, şi care a constat în administrarea directă a SC P.N. SRL Zalău, în care a deţinut şi calitatea de asociat unic. Consiliul de judecată a reţinut vinovăţia, hotărând menţinerea în activitate şi sancţionarea disciplinară cu „mustrare scrisă” a reclamantului conform art. 33 din Legea nr. 80/1995.
Hotărârea de sancţionare nu a fost contestată nici de reclamant şi nici de comandantul care a numit Consiliul de judecată.
Abordarea instanţei de fond în sensul că modificarea soluţiei adoptate de Consiliul de judecată poate fi realizată doar dacă a fost parcursă procedura de contestare instituită de art. 95 alin. (1) din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 este o abordare greşită atâta vreme cât potrivit art. 96 din acelaşi ordin cu caracter normativ „Ministrul Administraţiei şi Internelor poate schimba măsura adoptată de consiliul de judecată, în condiţiile legii”.
Trecerea în rezervă a intimatului-reclamant a fost realizată prin aplicarea art. 88 din Legea nr. 80/1995 potrivit căreia „ofiţerii, maieştrii militari şi subofiţerii în activitate pentru care Consiliile de judecată au stabilit că au încălcat prevederile art. 28 şi 30 alin. (2) se trec în rezervă sau direct în retragere”.
În condiţiile aplicării art. 88 din actul normativ în discuţie nu este necesară/obligatorie existenţa unei propuneri din partea comandantului unităţii pentru trecerea în rezervă aşa cum se stipulează prin art. 85 alin. (2), o astfel de condiţionare fiind evident în afara prevederilor art. 88 din lege şi a art. 96 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004.
Se constată, astfel, că Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor din 16 iunie 2009 a fost emis în temeiul art. 88 din Legea nr. 80/1995, că trecerea în rezervă a fost dispusă conform art. 96 din Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 400/2004 şi nu prin aplicarea art. 95 din acelaşi ordin.
Pentru toate cele expuse, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată în sensul respingerii acţiunii în anularea Ordinului de trecere în rezervă a reclamatului la data de 16 iunie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei nr. 88 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului P.D.A. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4764/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4770/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
