ICCJ. Decizia nr. 4777/2010. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4777/2010
Dosar nr. 1594/57/2009
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 58/CA din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul T.R.C. în contradictoriu cu Baroul A. şi U.N.B.R., în sensul că a fost anulată hotărârea din 4 decembrie 2008 emisă de Consiliul Baroului Alba şi decizia nr. 534 din 1 iulie 2009 emisă de Consiliul U.N.B.R. şi în consecinţă, a fost obligat pârâtul Baroul A. să emită decizie de primire în profesia de avocat a reclamantului, cu scutire de examen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a formulat cerere pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, în temeiul art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 la Baroul A.
Urmare a acestei cereri Consiliul Baroului A. a hotărât susţinerea de către reclamant a unui interviu în două etape, scrisă şi orală, pentru verificarea cunoştinţelor acestuia în materie de organizare şi exercitare a profesiei de profesiei de avocat, stabilind nota 7 ca barem minim pentru promovarea testului impus.
Din probele administrate a rezultat faptul cert că reclamantul a susţinut un test scris la care a obţinut nota 7, iar la proba orală comisia de examinare a reţinut că media reclamantului este de 6,50 şi a fost respins, întrucât nu a ajuns la nota minimă stabilită pentru admiterea în profesia de avocat.
În temeiul punctajului obţinut, Consiliul Baroului A. a emis hotărârea din 4 decembrie 2008 prin care a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen a reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat contestaţie, care a fost respinsă prin decizia nr. 554 din 1 iulie 2009 a Consiliului U.N.B.R., pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de Regulamentul de organizare a interviului pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.
Instanţa de fond, analizând actele dosarului şi prevederile legale aplicabile în materie, a constatat că deşi prin art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat se prevede faptul că, în cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, Consiliul Baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului, cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, această prevedere nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen, scris sau oral, cu nota minimă de promovare.
Acest raţionament al instanţei de fond a fost argumentat de prevederile art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, prevederi care recunosc persoanelor care au exercitat cel puţin perioada stabilită de lege una din funcţiile menţionate şi a căror activitate nu a încetat din motive disciplinare, care le fac nedemne pentru profesia de avocat, dreptul de a fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, drept căruia îi corespunde o obligaţie corelativă ce revine baroului.
Instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Hotărârea Consiliului U.N.B.R. privind Statutul profesiei de avocat modifică dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, întrucât se încalcă principiul ierarhiei forţei juridice a actelor normative, dându-se relevanţă unor dispoziţii pe care legea nu le-a avut în vedere, astfel încât a constatat că refuzul pârâţilor de a da curs cererii reclamantului este nejustificat.
Pe de altă parte, instanţa a constatat că, deşi reclamantul a susţinut probele impuse şi a obţinut note de trecere, totuşi nu a fost declarat admis, întrucât la proba orală, din cele 10 voturi a avut 6 pozitive şi 4 voturi negative, iar fiecare vot pozitiv a fost transformat într-un punct, obţinând nota 6, în condiţiile în care în procesul-verbal încheiat la data interviului s-a consemnat că reclamantul a răspuns cu mici greşeli.
Instanţa de fond a constatat că motivarea hotărârii nr. 143/2008 a Consiliului Baroului A. este în totală contradicţie cu probele administrate, întrucât prin această hotărâre s-a reţinut că „răspunsurile date de reclamant sunt în contradicţie cu prevederile legale”.
Împotriva sentinţei nr. 58/CA din 2 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtele U.N.B.R. şi Baroul A., prin care s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în ambele faze procesuale.
Recurentele au învederat, prin motivele de recurs, că soluţia pronunţată de instanţa de fond este nelegală, fiind dată atât cu aplicarea greşită a legii cât şi pe încălcarea normelor de drept specifice organizării şi exercitării profesiei de avocat.
Prima instanţă, s-a precizat, a făcut o greşită aplicare a legii atunci când a tratat dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 ca fiind o normă imperativă, în timp ce această normă este una dispozitivă, care prevede doar o posibilitate de intrare în profesie cu scutire de examen şi nicidecum o obligativitate de primire în profesie în acest mod. Din punct de vedere al condiţiilor de formă reclamantul îndeplinea condiţiile pentru intrarea în profesie cu scutire de examen procedura în aceste situaţii fiind reglementată în art. 21 din Statutul profesiei de avocat. În baza autonomiei baroului, prevăzută în art. 47 din Legea nr. 51/1995 Baroul A. a stabilit un regulament cu privire la desfăşurarea interviului pentru solicitanţii care cer intrarea în profesie cu scutire de examen. Instanţa de fond, trecând peste principiul autonomiei Baroului A. şi interpretând greşit prevederile art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, apreciază eronat că sintagma „verificarea cunoştinţelor' din textul legal nu poate fi interpretată ca însemnând un drept de a organiza o testare a cunoştinţelor. Or, cunoştinţele nu pot fi verificate decât printr-o testare în scris sau oral a solicitantului, iar regulamentul adoptat de Consiliul Baroului A. pentru organizarea interviului pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen a fost respectat în întregime.
Soluţia instanţei de fond a fost apreciată ca fiind nelegală şi faţă de împrejurarea că a fost dată cu încălcarea legii, atât în ceea ce priveşte autonomia baroului cât şi în ceea ce priveşte aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat. Instanţa de fond a apreciat că aceste norme modifică prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, iar o atare constatare nu este întemeiată, prevederile statutare nefăcând altceva decât să explice procedura în baza căreia poate fi făcută înscrierea în profesie cu scutire de examen. În art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 nu este înscrisă o prezumţie a dobândirii cunoştinţelor privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, astfel cum în mod greşit reţine prima instanţă, ci doar posibilitatea de a accede în profesie cu scutire de examen, fără ca aceasta să fie obligatorie pentru organele de conducere ale profesiei.
Au fost invocate, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinare intimatul T.R.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea recurată este temeinică şi legală.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. „(1) Primirea în profesie se obţine pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi şi ale statutului profesiei. (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care, până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani şi dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat. (3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie";.
În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului, conform dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Prevederea din Statutul profesiei de avocat nu trebuie înţeleasă în sensul conferirii dreptului de a organiza o testare a solicitanţilor sub forma unui examen scris, cu nota minimă de promovare 7, întrucât a primi o asemenea interpretare ar echivala cu golirea de conţinut şi de eficienţă a dispoziţiei cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995. Prin urmare, în condiţiile în care Statutul profesiei de avocat nu reglementează modalitatea concretă de verificare a cunoştinţelor solicitantului privitor la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, o asemenea verificare trebuie să se facă în raport cu scopul avut în vedere de legiuitor şi în nici un caz sub forma unei probe scrise, sau a unei probe mixte (scris şi oral), cu stabilirea unei note minime de trecere, fiind evident că o asemenea modalitate de testare nu mai reprezintă o „verificare” ci prezintă toate caracterele unui „examen”.
În aceste condiţii, cum reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în mod corect prima instanţă a considerat că modalitatea în care Baroul A. a organizat verificarea cunoştinţelor solicitantului privitor la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat contravine dispoziţiilor legale în materie şi a procedat la admiterea acţiunii, la anularea actelor administrative atacate şi la obligarea Baroului A. la emiterea pe numele intimatului a deciziei de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Aşa fiind, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate iar hotărârea atacată este legală şi temeinică se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de U.N.B.R. şi de Baroul A. împotriva sentinţei nr. 58/CA din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.N.B.R. şi Baroul A. împotriva sentinţei civile nr. 58/CA din 2 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4773/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4778/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
